De o bună bucată de vreme, de când cu schimbările de miniștri după cum bate vântul, tradiționala deschidere a anului școlar din 15 septembrie se ține în orice zi de la Domnul, doar la data bineștiută de bunici și părinți nu!
Astfel, o cutumă ce a intrat de peste un secol în memoria școlarilor din multe generații se dărâmă. Orice ministru, aflat mai mult din întâmplare pe fotoliul de diriguitor al educației, simte nevoia să schimbe data începerii anului școlar. Și gata! Cu asta crede că a făcut reformă!
Dar bobocii de clasa întâi sau de clasa pregătitoare ( ori zero cum i se mai spune din lipsă de imaginație) nu bagă în seamă astfel de prostii de oameni mari. Cei mai mulți se bucură că li se întâmplă ceva nou și frumos. Mai sunt și din cei cu frica în suflet că pleacă în necunoscut. Zâmbesc forțat la îndemnul mamelor și bunicilor, dar în suflet au câteva lacrimi. Unii chiar se smiorcăie vizibil, dar se șterg pe furiș cu batista să nu-i vadă colegii de generație că nu sunt „bărbați”. Și băieții mai plâng câteodată, mai ales la șapte ani!
E grea școala! Ca și buchetele de flori cărate de tații transformați, brusc, în buchete umblătoare. Dăscălițele, la fel, sunt asaltate cu minunate buchete, ca la un carnaval al florilor.
Ca în toate școlile din județ, și la Colegiul Bănățean curtea s-a umplut de hărmălaie. Un întreg grup de învățăcei se disting prin pălăriuțe cochete, care par a fi ingenios pliate din carton. Se așează în formație după culoarea pălăriilor. Dau încă o pată de culoare în plus evenimentului.
Cei mai mari se bucură de revedere,și deapănă amintiri de vacanță. Nu prea sunt impresionați de insistențele unui profesor zelos ce ar vrea să-i alinieze. Au mai văzut ei așa ceva și în alți ani. Oricum, nu se întâmplă nimic până nu vine directorul și oficialitățile.
Dar iată că apar și acei oameni mari, veniți de pe la județ, prefectură, pompieri ori inspectorat. Se face liniște.
Un microfon bâzâie, o boxă scârțâie, dar, totuși, se aud bine vorbele de bun venit și îndemnurile meșteșugit alese de cei din prezidiul ad-hoc. Doi rectori de univesități se disting în rândul celor ce deschid anul de învățământ. Sunt doi vechi prieteni ai colegiului. Profesorul Florin Drăgan de la Politehnică a și pus ochii pe câțiva posibili studenți. Profesorul Marilen Pirtea e emoționat la gândul că și la Universitatea de Vest va începe curând un nou ciclu de studiu, dar este optimist ca un parlamentar ce se află în comisia de specialitate. Poate știe dânsul ce știe despre ce se mai pregătește tinerilor.
Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, este, de asemenea, un apropiat al școlii și a ținut să petreacă dimineața între elevi cu câteva vorbe de suflet. Un sobor de preoți a dat binecuvântare evenimentului.
Profesorul Sorin Ionescu se vede în postura, ciudată pentru dânsul, de a veni la Colegiul Bănățean, unde a predat și condus instituția mulți ani, în calitate de invitat din afară. De când este prefect parcă altfel se văd problemele învățământului din tot județul de care răspunde.
Odată partea oficială trecută cu bine, prichindeii sunt preluați de învățătoarele lor și îndrumați spre clase. Părinții, la fel de emoționați, fac planuri despre ce ar mai trebui cumpărat pentru a burduși și mai mult ghiozdanele cu multe kilograme de rechizite.
Elevii mai mari se înțeleg din priviri și deja se gândesc la ce terasă se vor aduna pentru o amintire, un suc, o cafea. Uni mai năzdrăvani, cărora, deja, le mizește o umbră de mustață fac semne misterioase și se întreabă dacă au la ei bricheta. Poate vor să aprindă o petardă?! Sau un tort aniverersar?
