Cum va arăta Ciacova după ce va consuma opt milioane de euro din proiecte europene*

1225

Ciacova este un oraș mic, de 5.300 de locuitori, din pusta bănățeană, la 30 km de Timișoara. Un loc cândva glorios, punct de apărare pentru cetatea Timișoarei în secolele XIV–XVII, Ciacova arată azi ca acum 50 de ani. Cu mici diferențe aduse de valul Revoluției din 1989. „Dacă nu am fi câștigat proiectele europene aflate în diverse stadii de execuție, orașul ar arăta aproape la fel de trist cum l-a lăsat comunismul. Din taxe abia acoperim cheltuielile administrative, iar bani de la guvern am primit ceva, cu insistențe la Consiliul Județean Timiș, dar insuficient pentru nevoile orașului”, spune primarul liberal Filip Petru, aflat la al treilea mandat. Orașul are și o poveste specială legată de preotul Kobor, care a înviorat locul cu un proiect amplu de voluntariat și ajutor pentru bătrâni, orfani și săraci.

  • Ciacova a atras din POR 2014–2020 peste 8 milioane de euro în 5 proiecte

  • Ansamblul Piața Cetății și Palatul Administrativ se află în stadiul de licitație-proiectare

  • Turnul de Apărare, cunoscut sub numele de „Cula turcească”, va fi restaurat cu 1,8 milioane de euro

  • Școli și grădinițe vor avea parte de clădiri noi sau vor fi renovate

Cu toate că deține statutul de oraș din 2004, Ciacova are structura unei comune mari, cu mai multe sate, Cebza, Macedonia, Obad și Petroman, care, pentru conformitate administrativă, sunt intitulate „cartiere”. Nici așa, ca orice localitate cu populație sub 10.000 de locuitori, Ciacova nu a avut acces pe Axa 1.1 la fonduri europene pentru infrastructura rutieră și pietonală, de care avea mare nevoie. La întâlnirile de informare cu instructori de la Bruxelles, primarul a întrebat cine a impus regula ca orașele mici, care nu au plan de transport în comun, să fie neeligibile. Răspunsul l-a șocat: guvernanții români au impus restricția. Nedreptatea s-a remediat când a apărut Axa prioritară 13, care sprijină regenerarea orașelor mici și mijlocii. Așa a apucat Ciacova să depună un proiect mare pentru a reface Piața Cetății și Palatul Administrativ, clădirea vechii primării care, între anii 1898 și 1899, s-a reconstruit prin transformarea cazarmei ofițerilor de lângă Culă. Ilustrate vechi dezvăluie o clădire impunătoare, cu trei nivele în stil eclectic, cu o esplanadă largă în față. În vremea comunismului, perspectiva Palatului Administrativ a fost obturată de clădirea urâtă, din beton, a poștei. Pregnanța de altădată a palatului, devenit în sec. al XIX-lea sediul preturii, al judecătoriei, al perceptoratului, al secției de jandarmi, al poștei și telegrafului, a fost diminuată într-atât în regimul comunist încât a ajuns sediu IAS, iar, mai târziu, secție a unei fabrici timișorene. Imobilul s-a deteriorat și e lăsat în paragină de mai mulți ani. Din aproape 5 milioane de euro destinate refacerii pieței centrale și Palatului Administrativ, clădirea se va transforma într-un centru cultural și social menit să trezească spiritul amorțit al locului.

