„Ambulanţa nu este un taxi!”

193

Să lucrezi la Ambulanţă e cel puţin interesant. Cu toate conotaţiile acestui cuvânt. Poate fi chiar bizar, uneori. În orice caz, nu e nici urmă de plictiseală la acest serviciu, dar medicii cam fug de ambulanţă, „specialitate” pe care probabil o consideră sub demnitatea lor. Se feresc însă şi de intervenţii, servicii multiple de noapte şi de contactul cu tot felul de pacienţi. O discuţie cu dr. Florin Firca, fost director medical al Serviciului de Ambulanţă al Judeţului Caraş-Severin, e, credem, relevantă pentru confruntările lucrătorilor de aici cu o realitate de multe ori dură.

Cel mai vehiculat clişeu despre ambulanţă sau salvare, cum i se mai spune, popular, este acela că nu vine la timp. Cu acest clişeu se luptă de ani de zile cei din acest serviciu. Ei nu spun că nu sunt cazuri în care ambulanţa ajunge tardiv, dar explică faptul că, de fiecare dată sau în fiecare zonă există anumite particularităţi. De pildă, judeţul Caraş-Severin este unul dintre cele mai întinse din ţară, slab populat şi cu distanţe mari între localităţi, cu arii muntoase greu accesibile. Numai ambulanţa reşiţeană are o arie de cuprindere care implică Muntele Semenic şi zonele turistice din jur, aflate la aproximativ 50 de kilometri de oraşul de reşedinţă. În asemenea cazuri, intervenţia nu prea are cum să fie spontană. Ambulanţierii reşiţeni acţionează cu vehicule dotate cu toate cele necesare, pe care sunt în permanenţă trei medici şi patru asistenţi instruiţi în procesele de resuscitare. Numai că unele maşini transportă bolnavi la Timişoara sau duc sânge la Cluj ori în alte centre medicale, ceea ce micşorează numărul de autovehicule disponibile. În plus, meciurile de fotbal şi alte evenimente publice reclamă prezenţa ambulanţei în permanenţă.

Pacienţii – zgârciţi la a oferi relaţii

O mare problemă pe care au au cei de la ambulanţă, susţine doctorul Florin Firca, este aceea că cei care sună la 112 sunt zgârciţi cu relaţiile. Ei, sau cei care anunţă un eveniment, nu oferă de regulă detaliile pe care dispecerii le solicită pentru a realiza cu ce fel de urgenţă au de-a face.

„Riscând să atrag oprobriul unora, spune dr. Firca, îndrăznesc să afirm că multe, îngrijorător de multe apeluri la 112 pentru solicitarea ambulanţei sunt exagerate. Ele nu sunt atât de grave cum par iniţial. Suntem deseori înjuraţi ca la uşa cortului dar e nevoie ca pacienţii să înţeleagă că avem nevoie de informaţii cât mai exacte pentru a vedea cum ne pregătim. N-am refuzat niciodată nici o intervenţie, deşi multe vin de la bolnavi cronic care ne spun senini că nu au bani de taxi să meargă la tratament. Avem de-a face cu oameni în stare de ebrietate, cu persoane sau aparţinători agresivi. Eu, deşi când merg la o intervenţie, pun mâna la targă şi ofer, deci, ajutor inclusiv fizic, am fost făcut şi slugă. Mi s-a spus să mă mişc mai repede că ea, pacienta, mă plăteşte, eu sunt doar o slugă. Or, ambulanţa e pentru urgenţe, iar prezenţa medicului la faţa locului e obligatorie doar în locuri publice. Oamenii trebuie să înţeleagă că ambulanţa nu e taxi.”

În SUA paramedicii sunt aplaudaţi

Doctorul Firca visează la un moment în care oamenii de pe ambulanţele româneşti să fie aplaudaţi la o intervenţie salutară, aşa cum se întâmplă cu paramedicii în Statele Unite, care sunt foarte iubiţi. Directorul medical e conştient, însă, că mai sunt multe de făcut până acolo. La Ambulanţă trebuie bani mai mulţi, medici (care fug de acest domeniu) şi un efort mai pronunţat de eficientizare. Percepţiile trebuie să se schimbe de ambele părţi, pentru că numai aşa va exista un sprijin reciproc, spre binele pacientului, până la urmă. Mai mult, este nevoie de o pregătire măcar sumară a populaţiei în tehnici elementare de resuscitare. De cele mai multe ori, la locul acccidentelor sau al evenimentelor de tot felul, oamenii mai mult încurcă. Nu au habar de acordarea primului ajutor şi astfel se pierd secunde şi minute preţioase.

„Oamenii gândesc în anumite tipare cum ar fi cel potrivit căruia ambulanţa doar transportă bolnavii sau accidentaţii, după care medicii din spitale le salvează viaţa. Or, nu e întotdeauna aşa. Noi suntem primii care îl stabilizăm pe pacient. Numai astfel poate fi dus acolo unde medicii din spitale vor interveni în sălile de operaţii. Noi, însă, trebuie să facem totul la faţa locului. E greu, mai ales când nu ai înţelegerea şi sprijinul necesare. Nici măcar şoferii nu mai ţin cont că trebuie să faci loc ambulanţei la urgenţe, pentru că prin nepăsarea ta poţi face ca ambulanţa să nu ajungă la timp.”

Există şi asiguraţi, virtuali pacienţi ai ambulanţei, care nu ştiu că acest serviciu nu mai răspunde la 961, ci doar la numărul unic 112. Acest număr e mai eficient, consideră dr. Firca, pentru că la 961 existau foarte multe apeluri false.

Cât mai multe echipaje de urgenţă cu medici! Acesta pare a fi imperativul Ambulanţei cărăşene. Cei de aici nu se plâng de dotări, pentru că, susţine Florin Firca, acestea există, chiar au crescut în ultimul timp. Problema o constituie însă medicii relativ puţini care activează aici.

LĂSAȚI UN MESAJ