Cine va fi primarul Timișoarei peste doi ani?

579

Funcția de primar al municipiului Timișoara este una dintre cele care presupune o mare cheltuială de energie. Răspunderea e uriașă, dar o asemenea demnitate poate lansa politicianul care o deține în „lumea bună” a politicii românești. Totodată, satisfacțiile sunt efemere și, dacă eșecurile sunt numeroase, această funcție erodează enorm o imagine construită cu migală, în mulți ani de muncă, de un întreg staff de campanie.


„Numai azi nu e mâine”, spune o vorbă adevărată și în politică. La fel se poate spune că numai anul viitor, 2023, nu e an electoral. Fiindcă imediat după ce timișoreanul simplu, dar și politicianul local își vor fi tras sufletul după Capitala Culturală a Europei, începe o altă mare dandana, ce va dezlănțui noi patimi, alianțe, prietenii de circumstanță și adversități de nereconciliat. Și toate astea doar pentru a răspunde la o întrebare simplă: cine va fi primarul orașului?
Mulți visează în taină la această onoare. Puțini au, însă, curajul să o afirme răspicat.


Una din primele candidaturi, anunțată cu voce tare în fața unui public numeros, a fost a actualului primar al USR-ului, Dominic Fritz. La recentul bilanț al administrației sale, care a însumat cele realizate la jumătatea mandatului și cele ce vor urma în viitor, Fritz a afirmat, fără echivoc, că va candida pentru încă un mandat.
Ba mai mult, a și anunțat triumfalist că el va fi primarul după 2024. Analizele celor pricepuți în domeniu indică faptul că primarul în exercițiu are șansele cele mai mari până acum.
Evident că situația nu este deloc clară. Un succes al anului cultural 2023 îl va propulsa cu mulți pași înaintea contracandidaților săi. Dar, la fel, același an cultural, dacă va avea multe bâlbe, va atârna ca o piatră de moară de picioarele alergătorului electoral.
Sistemul electoral românesc asigură postul de primar într-un singur tur. În astfel de condiții, prima șansă este tot timpul de partea primarilor în funcție.
Potrivit bilanțului prezentat de edil, s-au investit 626 de milioane de lei în Timișoara
— reabilitări de bulevarde pentru pietoni, bicicliști, șoferi, schimbarea flotei de transport, spitale și școli construite de la zero. Toate aceste succese, gestionate corect, ar putea constitui un alt mare avantaj al tânărului edil.

„Ziua de azi, pentru mine, nu este despre laudă, ci despre gratitudine. Vreau să mulțumesc tuturor celor mulți care au făcut posibil tot ce s-a mișcat în Timișoara în ultimii doi ani. Dar, vă spun cu mâna pe inimă, împreună cu cei mulți care luptă alături de mine, după doi ani în interior, doi ani de luptă tenace, de frustrări, provocări și atacuri, doi ani de idei și surprize și soluții, că niciodată nu am fost atât de încrezători în viitorul Timișoarei ca astăzi. Pentru că, după doi ani, sigur, încă nu am adus toate rezultatele pentru care lucrăm zi de zi și nici nu am promis o baghetă magică, dar un lucru a devenit clar: am schimbat regulile jocului. Digitalizarea, profesionalizarea, deschiderea față de cetățean, de mediul privat și de societatea civilă, cheltuirea banilor cu chibzuință, atragerea de bani europeni pentru investiții, egalitatea în fața legii nu sunt doar sloganuri de campanie, ci sunt bazele bunei guvernări devenite realitate”, a spus Dominic Fritz la acel moment festiv.

Unul dintre cei mai virulenți critici ai primarului Fritz este chiar fostul edil, Nicolae Robu. Este creditat de mulți analiști de ocazie ca având, de asemenea, șanse la un nou mandat. Mulți din cei ce au apreciat prestația lui cred că ar mai putea duce, fără probleme, încă o astfel de însărcinare. Și rețele sociale apropiate fostului primar îi acordă un procentaj de circa 70% din preferințele timișorenilor. Cifra nu pare prea aproape de adevăr, dar, dacă ne gândim că cifrele îl ajută pe cel care le interpretează, ar putea fi și ceva real în această estimare. Situația se prezenta invers la trecutele alegeri, când profesorul Robu prezenta cam 52% din preferințe, iar Dominic Fritz se clasa, în opinia sa, abia pe la 21-25%. Adevărul de la urne a fost invers. Și acum s-ar putea schimba roata ruletei procentajelor. Instituția condusă de Mirel Palada, ce se ocupă de sondaje de opinie, estima, în urmă cu ceva timp, niște rezultate ce fac să zâmbească cu subînțeles orice om cu un pic de simț al realității.
Dar totul depinde și de poziția partidului său, de care, într-o vreme, s-a cam delimitat. Ba chiar umbla vorba prin târg că ar fi dorit (sau poate că dorește în continuare?) un mandat de independent. Asta în situația în care nu va adera la o altă formațiune politică, nouă sau reșapată, ori la o alianță formată din mai multe partide.