Cula „turcească” nu e turcească

Importanța militară a cetății a crescut în secolul al XVIII-lea, când, ajunsă sub stăpânire habsburgică, Ciacova a fost desemnată capitală a uneia dintre cele douăsprezece districte, cum fusese împărțit Banatul de contele Forimund de Mercy. Fortificațiile au fost întărite și s-a construit în prejma turnului existent o nouă cazarmă pentru regimentul de cavalerie încartiruit aici. Turnul, sau Cula, este mult mai vechi și reprezintă donjonul rămas în picioare din zidul de apărare construit, după majoritatea istoricilor, în secolul al XIV-lea. Din fortificații arheologii au găsit resturi de dig și din șanțurile de apărare. Cula de aproape 24 metri înălțime a rămas în picioare și reprezintă până azi un simbol al orașului. Zidurile de cărămidă, cu miez de piatră, având o grosime de 2,7 metri, explică rezistența în timp a construcției. Istoria a așternut la piciorul turnului invadat de mucegai… ștrandul localității. Aflat pe lista monumentelor istorice de categoria A la nr.TM II-m-A-06201, alături de ansamblul urban „Piața Cetății” și de biserica sârbească „Maica Domnului”, turnul de apărare va fi principala atracție turistică după ce va fi refăcut cu 1,8 milioane de euro atrași de primărie pe Axa 5.1. „Am obținut avizul Direcției monumentelor, s-au făcut cercetări în bibliotecile din Budapesta, suntem în fază finală de verificare la ADR Vest. Dar cel mai greu este să găsim proiectanți și ingineri, fiindcă e o lucrare de restaurare grea”, spune primarul, în vreme ce pătrundem în întunericul umed al turnului.

După aproape 150 de ani sub stăpânire turcească, din 1551 până la Pacea de la Karlovitz din 1699, când cetatea a fost distrusă de trupele austriece, în memoria comunității turnul a rămas ca fiind o culă turcească, iar legendele urbane atribuie subteranelor misterioase tuneluri care ar lega Cula de la Ciacova de Cula de la Vârșeț, din Serbia, situată la nici 78 km. Dealtfel, cula medievală din Vârșeț, de aceeași vârstă cu turnul ciacovean, a fost renovată cu fonduri de preaderare și fonduri guvernamentale. Lucrările au început în 2009 și s-au finalizat în 2015.

Turism de o zi

Edilul recunoaște că visul de a avea turism la Ciacova se lovește de inexistența unei minime infrastructuri: nu există nicio pensiune, niciun hotel, niciun restaurant. Așa că ciacovenii nu se pot gândi la mai mult decât la „turismul de o zi”. Pentru viitor, poate apele termale de la Cebza ar fi o atracție, dar acesta este alt proiect, încă insuficient conturat. Agricultura care a ținut câmpiile ciacovene a decăzut după 1996, când oamenii, care primiseră înapoi pământurile și începuseră să își cumpere utilaje, au fost descurajați de sumele mici cu care puteau să vândă recolta sau produsele. „Băieții deștepți” au cumpărat pământurile pe nimic, le-au comasat și le-au vândut unor mari firme germane și olandeze, care fac aici agricultură modernă. Ciacova a continuat să decadă când șoseaua a mutat administrația spre Deta, dar mai ales după exodul germanilor, urmați de tinerii din localitate, risipiți prin lume, la muncă.

Piața mare, străjuită în mijloc de o statuie a Sfintei Maria și, lateral, de Crucea sârbească reflectă atmosfera stătută a locului, unde câinii fără stăpân odihnesc la soare printre smocurile de iarbă. Cu totul altfel va arăta piața după ce va fi refăcută cu piatră naturală, iar monumentele vor fi curățate. Din păcate, vechea farmacie „La Crucea de Aur”, care închide piața pe un colț, acum farmacie veterinară privată, este și ea marcată de paragină. Înăuntru se mai păstrează mobilierul original din 1888, când s-a înființat această a doua farmacienățeană, după apoteca „Sfânta Treime” datând din 1795, dispărută azi.

Atragerea de fonduri europene se învață, chiar dacă așternerea proiectelor pe hârtie se face cu ajutorul unor consultanți specializați. „În al doilea mandat m-am prins că trebuie să fii pregătit cu documentația când se lansează ghidurile, așa că am fost primul cu proiectul la Monumente și al doilea la Axa 3.1 și 3.3 pe educație, de unde am obținut peste 3 milioane de euro pentru clădirea nouă a Liceului „Alexandru Mocsonyi”, clasele I–IV, clădire nouă pentru grădinița de aici și pentru reabilitarea școlii primare din Obad” — ne-a împărtășit cu mândrie primarul. Asocierea orașelor mici în Grupul de Acțiune Locală-GAL a stimulat atragerea în comun a altor fonduri. Așa s-a ales Ciacova cu un contract de finanțare în valoare de 80.000 lei pentru a amenaja o piață agroalimentară.

