Să convenim: să ajungi la 43 de ani primul-ministru al unei națiuni compuse din 20 de milioane de indivizi nu e puțin lucru. Vorbim de o țară care, cu toate neîmplinirile ei sistemice din ultimul pătrar de veac, face parte din NATO și din Uniunea Europeană. Aș spune că ar trebui să însemne enorm pentru un politician tânăr care, deși poate fi creditat cu o oarecare experiență politică acumulată până azi, are încă destule vulnerabilități, măcar în raport cu istoria vieții sale, totuși scurte. Mulți se întreabă, mai ales aici, în Banat, unde s-a născut Sorin Grindeanu, dacă acest om se va dovedi capabil să se ridice la nivelul enorm al demnității politice pe care o reprezintă.
Primită, în fapt, cadou de la adevăratul câștigător al alegerilor parlamentare și liderul forte, chiar cu tendințe autoritariste, al partidului câștigător. Liviu Dragnea, firește!
Ce ar trebui să facă, prin urmare, premierul Grindeanu pentru a nu rata trenul vieții sale politice? Răspunsul simplu și neechivoc ar fi, nu-i așa, să guverneze eficace ca servant al binelui public, în folosul națiunii, potrivit logicii vechi, de peste 2000 de ani, de tip aristotelian. Va putea să facă acest lucru, cu adevărat, noul ,,copil teribil” al atât de sulfuroasei stângi politice românești, reprezentată în acești ultimi treizeci de ani de figuri în ,,efigie” precum Ion Iliescu, Adrian Năstase, Victor Ponta și, astăzi, Liviu Dragnea? Greu, cumplit de greu, mă tem că-i va fi dlui Grindeanu să înoate prin apele teribil de tulburi ale vremurilor politice actuale. Din țară, dar mai ales din propriul partid. Pentru că, înainte de toate, premierul Grindeanu va avea de luptat cu multe și enorme obstacole și prejudecăți, unele reale, altele false, în ce-l privește, cea mai neplăcută și mai delicată dintre toate fiind aceea că este doar o creație frumos ambalată și aruncată în vâltoarea guvernării de vrăjitorul dur și aspru din fruntea PSD, care răspunde la numele de Dragnea. Cum ar veni, un soi de Galatea construită în mare pripă de Pygmalionul său politic, cel atât de frustrat de faptul că nu și-a putut asuma pe față frâiele guvernării!
Unele măsuri luate de cabinetul condus de Grindeanu (impuse și acestea, e drept, tot prin voința șefului partidului) cum ar fi majorările salariale din educație și sănatate sunt binevenite, la fel ca și creșterea pensiilor mici. Vorbim, totuși, de o țară din care au plecat pe capete zeci de mii de medici și de asistente medicale în ultimul deceniu, în vreme ce salariile mizerabile din învățământ oferă, în bună măsură, explicația prăbușirii sistemului educațional autohton.
Rămâne de văzut, însă, dacă asemenea măsuri, catalogate de unii drept populiste, vor fi asezonate și cu alte decizii prin care guvernul actual să facă rapid pașii necesari pentru sprijinirea mediului economic și financiar, astfel încât, în anii următori, națiunea această să aibă parte de o creștere economică reală bazată pe producție și nu doar pe consum, cum s-au limitat să facă aproape toate guvernele precedente. Din incompetență, în primul rând, dar și din frică și lașitate în raport cu partenerii noștri strategici, înainte de toate. Apoi, e de văzut ce raporturi va avea guvernul condus de Sorin Grindeanu cu Justiția, în ce măsură va respecta acesta regulile jocului democratic în acest puzzle complicat și definitoriu pentru orice democrație care se respectă. Si aici nu mă refer neapărat la relația cu unii dintre liderii instituțiilor din domeniu, cazul Kovesi la DNA, Lazăr la Instituția Procurorului General, or cu cei din fruntea CSM, pentru că într-un stat de drept autentic persoanele sus-numite ar trebui să conteze prea puțin sau deloc, ci cu felul în care fiecare putere a statutului ar trebui lăsată să-și facă onest treaba. Cu alte cuvinte, guvernanții să fie lăsați să guverneze, ceilalți din instituțiile de aplicare a legii sa fie lăsați să acționeze la fel de liber și exclusiv în baza legilor statului. Și deasupra tuturor să fie spiritul neînfrânt al valorilor statului de drept, fără răzbunări și lovituri sub centură date de unii altora, cu oblăduirea total nefirească a șefilor serviciilor secrete. Cum observăm că s-au petrecut lucrurile cu asupra de măsură în toți acești ultimi ani.
Dacă, deasupra tuturor acestor malversațiuni politico-judiciare, Grindeanu va reuși să ,,plutească” – la capătul mandatului său de premier – mai lung sau mai scurt, contează mai puțin, bine ,,ancorat” în barca politicii autohtone, se cheamă că politicianul tânăr de azi va avea un viitor. Dacă nu, ar putea risca să repete traseul predecesorului său pesedist din fruntea celuilalt cabinet social-democrat, anume Victor Ponta. Acesta din urmă a eșuat lamentabil într-un bizar și aparent fără de sfârșit păienjeniș politico- judiciar, care riscă să-i fie în bună masură fatal fostului copil teribil al social-democrației românești, ridicat la rampă de ,,tatăl” său politic, celebrissimul Adrian Năstase.
Măcar și pentru faptul că Sorin Grindeanu e de formație matematician și tot ar fi de sperat că tânărul politician bănățean va avea un alt traseu politic, atât ca prim-ministru, cât și ca om politic, în general.
Altminteri, că tot am amintit de originile sale bănățene, e limpede că mulți dintre locuitorii acestei provincii importante a României au unele așteptări legitime din partea dlui Grindeanu. Fie și numai pentru faptul că Timișul este al doilea județ ca pondere la PIB-ul țării ar fi de așteptat ca noul premier să sprijine câtuși de puțin derularea unor investiții publice așteptate precum Sfintele Moaște: centura de sud a Timișoarei, finalizarea spitalului de copii, un spital regional la Timișoara.
Însă, pe marginea acestor teme vom reveni cu alt prilej, până atunci oferindu-i noului guvern condus de Sorin Grindeanu cartea albă firească a unei așteptate bune guvernări!
Grindeanu versus Ponta? Nu suporta comparatie. Spre deosebire de Grindeanu, „copilul teribil” Ponta avea o putere reala in partid si mai are si acum (oare bietul Grindeanu nu are, pentru functia confirmata de Iohannis printr-un SMS plin de „pretuire”, si o binecuvantare primita de la concitadinul lui, Preasfintia Sa „tata socru” Ilie Sarbu?). Daca Dragnea nu a reusit sa-si instaleze omul de incredere (Sevil Shhaideh), atunci macar sa fie un „noname” fara putere si a carui libertate de miscare va fi strict ingradita – nu va avea incredere in el (Grindeanu vine de unde vine, ce incredere poate sa aiba Dragnea in el?!), dar nici nu este conectat la firele de putere, nu cunoaste mediul din capitala, este mai greu sa-i produca surprize, poate fi controlat. Grindeanu nu este un „copil teribil” nici macar in gluma, este doar un „copil de mingi”.