Crăciunul la Catedrala Sârbească a debutat cu aprinderea trunchiului de badnjak. Foto-video

418

Cu toate că Mântuitorul nostru a murit pentru toată lumea o singură dată, indiferent de locul acestuia pe pământ, tot așa și Nașterea Lui a fost o singură dată. Când a fost acel moment este încă un mister greu de descâlcit de către teologi și de către istorici. Sigur pentru toți este faptul că doar o dată a venit pe lume și doar o dată a plecat la Tatăl.

În timp, mersul lucrurilor și dorința oamenilor au făcut ca sărbătorile să fie calculate în funcție de diferite calendare ce au dus la celebrarea aceleiași sărbători în zile diferite. Sigur că și aici au avut un cuvânt de spus orgoliile diverșilor conducători, fie ei laici sau chiar înalți ierarhi ai diferitelor culte și rituri.

De la începuturile calculării anilor și anotimpurilor s-a folosit un vechi calendar român ce avea mari lacune. Au apărut mari decalaje față de anul astronomic. Ar fi trebuit la anumite date să se intercaleze câte o zi în plus. Din cauza războaielor se mai uită aceste ajustări ale datei, ajungându-se la mari decalaje.

A trebui să vină un conducător vizionar în persoana lui Iulius Caesar ce a dorit să se termine cu haosul de a nu se ști în ce lună sau an se găseau supușii săi. Calendarul ce poartă numele împăratului iulian a fost în 46 î.Hr., fiind rezultatul studiilor învățatului astronom Sosigenes din Alexandria. Calendarul iulian a rămas în uz în unele țări până în secolul al XX-lea și mai este folosit încă de mai multe biserici naționale ortodoxe.
Mai mult de o mie de ani treaba a mers bine. Mai erau unele erori de calcul, dar mult mai mici. În mai mult de un mileniu a apărut din nou necesitatea de a face noi corecții calendarului. La propunerea doctorului napolitan Aloysius Lilius, Papa Grigore al XIII-lea a decretat, la 24 februarie 1582, reforma calendarului. Noul calendar este cunoscut, de atunci, sub denumirea de calendarul gregorian. Acesta făcea reglarea funcție de echinocțiul de primăvară și luna sinodică (pentru Paște). Uneori, pentru a evita confuziile dintre cele două moduri de datare, se folosește denumirea de ,,Stil Vechi” prin comparație cu ,,Stilul Nou”, denumirea dată calendarului gregorian.

În apus, sub influența Bisericii Catolice, s-a trecut la calendarul gregorian de cinci sute de ani. În răsărit, acest calendar nu a fost recunoscut decât treptat de unele autorități civile, dar nu și de biserici.

Abia în anul 1923 la Constantinopol s-a decis trecerea de la calendarul iulian la calendarul gregorian. Majoritatea bisericilor ortodoxe au adoptat acest nou calendar, dar cu unele excepții, cum ar fi Rusia, Serbia, și majoritatea mănăstirilor de la muntele Athos. Chiar și vecinii și frații noștri de peste Prut încă se ghidează după calendarul iulian.

La noi în Banat, etnicii sârbi și ucrainieni păstrează vechea tradiție de a prăznui toate sărbătorile religioase decalate cu 13 zile față de cei ce folosesc calendarul revizuit (gregorian). Așa se face că ajunul Crăciunului ce a fost deja pe 24 decembrie, pentru unii, este încă odată și acum în 6 ianuarie.

În curtea Catedralei Episcopiei sârbești din Piața Unirii, în această seară, un imens rug aștepta să fie aprins. Este una din cele mai bine păstrate tradiții a sârbilor de a începe Crăciunul cu aprinderea unui badnjak. Este acel trunchi de stejar ce arde pentru a vesti belșug și bunăstare. Un sobor de preoți a dat semnalul de începere. Focul, în câteva secunde, a cuprins rugul. Copiii de o o șchioapă se întreceau în vitejie, se apropiau de foc și aruncau câte o mână de boabe de grâu în acesta. Fapta aceasta ar trebui negreșit să aducă mare belșug în anul ce vine. Corul comunității sârbe a cântat colinde aduse din vechime. Ca o dovadă de bună conviețuire între etnii și diverse biserici, un cor ad-hoc format din preoți de la Catedrala Mitropolitană (română) au interpretat fraților sârbi cântări în limba română. Părintele vicar Marinko Markov, vădit emoționat, a mulțumit din suflet „ fraților români”.

Focul a ars destul de repede, dar simbolul său a rămas adânc întipărit în inimile credincioșilor. Imediat a început în interiorul lăcașului de cult o mică serbare pregătită de cei mai mici enoriași de la grădinițele și școlile cu predare în limba sârbă. Au cântat, au recitat scurte scenete religioase ce aduceau aminte de miraculoasa Naștere de acum două milenii. Nu a lipsit masa cu nuci, colaci, mere și grâu încolțit. De asemenea, pe jos, pe podeaua bisericii erau imprăștiate paiele ce amintesc de ieslele aninmalelor ce au încălzit cu suflarea lor Pruncul din Betlehem. A urmat slujba solemnă săvârșită de preoții sârbi din parohia Cetate.

Totul a culminat cu un frumos program artistic oferit de tinerii sârbi ce au venit să colinde mesenii adunați la un restaurant din Piața Victoriei, locul preferat al comunității sârbe din oraș.

LĂSAȚI UN MESAJ