Toate aceste zvonuri nu sunt lipsite de un oarecare temei. Membrii formațiunii liberale sunt destul de fragmentați ca opțiuni politice. De când se știu, liberalii au aderat la diverse aripi ori grupări în momentele critice. Cei ce au o bună memorie pot aduce mărturie despre „grupul primarilor de comune”, care dorea schimbarea liderului Robu de la conducerea partidului.

Totul depinde de nominalizarea oficială a partidului și de schimbarea sau nu la vârf a lui Alin Nica. Cum vorbitul pe la colțuri este o veche meteahnă a politicienilor sau, mai degrabă, a politrucilor, un alt zvon mai spune că Vasile Blaga ar dori schimbarea actualului președinte CJT de la conducerea filialei locale liberale. În acest caz, nu ar fi exclusă o lansare la candidatura de primar a rectorului Marilen Pirtea, un apropiat al lui Blaga. Acesta are o poziție solidă în formațiunea sa, pe care și-a consolidat-o pe parcursul evoluției ca deputat.
Dacă e să facem supoziții, ca mai toți chibiții, fie ei sportivi, fie politici, e de plecat urechea și la alte surse (din partide), care ar putea fi întărite, dacă nu ar fi… anonime.
Se mai vorbește și de o posibilă alianță între liberalii și pesediștii locali. Dacă alianța funcționează, cam șchiopătând, dar totuși mergând cumva la nivel guvernamental, de ce nu ar fi potrivită și la nivel de administrație locală?

Pesediștii timișoreni nu au reușit, în peste trei decenii, să-și impună la conducerea Primăriei Timișoara un om. Poate că, lecuiți de aceste eșecuri repetate, ar accepta o alianță contra naturii cu liberalii, ce le-au devenit frați de nevoie, pentru a-l înlătura pe „dușmanul lor comun”, USR-ul. În acest caz, forțele reunite a două partide de frunte, plus charisma evidentă a controversatului Robu ar putea să-i netezească acestuia calea.
Dar, totuși, măcar pentru liniștirea propriilor susținători, liderul județean Alfred Simonis ar trebui să scoată, la un moment dat, un iepure din joben, sub forma unui candidat credibil. Ar putea fi acesta Mihai Ritivoiu? Funcția actuală de prefect l-a pregătit din punct de vedere administrativ pentru a conduce un municipiu. La aceasta se mai adaugă și tinerețea, și pregătirea lui profesională. Ar putea obține cel puțin 15 procente, la o evaluare simplistă.

O altă variabilă în ecuația cu multe necunoscute este, în mod indubitabil, prezența la vot. Care scade în permanență. Tinerii nu prea sunt interesați de mecanismele democrației, iar cei de o anumită vârstă simt o lehamite firească legată de promisiunile neîndeplinite și amânate cu deceniile de conducătorii urbei. Dacă la precedentele alegeri locale primarul a fost ales cu un sfert din numărul cetățenilor cu drept de vot, peste doi ani am putea avea surpriza ca edilul-șef să fie ales de un sfert sau chiar mai puțin din cei ce merg la urne. Primarul Fritz a fost votat de circa 52.000 de adepți, iar contracandidatul său liberal a fost preferat de 25.000 de susținători.
Poate acum vom avea un primar ales de 30.000 de votanți din populația de circa 300.000 a orașului.
Un fapt este cert în viața politică locală: vom avea alegeri și primar. Dacă va fi unul nou sau dacă actualul își va continua proiectele începute, rămâne la latitudinea celor ce vor ieși din casă pentru a se prezenta la secțiile de votare.