Jocurile Olimpice de la Rio sunt acum în atenţia lumii întregi. Poate că sportivii români sunt acum mai mult în atenţia presei din Brazilia, însă această ţară datorează multe României.
Unul dintre cei mai cunoscuţi români în Brazilia este sculptorul Gheorghe Leonida, cel care a creat capul lui Hristos Mântuitorul al celebrei statui a lui Iisus Hristos din Rio de Janeiro. Gheorghe Leonida s-a născut la Galați, în 1892, fiind penultimul dintre cei 11 copii ai familiei. În 1925, s-a mutat la Paris, unde Paul Landowski tocmai primise contractul pentru realizarea statuii gigantice Cristos Mântuitorul din Rio de Janeiro. Gheorghe Leonida a fost angajat de către Landowski să sculpteze capul statuii. Lucrarea a început în 1926 și a fost finalizată în 1931. Întors în România, Gheorghe Leonida a continuat să sculpteze. A murit în primăvara anului 1942, căzând de pe acoperișul casei familiei sale din București, în timp ce culegea flori de tei.
„Mulţumesc României şi în special domnului Eminescu pentru faptul că Brazilia a cunoscut cea mai mare creştere economică din lume”. Este afirmaţia surprinzătoare a ambasadorului Braziliei la Bucureşti, Jeronimo Moscardo, făcută cu ocazia decernării de către Academia Română a titlului de Doctor Honoris Causa. Cum ar fi putut marele poet român să contribuie la creşterea economică a uneia din marile puteri emergente ale lumii?
Adevărul e că, pe lângă creaţia literară, marele poet român, care a fost şi jurnalist, filosof, sociolog şi politician, a elaborat şi o teorie mai puţin cunoscută, Teoria Statului Organic. Aceasta a stat la baza unei alte lucrări celebre, “Noua teorie a protecţionismului economic internaţional”, publicată în 1932, a lui Mihail Manoilescu, unul dintre marii economişti ai României, fost guvernator al BNR, teoriile sale privind schimburile comerciale internaţionale fiind foarte populare în America Latină şi în special în Brazilia, unde lucrările sale au stat la baza extraordinarei creşteri economice, peste ani.
Acelaşi ambasador al Braziliei în România, Jeronimo Moscardo, spunea despre Manoilescu: „În privința economică, se credea că suntem condamnați să rămânem o țară agrară, ca și România la un moment dat. Dar a dat Dumnezeu să existe un mare român, fost ministru de Externe al țării dumneavoastră și un economist de talie mondială: Mihail Manoilescu. După traducerea, în 1932, a lucrării sale geniale, Noua teorie a protecționismului și schimbului internațional, aceasta a fost până în ziua de azi inspiratoarea dezvoltării economice a Braziliei. L-am avut pe președintele Vargas, care a condus Brazilia timp de 15 ani, exact în perioada lui Manoilescu, marele său mentor. A urmat președintele Kubitschek, constructorul orașului Brasília, al cărui principal ministru, Furtado, a fost, de asemenea, un mare discipol al economistului român. În fine, chiar și președintele actual al Braziliei este, într-o oarecare măsură, unul dintre discipolii marelui român. Prin Manoilescu, responsabilii brazilieni și-au clarificat originile inegalității, rolul proiectelor de dezvoltare industrială, raporturile dintre industrie și agricultură, dintre exporturi (ieftine) și importuri (scumpe) etc. Astăzi, Manoilescu este considerat unul dintre fondatorii Braziliei moderne”.
Manoilescu a fost ministru de mai multe ori, militând întotdeauna pentru industrializarea României, astfel încât aceasta să devină o forță economică. A fost un adept al naţionalismului integral, fiind criticat pentru luările sale de poziţie antisemite. A susţinut cu tărie rolul Bisericii Ortodoxe în stat, spunând că „Statul trebuie să respecte caracterul dominant al Bisericii noastre Ortodoxe. După cum nu suntem un Stat poli-național, ci un Stat românesc, cu minorități naționale, tot așa nu suntem un Stat poli-confesional, ci un Stat ortodox, cu minorități confesionale”. A fost membru al Gărzii de Fier şi al cabinetului pro-nazist Ion Gigurtu.
Ca și alte mari personalități ale României, Manoilescu a sfârșit în temnița de la Aiud în 1950. Familia sa a fost informată de deces abia opt ani mai târziu.
moneda-manoilescuAnul acesta, BNR a lansat 3 monede, din aur, argint și cupru, celebrând trei personalități ale perioadei interbelice. Unele dintre ele era Mihail Manoilescu. Emisiunea numismatică a fost criticată de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” și Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington.
Şi Ambasada Statelor Unite ale Americii la București a criticat decizia Băncii Naționale a României de a emite o monedă comemorativă prin care sunt omagiați foști guvernatori ai instituției: „Ambasada SUA își exprimă dezamăgirea cu privire la decizia Băncii Naționale a României de a-l onora pe Mihail Manoilescu, fostul guvernator al Băncii Naționale din perioada interbelică, prin lansarea unei monede omagiale. Manoilescu a promovat și a contribuit activ la ideologia fascistă și sentimentul antisemit în România, care în final au condus la cea mai întunecată perioadă a acestei țări. În timp ce Ambasada SUA recunoaște dreptul României de a sărbători tradițiile instituțiilor sale, aceste celebrări nu trebuie să includă imagini ale unor persoane care au fost condamnate de către istorie și care, prin faptul că sunt onorate, sunt validate. Această practică contravine fundamentului instituțional democratic al României, promovării statului de drept și protecției drepturilor fundamentale ale omului”.
Colecția numismatică „Guvernatori ai Băncii Naționale” din perioada interbelică a fost pusă în vânzare la sucursalele din țară ale băncii centrale, la un preţ de 2351 lei, TVA inclus.
După criticile venite din partea Ambasadei SUA şi a institutului „Elie Wiesel”, BNR a anunțat că reanalizează colecția și că pe viitor, pentru a evita „situațiile regretabile”, va colabora cu instituții reprezentative. Acest anunţ ar putea să crească foarte mult valoarea colecţiei, ştiut fiind faptul că orice emisiune de acet fel e mai scumpă dacă are un defect sau dacă e interzisă.
Oficial, în cea mai mare ţară sud-americană trăiesc 5.000 de români (cetăţeni sau brazilieni de origine română), dar, după cum susţin chiar autorităţile consulare, numărul acestora s-ar ridica la 200 de mii. Cei mai multi dintre ei sunt evrei fugiţi în Brazilia în anii ‘40 de frica naziştilor, dar sunt şi români care au venit aici în anii ‘90, dezamăgiţi de felul în care evolua societatea noastră imediat după Revoluţie.
Tot în Brazilia s-a stabilit , încă în primii ani de după război, avocatul Nicu Iancu, care este, nici mai mult nici mai puţin decât descendentul familiei lui Avram Iancu. Acesta e unul dintre cei care au pus bazele şi au elaborat statutul primei Societăţi culturale româno-braziliene, Sociedade Cultural Romeno Brasileira, dar şi a Asociaţiei Ortodoxe Sfânta Treime, încă la începutul anilor ’50.