Cum va arăta lumea după COVID-19? 12 previziuni ale analiștilor globali

1031

Gânditorii globali ne dau de înțeles că, după ieșirea din pandemia de COVID-19, vom da nas în nas cu o lume schimbată. Iată cele mai importante predicții ale analiștilor de pretutindeni, citați de gazetele politice Foreign Policy și Politico.

1. Naționalismul va câștiga teritoriu în favoarea internaționalismului. În rest, centrul de putere al lumii, așa cum era el perceput înainte, se va schimba – nu va mai fi vestul, ci estul.

Asta (și) fiindcă, relativ la dimensiunea focarelor, statele estice, mai cu seamă Coreea de Sud și Singapore, au răspuns bine tragediei.

Într-o altă notă, pandemia de COVID-19 a fost – și este – mai bine gestionată de statele cu o cultură colectivistă, obișnuite cu refrenul lui „împreună”. Culturile individualiste (SUA, Franța, Germania, Italia, Elveția, Austria, Olanda etc) au clacat.

Ține, între altele, de obediență. Culturile vestice sunt mai obișnuite să se revolte, să contracareze legile, regulile venite „de sus” (izolarea, de pildă), fac un mai mare caz din îngrădirea drepturilor și libertăților individuale – chiar și atunci când timpurile o cer.

Culturile estice, dimpotrivă.

2. Sfârșitul globalizării. Doar un exemplu: Statele Unite și-au manifestat deja intenția de a decupla China de la tehnologia avansată și „intelighenția” (de sorginte americană) pe care le-o oferă de ceva vreme.

Au afirmat că-și vor convinge aliații să procedeze la fel.

3. China-centrismul, un nou trend. O nouă formă de globalizare, de va veni, va veni dinspre China, în contextul în care Occidentul, cu americani în frunte, și-a pierdut încrederea în comerțul internațional, dar și în maldărul de protocoale de întrajutorare „la vremuri de restriște”.

Care, iată, în contextul unei urgențe reale, globale, s-au dovedit a fi nimic mai mult decât niște hârtii cu autografe sonore.

4. Un peisaj ideologic divers, asemănător celui din anii ’30-’40. Ikenberry, profesor la Universitatea Princeton, ne pune-n gardă: ca după orice criză economică, la ieșirea din pandemia de COVID-19 ne vom trezi în mijlocul unor societăți încă și mai fragmentate decât astăzi.

După un punct de fierbere extrem-naționalist, poate chiar xenofob, de tipul „noi cu noi pentru noi”, anticipează Ikenberry, statele lumii se vor redresa.

Se va regândi funcționarea organismelor politice multinaționale (precum NATO, ONU sau UE). Pe termen lung, țările democratice vor avea de câștigat.

5. Profituri mai mici, stabilitate financiară mai mare. După coronavirus, corporațiile vor scurta din lanțul de pași și țări în care erau obișnuite să-și gândească și desfășoare afacerile. Vom vedea, se pare, o nouă față a capitalismului.

„De altfel, lanțul de aprovizionare globală nu mai funcționa de ceva timp pe nicăieri”, consideră profesorul Shannon K. O’Neil, expert în relații internaționale.

Prețul forței de muncă din China crescuse oricum, timp în care războiul comercial dintre Beijing și Washington se întețise. Plus, în economiile mature, zeci de mii de oameni își pierduseră slujbele din pricina automatizării și robotizării, iar „banii circulau mai puțin”.

COVID-19 a complicat și mai tare lucrurile: fabricile de producție s-au închis, drept pentru care lanțurile medicale, farmaceutice, alimentare ș.a.m.d. sunt în picaj. În perioada imediat următoare, cu titlu probabil, companiile mici și mijlocii vor ceda o parte din acțiuni.

Se crede că vom avea parte de mai multe intervenții ale statului în economie, un altfel de dialog între stat și „privați”. Se prea poate ca inevitabilei recesiuni globale să-i urmeze o depresiune economică la același nivel macro.

6. Social vorbind, ne vom îndrepta către universuri personale, comunități, dacă vreți, mai mici, mai intime, dar și mai sărace (la propriu).

Foarte probabil, industria evenimentelor va trebui reconsiderată: la finele coronavirozei, opțiunea woodstockiană de a-ți petrece timpul liber „la grămadă” cu mii de inși (concerte, festivaluri etc) nu va mai fi în vogă.

