Ce s-a schimbat după 5 ani de la incendiul din Colectiv? „Nu trece zi în care să nu simt vină; 5 ani de chinuri fizice şi traume sufleteşti

29
Mai multe persoane aprind lumanari in memoria victimelor incendiului de la clubul COLECTIV din Bucuresti, in Piata Victoriei din Timisoara, duminica, 1 noiembrie 2015.

„O noapte imposibil de uitat”, „oroare şi rău”, aşa se simt acum supravieţuitorii de la Colectiv. Iar rudele cer dreptate. În continuare, „corupţia, nepăsarea şi incompetenţa ucid”, spun mulţi dintre cei afectaţi de tragedia din 2015. Astăzi se împlinesc 5 ani şi nimeni nu este răspunzător nici acum de incendiul din clubul bucureştean Colectiv.

Alexandra Furnea scrie în jurnalul ei despre acel octombrie ucigător: „Găsesc bucurie în voluntariat. Mă implic în campaniile caritabile ale organizaţiilor care se ocupă de copiii cu probleme de sănătate. Aşa simt că îmi transform suferinţa într-o călăuză de care se pot folosi alţi oameni ca să iasă din întuneric. Nu îmi este uşor să le fiu alături celor ca mine. Îmi face rău să aflu că nu s-a schimbat nimic de la Colectiv încoace. Mereu îmi scriu aparţinători, aşa cum au fost odinioară mama şi sora mea, cerându-mi ajutorul. Le plâng oamenii dragi în cada verde. Eu nu îi mint. Le spun adevărul pe care doctorii îl ascund în continuare când spun aceleaşi vechi aberaţii: „avem tot ce ne trebuie”, „probele sunt sterile”, „nu i-a rezistat organismul”. Iadul e şi acum acolo, printre blocurile de pe Calea Griviţei, într-o clădire veche care trece drept spital. Sistemul contestă şi astăzi infecţiile. Minciunile îngroaşă numărul morţilor. Actul medical pendulează între diletantism şi tortură”.

„Nu trece zi în care să nu simt vină, milă, ciudă şi durere. Mi-e dor de toţi şi mi-e dor de mine, cea de dinainte”, mai spune ea.

„Într-o zi, va fi bine. Într-o zi, am să zâmbesc întreg, fără fragmente de foc în inimă, fără cenuşă în suflet. Într-o zi, îi voi da groazei un sens. Voi face hărţi spre o lume mai bună din cicatricile care îmi împânzesc trupul cu desenele lor piezişe, făurite de flăcări”, este speranţa din sufletul Alexandrei.

Liviu Popescu, basistul trupei Up to Eleven, rănit acum 5 ani, face un bilanţ al acestei perioade – ce a trăit, cum a fost tratat. A suportat 14 operaţii şi nu i s-a făcut dreptate. Încă mai speră.

“35% suprafaţă arsă, Spitalul de Arşi, transfer la Viena, o săptămână de comă, 4 ani de reparaţii. 248 de zile de internare, 14 intervenţii chirugicale cu anestezie generală, 10 au presupus corecţii chirurgicale, prelevare de piele şi transplant. Cu toate acestea, în decembrie 2019, dl. judecător Bălănescu a considerat cazul meu pe treapta cea mai de jos a gravităţii. Acum se judecă apelul şi sper să mi se facă dreptate! Mâine se împlinesc 5 ani! 5 ani de chinuri fizice şi traume sufleteşti. 5 ani în care România a bătut pasul pe loc în ceea ce priveşte arşii şi securitatea la incendiu. Încă sper că lucrurile se vor schimba! Din păcate, pentru cele 65 de suflete plecate mult prea devreme nu se mai poate face nimic. Mi-e dor de tine, Leo! Multă putere familiilor şi supravieţuitorilor în această perioadă!”.

Părinţii celor morţi nu-şi vor găsi liniştea niciodată, nu vor uita niciodată, nu vor tăcea niciodată.

„Pentru noi, părinţii celor care au murit la Colectiv, este o moarte lentă, pentru voi, supravieţuitorii, o viaţă cu coşmaruri, cei care nu au respectat legile trebuie să răspundă”, spune, pe Facebook, Maria Popa, mama lui Adrian Popa, care a murit în 7 noiembrie 2015.

Părinţii le scriu copiilor morţi, le spun ce mai fac şi că la 5 ani de la tragedie încă se luptă cu un stat care nu-i ascultă şi care fuge de orice responsabilitate.

Narcis Hogea îi scrie lui Alex: “Cum este Raiul astazi? Cum se vede viaţa noastră de acolo? După cum îţi spuneam în iunie, statul român ne-a “tras de urechi” că am îndrăznit să cerem urgentarea dosarului în care sunt anchetaţi criminalii voştri, obligându-ne la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare (…). Aceeaşi durere care se amplifică prin conştientizarea neputinţei noastre de a face dreptate în numele vostru”.

Şi pentru că nu era de ajuns, tinerii de la Colectiv care trăiesc cu “vină”, cu “durere”, cu “spaime”, încă primesc “palme” din partea sistemului, a politicienilor. Unele persoane care s-ar face vinovate de ceea ce s-a întâmplat acum cinci ani, condamnate, au avut voie să candideze la alegerile locale şi chiar au câştigat. Altele, care au fugit din funcţie la presiunea străzii, au revenit repede în viaţa publică, încă beneficiază de privilegii, acum încercând să intre iar în Parlament, dau sfaturi şi cred că au dreptul să cum trebuie să fie “bine”.

Membrii Asociaţiei Colectiv GTG 3010 vor ca liderii să le răspundă ce s-a schimbat, ce s-a făcut pentru marii arşi.
“Am vrea să aflăm ce a schimbat statul român în aceşti 5 ani. Am vrea să ştim ce s-a schimbat în autorizarea funcţionării spaţiilor publice. Am vrea să ştim cum se construieşte acum în România. Am vrea să ştim ce a schimbat IGSU în autorizare şi control, ce paşi a făcut în domeniul prevenţiei. Am vrea să aflăm ce a construit Ministerul Sănatăţii? Ar fi trebuit să avem 5 Centre de Mari Arşi. Ce avem după 5 ani? Am vrea să ştim ce s-a schimbat în 5 ani în spitalele morţii noastre. Şi am mai vrea să ştim de ce după 5 ani nu avem vinovaţii în puşcărie. La 5 ani de la Colectiv, mulţumită justiţiei, vom comemora cu Piedone primar”, spun ei.

Un lanţ al memoriei va fi organizat vineri, de la ora 18.30, între Curtea de Apel Bucureşti şi clubul Colectiv.

“La 5 ani după Colectiv, un lanţ de incompetenţă şi corupţie încă ucide zi de zi în România. La 5 ani după Colectiv, un lanţ de aroganţă şi impostură încă ne îmbolnăveşte în loc să ne vindece în spitale. La 5 ani după Colectiv, un lanţ de nepăsare şi iresponsabilitate continuă nedreptatea în loc să pedepsească vinovaţii în justiţie. La 5 ani după Colectiv, cerem dreptate! Distanţaţi din 4 în 4 metri, vom face un lanţ al memoriei între Curtea De Apel Bucureşti şi clubul Colectiv” – este mesajul unor ONG-uri care organizează vineri, de la ora 18.30,”We’re not numbers. Colectiv 5 ani. Nu uităm!”.

LĂSAȚI UN MESAJ