Despre cinematografia independentă, cu Timisoara Film Society

206

Asociația Timisoara Film Society este un ONG care a luat naștere în anul 2018, din inițiativa unui grup de oameni motivați de dorința comună de a realiza filme. Scopul asociației este să aducă valoare adăugată pe plan cinematografic, domeniu de altfel inexistent pe plan local la ora actuală.

Bianca Maria Ghelbere: Ce ne puteți spune despre asociația Timisoara Film Society? Cum a luat naștere, care a fost motivația din spate?

Timisoara Film Society: Asociația s-a născut în 2018, prin aducerea împreună a unui grup de oameni cu același scop, motivați de speranța de a reuși să facă ceva în zona mai neexplorată de film, pentru partea de Vest a țării. Considerăm că în Timișoara este un număr remarcabil de oameni interesați de domeniul filmic.

Nașterea echipei noastre nu poate fi datată exact, fiind mai degrabă vorba de o construcție treptată, organică, bazată pe această pasiune pentru arta audiovizuală. În trecut, am organizat seminarii, workshop-uri pe cinematografie, în colaborare cu ONG-ul Iubesc Timișoara, o serie de participanți dorind mai apoi a ni se alătura. Avem două astfel de evenimente în trecut, proiecte care, momentan, trebuie puse pe pauză — cum este vorba despre o activitate care ar pierd, în cazul unei adaptări la virtual.

Noi suntem un ONG, lucrăm strict pe bază de voluntariat, instiuționalizând astfel mai degrabă un hobby, motivațiile din spatele fiecărui participant concentrându-se strict pe bunăstarea asociației, și nu pe alte instrumente financiare. Deja ne aflăm la al treilea film, toate cele de până acum fiind susținute financiar de către membrii asociației — de aici și atributul de „independente” al peliculelor. Cu siguranță, țintim spre o intensificare a vizibilității, a conceptualizării unei asociații productive — depășind stadiul de voluntariat —, proces mai degrabă dificil pe plan național, în acest domeniu industria locală neputând încă atinge nivelul de pe plan internațiomal. Momentan, suntem în etapa de investire voită, pretențiile putând sosi doar odată cu punerea la punct a lucrurilor.

Am reușit, în 2019, să lansăm primul lungmetraj, Pisica Verde, difuzat în rețeaua Cinema City, iar în ultimul an am lucrat, în special în perioada de dinainte de pandemie, la producția numită În șoaptă. Momentan suntem în etapa de marketing cu acest proiect, sperând ca pandemia să ne permită să intrăm cât mai curând și în cinematografe. Cu toate acestea, suntem pregătiți să începem campania în planul festivalurilor, prin organizare de caravane, mai multe detalii urmând a fi oferite odată cu concretizarea planului.

B.M.G.: Ultimul an s-a demonstrat dificil, mai ale pentru domeniul cultural. Cum s-a adaptat Timisoara Film Society la restricțiile impuse ca măsuri de gestionare a situației pandemice?

T.F.S.: Am lucrat, înainte de declanșarea dezechilibrului, la un proiect care este pus pe pauză încă de anul trecut. Dar, cu o vizibilă îmbunătățire și cu speranța oferită de vaccin, acționăm intens, cum am menționat mai devreme, pe partea de marketing, luptând totodată pentru o lansare pe marele ecran. Depinde, desigur, de evoluția situației pe plan internațional; nu este o decizie individuală, și de aceea nu vrem să numim oficial o dată a lansării. Putem preciza că filmul a fost finalizat în martie, exact înainte de pandemie, dar postproducția nu a reușitsă țină pasul cu… interdicțiile. Cu toate acestea, este de remarcat și factorul pozitiv oferit de o prelungire a timpului de revizuire a unor scene, de recolorizare, produsul chiar „îmbunătățindu-se” ca urmare a pandemiei.

B.M.G.: Cum este receptarea publicului local, a celui național, dar și internațional a proiectelor cinematografice?