La modă vor fi, în schimb, parcurile, grădinile, pauzele de respirație în spații bucolice. Ferme, saturi, păduri, plaje, zone muntoase – de pe raftul „căzutelor în derizoriu” vor trece, ca înainte vreme, pe cel al favoritelor.

Paul Freedman, profesor de istorie la Yale, adaugă câte ceva și despre schimbarea obiceiurilor de consum alimentar:

„În Europa și America, restaurantele somptuoase vor pierde teren în fața bistrourilor. Reîncepe epoca gătitului acasă.”

Apoi, se așteaptă un război virtual-real „cu cărțile pe față”: între oameni care vor pretinde întoarcerea cvasi-totală la viața fizică, așa cum arăta ea la începutul anilor 2000, când mijloacele digitale nu colonizaseră timpul liber, și grupuri care, dimpotrivă, vor milita pentru continuarea vieții profesionale în online.

7. Va trebui să devenim mai responsabili cu „bunurile comune”. Inteligența artificială, radiațiile, creșterea oceanului planetar, poluarea, dispariția speciilor, virușii de computer și virusurile: am învățat pe pielea noastră cum chestiunile globale au consecințe globale.

Pe care va trebui să le înfruntăm împreună, fără să aruncăm pisica moartă în curtea vecinilor de peste mări și oceane. Dar aici se naște un paradox.

„Fiecare țară își va vedea de interesul național, ceea ce va amplifica problemele globale, care vor rămâne ale nimănui. Cum ieșim de aici?”, se întreabă Joseph S. Nye Jr., profesor la Harvard.

8. Noi raporturi de forțe între state, adâncirea conflictelor dinainte existente. „Ca de fiecare dată, istoria va fi scrisă de învingători”, întărește John Allen, fost comandant NATO. „E un nou punct 0. Totul se poate rescrie.”

Practic, acele state care înving primele criza umanitară, indiferent de statutul lor ante-pandemie, pot da tonul unui nou joc geopolitic, după bunul plac.

9. Economii mai aproape de casă. Cu o piață financiară care se îngustează pe zi ce trece, experții prorocesc – în anumite privințe – un ușor viraj către ceea ce în socialism se cheamă „economie planificată”.

Se preconizează resuscitarea industriilor autohtone, a producției interne. Altfel, foarte probabil e ca-n horă să intre noi investitori, iar cei „vechi” să se retragă.

„Materia primă se lua dintr-o parte și se transporta în altă parte. Așa funcționa lumea, la secundă, foarte bine orchestrat. Acum nu mai funcționează așa – un experiment pe care anumite țări s-ar putea să-l continue. COVID-19 ne-a arătat că patogenii îmbolnăvesc nu doar oameni, dar și economiile”, a formulat Laurie Garrett, jurnalistă câștigătoare a Premiului Pulitzer.

10. Neîncrederea în „mamuți” politici. Dacă dribling-ul de învinuiri va continua, China și Statele Unite, două mari super-puteri ale lumii (și cele mai afectate de pandemie, exceptând Italia), își vor pierde, încet-încet, credibilitatea.

Taxată de presa occidentală drept „incapabilă să ia măsuri în timp real pentru cei 500 de milioane de locuitori ai săi”, nici Uniunea Europeană, spun specialiștii, nu va păși „neîntinată” în lumea post-COVID-19.

11. Revenirea la experți. Coronaviroza va reda omului de știință (doctor, cercetător, inventator, profesor etc) podiumul demult pierdut.

Adevărul, prin emisarul lui cel mai de vază, știința, va fi din nou la loc de cinste, săvârșindu-și lungul exil la marginea unei societății globale intoxicate de știri false, teorii ale conspirației, anacronism și literaturizarea faptelor.

Analiștii anticipează declinul relativismului, „părerismului”, subiectivității – „eu așa cred!” – cu pretenții de argument valid. Să ne așteptăm la o lume mai însetată de real.

12. Dictatura monotoniei se va estompa. În fine, potrivit criticului cultural Virginia Heffernan, din ce în ce mai mulți angajați se vor dezice de lucrul peste program și alte „rețete de succes” din cărțile motivaționale.

Omul post-COVID-19 va fi mai dezlânat și mai liber, se va îngriji mai mult de sănătate, somn și alimentație. În balanța a ceea ce ne face să ne simțim bine cu noi înșine, pasiunile și un soi de dolce far niente vor cântări mai greu decât cariera și rutina inoculată.
Sursa:a1.ro

LĂSAȚI UN MESAJ