Primii bani din Europa i-a adus preotul Kobor

Fondurile europene atrase cu dibăcie de primăria din Ciacova nu sunt singurul ajutor venit din Europa. Preotul catolic Gheorghe Kobor a fondat, în anii ’90, o filială a Caritasului german și a adus ajutoare când oamenii încă nu se dezmeticiseră după Revoluție. Un excepțional reportaj semnat de Ruxandra Hurezean în revista „Sinteza”, sub titlul Satul paralel cu statul. Falansterul de la Ciacova, descrie astfel acțiunea ieșită din comun a preotului: Un mic târg de câmpie din România exersează supravieţuirea pe cont propriu de mai bine de o sută de ani. Şi-a făcut singur policlinică gratuită, cămin de bătrâni, cămin pentru copiii orfani, fermă, măcelărie, brutărie din care-i hrăneşte… un „falanster” a cărui poveste merge mai departe”. Domnul Kobor, trecut acum de 80 de ani, coordonează cu vioiciune treburile din jurul căminului de bătrâni, mai păstrează în grajd vreo 17 vaci, grijește de livezile din jur, de grădina de legume și găzduiește voluntarii veniți din Austria sau Germania în clădirea cea nouă, amenajată cu tot ce trebuie. A reușit să le înfăptuiască demontând bucată cu bucată cămine și spitale din Germania pe care le-a remontat în Ciacova. A adus ajutoare cu tonele și i-a învățat pe țiganii din localitate, vreo o mie la număr, să fie corecți la împărțeală. Clădirea nouă, dotată cu cel mai modern sistem ecologic de încălzire pe paie, mai are nevoie de avize peste avize. „Birocrația e mare, ai vrea să faci binele, dar te împiedici de hârtii”, spune preotul. Nu mai face, ca pe vremuri, mături, coșuri de rafie, sicrie și cornuri calde pentru copiii de la școală fiindcă nu mai sunt meșteri, iar colaborarea cu preotul ortodox român și cu preotul ortodox sârb, unul brutar, altul măcelar, nu mai merge ca altădată. Primarul își amintea că atunci când Paștile ortodoxe cădeau în aceeași zi cu cele catolice, în Piața Cetății avea loc o slujbă ecumenică unde se adunau cele trei comunități confesionale, după care fiecare mergea la biserica lui. „De când a venit Patriarhul Daniel, preotul ortodox nu mai are voie”, spune preotul Kobor, care i-a salvat cândva viața confratelui de rit ortodox. Deși nu e ușor de găsit, părintele își caută un succesor să administreze chibzuit tot ce a făcut Caritasul în micul oraș bănățean.

Ciacova are a se mândri cu frumoasele sale biserici, renovate cu banii enoriașilor și din ajutoare. Biserica catolică cu bulb de ceapă în vârf a fost construită prima, între 1732 și 1740, apoi biserica ortodoxă sârbă, între 1768 și 1771, în stil baroc, una dintre cele mai frumoase biserici ortodoxe din Banat la vremea respectivă, cum o descrie site-ul primăriei, iar în 1899 începe construcția bisericii ortodoxe române. Prima biserică catolică nu s-a păstrat, însă în 1881 se sfințește biserica catolică de azi în stil neobaroc, operă a arhitectului timișorean Eduard Reiter, dotată cu orgă Wegenstein și picturi prețioase, toate renovate prin strădania aceluiași preot Gheorghe Kobor. De Ciacova se leagă numele iluministului Dositei Obradovici, născut aici în 1742, căruia comunitatea sârbă i-a dedicat o casă memorială. Cum și aceasta necesită renovări, soluția unor fonduri europene nu este exclusă în viitorul apropiat.

Fotografii realizate de Dan Buruleanu, imagini din arhiva Bisericii catolice, a Primăriei Ciacova și fotografii din arhiva proprie.

* Reportaj din programul DGRegio-Bani europeni derulat de Freedom House România.

LĂSAȚI UN MESAJ