Cei buni şi cei ai Istoriei

94

De câteva ori am fost privit cu supărare de comentatorii cărţilor mele, care ţineau să-mi explice că nu avem nevoie de biografia scriitorului atunci când îi analizăm opera. La o importantă întâlnire — la un însemnat simpozion —, cineva, de la tribună, s-a ridicat şi, cu pumnul sus, a strigat: „Vă rog să protestaţi împotriva cărţii lui Cornel Ungureanu, Arta paricidului la români!”.

Cei o sută, două sute din sală nu citiseră cartea mea. Cred că nici nu auziseră de ea. În fine, nici omul de la tribună nu o citise, dar auzise de ea: cred că eu i-o fluturasem, în faţă, fericit. Un prieten, căruia i-am povestit cu umor indignarea Maestrului, mi-a spus înduioşat: „De ce te-ai dus acolo cu cartea asta? Era vorba acolo de Arghezi, Sadoveanu, Călinescu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Matei Caragiale, Stancu, Preda, Barbu, scriai acolo de cei mai mari scriitori români! Cum că dânşii sunt copii din flori!!! Şi că naşterea are un rol în definirea scrisului lor! Ce legătură are viaţa cu opera?”.

Are. Erau marii noştri scriitori.

Cum era un apropiat al lui Dorin Tudoran, l-am întrebat dacă a citit ultimele pagini ale lui Dorin Tudoran despre lumea prin care a trecut. Despre „cei buni” şi „cei răi”. Despre extraordinarele pagini pe care le scrie despre Ion Caraion. Cum Ion Caraion a fost alături de el în momente grele. Foarte grele. Cum a fost cu întâlnirile lui cu Păunescu? Dar cu Eugen Barbu? Sau Radu Tudoran?

Cum a fost în alte întâlniri cu Istoria?

„Simplificăm nepermis”, îi spun, în mână cu un articol de demult:

„În prima şedinţă de lucru a Mitropoliei Clujului, din 11 aprilie 2006, au fost aprobate textele finale ale slujbei Cuviosului Ierarh Pahomie (1674–1724), care au fost înaintate Sfântului Sinod în vederea canonizării acestui mare ierarh trăitor în Moldova şi Ucraina, însă născut în Transilvania, la Gledin. Totodată, s-a hotărât înaintarea Sfântului Sinod şi propunerea pentru canonizarea Mărturisitorului Atanasie Todoran din Bichigiul Năsăudului, unul dintre marii apărători ai credinţei străbune, din Transilvania secolului al XVIII-lea, în faţa autorităţilor habsburgice…

Amândoi sfinţii provin din aceeaşi parte a Transilvaniei…”. (Oraşul, revistă de cultură urbană, noiembrie 2006)

Şi, în altă revistă, câteva rânduri despre Sfinţii Martiri Mărturisitori Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagna. Vasile din Telciu şi alte câteva rânduri despre cum, la 12 noiembrie 1763, Atanasie Todoran a fost tras pe roată „de jos în sus”…

Atanasie Todoran, străstrăbunicul poetului Dorin Tudoran, a fost tras pe roată în noiembrie 1763.

Cu 12 ani înainte de Horia şi Cloşca…

Avem o biografie a lui Dorin Tudoran, întinsă pe trei sute de ani?

Să nu ne uităm istoria, măcar în momentele aniversare.

LĂSAȚI UN MESAJ