T.F.S.: Legat de receptare, este mai dificil de discutat, în special din cauza subiectului, unul mai degrabă tabu pe plan național, cum se remarcă de altfel și în comunicatele de presă. Dar exact pe acest factor am mizat și noi. În mare parte, ce promovăm noi este nemaiîntâlnit în România și ne așteptăm la o oarecare reticență în vizualizarea proiectului — ba chiar suntem deschiși să ne asumăm reacții negative. În ceea ce privește publicul internațional, suntem pe pasul de a trimite ultimul film la cât de multe festivaluri, inclusiv la cele de clasa A, urmând a vedea unde va fi acceptat. Ulterior, intrarea pe piață — nu doar pe cea națională — și distribuția în cinematografe sunt procese încă învăluite în incertitudine.

B.M.G.: Pentru a ne apropia de prezent, puteți divulga mai multe despre ultima producție, În șoaptă?

T.F.S.: În șoaptă ia în vizor un subiect considerat mai degrabă tabu, mai precis, tema swing-ului. Am experimentat reacții prin difuzarea proiecției unui public restrâns, pentru a observa primele semnale, experimente care au evoluat în întâlniri unde, după trei ore de la difuzare, dezbaterile pe subiectul redat erau încă intense. Prin urmare, avem așteptările unei recepții pozitive din parte vizualizatorilor, având astfel și deschidere pe piață. Pentru a dezvălui câte puțin despre firul narativ, filmul se concentrează pe două cupluri plictisite, intrate în rutină, în monotonie. Împinse de dorința de schimbare, ele vor intra în contact cu noul. Personajul principal își dovedește complexitatea printr-un interior mai degrabă bipolar, regretând, pe de-o parte, alegerile făcute, dar și continuând a acționa repetitiv, în acest cerc vicios. Preferăm însă a lăsa linia cinematografică mai degrabă în suspans, așteptarea distribuției fiind, sperăm, curând hrănită.

Legat de actori, ei sunt din Timișoara: Oana Antonovici, Patricia Gavril, Ionuț Iova, Răzvan Ciocoi. Ei sunt protagoniștii, care s-au adaptat foarte bine personajelor, s-au pliat pe ce am vrut să transpunem. Alegerea distribuției a fost urmarea unui casting la care s-a prezentat un număr suprinzător, pe plan local, de interesați, sosiți chiar și din Capitală; mai exact, în jur de 70 de oameni pentru patru roluri.

B.M.G.: Se lucrează la proiecte în momentul actual? Cum anticipați activitatea societății în anul aflat încă la început, un an încă înconjurat de reținere, în încercarea regăsirii unui echilibru?

T.F.S.: Fie că viitorul se va arăta mai însorit, fie că nu, noi oricum lucrăm constant. Avem la momentul actual un alt film sub repertoriu, o colaborare cu regizorul local Petru-Silviu Văcărescu, și tânjim la un nivel mai înalt cu această producție. Tematica va forma o legătură cu situația critică actuală, pandemia reprezentând, inevitabil, o sursă de inspirație. Prea multe nu putem dezvălui la momentul actual; cu fiecare proiect se observă o avansare, o acumulare de experiență, atât pe plan scenaristic, cât și în ceea ce privește producția și imaginea. Preferăm să ne concentra pe o activitate neobosită, măcar în cercul nostru interior, optând momentan pentru ofertele festivalurilor. Cel mai important este procesul creației, fenomenul producătorilor independenți din România denotând o perioadă semnificativ îmbunătățită în ultimii ani, iar o stopare a puterii de muncă poate fi dezamăgitoare. Nu cunoaștem alte echipe independente în Timișoara, care să producă filme de lungmetraj — noi dorim, prin conceptul nostru, să lărgim grupa, să avem cât mai mulți colaboratori, să oferim oportunități actorilor, tehnicienilor. Totodată, colaborăm foarte mult cu studenți, pentru a le putea oferi o idee asupra a ceea ce înseamnă o producție de film, alături de care am reușit să aducem la viață și un scurtmetraj, trimis, de asemenea, la festivaluri. Suntem deschiși la noi inițiative, dornici de noi membri, noi idei care pot contribui la structurarea unor proiecte inedite, la un concept în continuă desfășurare, cinematografia bazându-se în prinicipal pe factorul echipă.

Interviu realizat de Bianca Maria Ghelbere

LĂSAȚI UN MESAJ