În cadrul evenimentului Timișoara International Tatoo Convention, Valeriu Sepi a dezvăluit publicului, ideea originală a graficii albumului „Cantafabule”. Albumul a fost lansat în 1975, iar grafica copertii a fost cenzurată Electrecord.
Pe parcursul vernisajului, graficianul care a colaborat cu Phoenix, dar și cu instituțiile culturale bănățene de la acea vreme, nu numai că a vorbit despre cum a gândit coperta inițială a albumului și a povestit motivele pentru care a fost cenzurată, dar a pictat o parte din planșe în direct, în fața publicului, pe melodiile celebrei formații.
Eventul a fost a fost deosebit pentru fani, noi și vechi, care s-au bucurat să descopere sau să-și amintească o fărâmă din istoria rock-ului românesc. „Prima dată când am ascultat albumul, m-am dus acasă, l-am pus pe pick up. Eram siderat. Așa ceva în românia anului 1976? Eram pe altă lume. Coperta era un bestiar despre care eu nu știam mare lucru”, își amintește Mimo Obradov, scriitorul și jurnalistul bănățean.
În jurul formației Phoenix, povestește jurnalistul, a fost un mare cerc de intelectuali. Oameni din cercuri de artiști: muzicieni, pictori, regizori, dar și literați. „Acest disc are o înclinație spre arspoetica, adică arta poetică. Conceptul, pus într-un album rock, a fost mult mai ușor de transmis publicului. S-a făcut și o educație a publicului, una mai diferită decât ceea ce se făcea în mod oficial”, spune Mimo Obradov.
Electrecord a cenzurat albumul
Coperta care a fost gândită atunci, a fost schimbată Electrecord. Desenul care se afla înăuntrul discului a fost mutat în afară, iar coperțile principale au fost eliminate. Sigla formației au colorat-o în roșu. Au schimbat și numele. Din „Cantafabule” au scris „Canto Fabule”.
Grafica lui Valeriu Sepi putea fi văzută la acea perioadă pe toate afișele de evenimente cultulturale din acea perioadă. Totuși, coperta lui inițială a fost cenzurată și modificată. În partea de sus se află fotografiile cu restaurarea coperții inițiale, iar în partea de jos, albumul propriu zis.
De ce a fost schimbat, povestește chiar Valeriu Sepi. „Discul a fost cenzurat la București de comunitatea de cultură pentru că era un cerc roșu. Stelele de pe disc erau verzi, iar hârtia era albă. Au crezut că fac apologia maghiară a lucrului. (…) și de aceea nu mi-au aprobat acele coperți. Ele au ajuns la Electrecord. Am vorbit și cu tovarășul Păunescu, la acea perioadă și el mi-a zis: «Dacă a zis Zamfir că așa nu se poate, păi nu se poate» și n-a apărut”, își amintește Valeriu Sepi, care acum a ajuns la respectabila vârstă de 78 de ani.
Cum trebuiau să arate coperțile albumului și ce însemna desenul
La „Cantafabule”, fiecare desen din copertă corespunde cu numele unei melodii, care corespunde cu numele unui animal mitic. „Atunci când am conceput acest disc, acest bestiar, desenul trebuia să fie întăuntru. Atunci când deschizi discul, să se vadă istoria acestor animale mitice. Fața și spatele era color, iar pe Dimitrie Cantemir l-am conceput ca un personaj mitic, cu o procesiune de melci, care simbolizează o trecere lentă a timpului. El în mână ținându-și sceptrul cu portretul lui. În spatele discului trebuia să fie același Cantemir ca reprezentant al filosofiei și al romantismului din perioada aia, care era, de fapt, inorogul”, explică Valeriu Sepi.
Desenele de pe spatele inorogului, după cum își amintește Valeriu Sepi, erau un fel de bestiar. El le-a interpretat atunci ca fiind asemănătoare cu porțile de biserici gândite de arhitectul italian Brunelleschi. Intrările în biserici, povestește el, aveau sculptate animale mitice care simbolizau fie spiritele rele, fie cele bune, care dețin poarta spre spiritualitate. „Eu le-am gândit și ca o cortină de fier, spartă de cuceritorul Cantemir și cu inorogul ca simbol al romanticului intelectual. Când deschideai discul, pe coperțile interioare vedeai toată istoria acestor «Cantafabule». Așa a fost conceput”, spune însuși Valeriu Sepi.
Artistul timișorean Aurelian Scorobete a fost cel care a redesenat întocmai după ideea lui Valeriu Sepi. Spune că, pentru desene, creaturile mitice le-a căturat în cărți, ca apoi să le refacă cu detaliile corespunzătoare. Artistul mărturisește că a avut mult de muncă. Totuși, artistul se declară încântat că a avut onoarea „să stea printe legende”.
Valeriu Sepi mărturisește că nu mai are planșele originale ale desenelor fiindcă le-a pierdut. La acea perioadă și-a mutat atelierul în Traian. „Am mutat totul. Într-una din boxe erau și planșele pentru «Cantafabule». Și cum tot am cărat lucruri s-a făcut întuneric și am uitat boxa pe zidul exterior și n-am mai găsit-o”. El a mărturisit că ar fi vrut să dea a anunț la Televiziune: „Dacă cumva cineva a găsit acele lucruri, să le ducă la Muzeul Phoenix”, a spus Valeriu Sepi.
În cadrul evenimentului, Valeriu Sepi a anunțat și că din iunie va începe să renoveze spațiul de la bastion, acolo unde își va deschide muzeul dedicat trupei Phoenix. Plănuiește și să pună pe pereți discurile formației.
El speră să tipărească și coperțile originale ale albumului „Cantafabule”. Dacă primește autorizație, ar vrea și să-l pună la vânzare. Fiecare fan al trupei,spune el, să apuce să aibă discul original, fiindcă albumul este parte a istoriei trupei.
