Pentru elevii care se pregătesc de Evaluarea Națională sau Bacalaureat, presiunea poate deveni uriașă, chiar dacă adulții din jur o numesc simplu „emoții normale”. În realitate, mulți copii nu mai trec doar prin stres firesc de examen, ci printr-o formă de epuizare emoțională și mentală care poate afecta serios sănătatea psihică, motivația și relația cu învățarea. Fenomenul poartă numele de burnout și apare din ce în ce mai des inclusiv la adolescenți și preadolescenți. Am discutat despre această problemă cu psihologul și consilierul vocațional Mădălina-Florentina Bădulescu, care explică semnalele de epuizare, diferența dintre stres (care poate motiva) și burnout, precum și ce pot face concret părinții pentru a nu transforma examenele într-o experiență traumatică.

Potrivit calendarului oficial publicat de Ministerul Educației, examenele naționale din 2026 vor mobiliza din nou sute de mii de elevi din România. La Evaluarea Națională 2026 participă aproximativ 173.000 de elevi de clasa a VIII-a, în timp ce pentru sesiunea de vară a examenului de Bacalaureat se estimează înscrierea a peste 143.000 de candidați din clasele a XII-a și a XIII-a. Dincolo de aceste cifre, se află o presiune uriașă, resimțită de copii, părinți și profesori deopotrivă.

Când stresul înainte examen nu mai este „normal”

Puțini copii ajung să spună direct că sunt epuizați. De cele mai multe ori, burnout-ul se vede prin izbucniri aparent fără motiv, lipsă totală de chef, iritabilitate, plâns, retragere sau chiar simptome fizice.

„Burnout-ul la copii nu apare brusc, ci este rezultatul acumulării unor presiuni constante. Spre deosebire de stresul normal înainte de examene (care este temporar și poate motiva), burnout-ul se manifestă prin epuizare profundă, lipsa motivației, iritabilitate crescută, retragere emoțională și chiar simptome fizice precum dureri de cap sau somnolență excesivă. Un semn clar este faptul că odihna nu mai ajută, iar copilul nu mai reușește să se conecteze la activități care înainte îi făceau plăcere. Când învățatul devine o sursă constantă de anxietate și neputință, vorbim deja despre burnout, nu doar despre stres obișnuit”, explică psihologul Mădălina-Florentina Bădulescu.

Mulți părinți confundă însă epuizarea cu lipsa de disciplină sau cu „lenea”. Un copil care stă în pat, evită să mai învețe sau spune că nu mai poate este adesea împins și mai tare, exact în momentul în care organismul și psihicul lui dau semnale clare că au ajuns la limită. Burnout-ul nu înseamnă doar oboseală, ci faptul că elevul se află permanent într-o stare de tensiune, fără să mai aibă timp real de recuperare. Creierul rămâne în alertă continuă, iar capacitatea de concentrare și memorare începe să scadă tocmai când copilul are cea mai mare nevoie de ea.

Programul încărcat și frica de eșec îi împing pe mulți copii spre epuizare

Pentru mulți elevi de clasa a VIII-a sau a XII-a, rutina dinaintea examenelor arată de parcă „s-a dat jos milităria din pod”: școală, meditații, teme, teste, recapitulări, simulări și foarte puțin timp liber. Uneori, adolescenții ajung să aibă program de lucru mai lung decât al unui adult.

Psihologul Mădălina-Florentina Bădulescu atrage atenția că burnout-ul apare rareori dintr-o singură cauză: „Burnout-ul este declanșat de un cumul de factori. Programul excesiv de pregătire, în care școala, temele și meditațiile ocupă aproape tot timpul copilului, nu îi mai lasă spațiu pentru odihnă sau procesarea informației. În paralel, apare frica de eșec, pe care mulți copii o internalizează, ajungând să își asocieze valoarea personală cu notele. La aceasta se adaugă comparațiile constante cu alți colegi și standardele nerealiste, care afectează stima de sine. Nu în ultimul rând, presiunea venită din familie – uneori sub forma unor așteptări foarte mari – transformă examenul într-o miză disproporționată, ceea ce amplifică stresul până la epuizare.”

Una dintre cele mai mari probleme este că mulți copii ajung să creadă că nota obținută la examen spune totul despre ei: cât de inteligenți sunt, cât valorează și dacă vor „reuși” în viață. În plus, comparațiile permanente precum „uite colegul tău cât învață”, „X face trei simulări pe zi”, „Y ia numai 10” pot distruge încrederea în sine chiar și la copiii foarte silitori. La toate acestea se adaugă și presiunea social media. În perioada examenelor, rețelele sociale se umplu de postări despre productivitate, performanță și ore nesfârșite de studiu. Pentru un adolescent deja anxios, sentimentul că „toți ceilalți se descurcă mai bine” poate deveni copleșitor.

Diferența dintre susținere și presiune

Părinții nu-și propun să își rănească emoțional copilul, dar presiunea apare din teamă, grijă sau dorința sinceră ca adolescentul să aibă un viitor bun. Problema este că, atunci când examenul devine centrul întregii vieți de familie, copilul începe să simtă că iubirea și acceptarea depind de performanță, de nota pe care o va obține.

„Diferența dintre susținere și presiune este esențială. Susținerea înseamnă validarea efortului copilului și oferirea unui sentiment de siguranță – copilul știe că este apreciat indiferent de rezultat. În schimb, presiunea apare atunci când iubirea și validarea sunt condiționate de performanță. Limita este depășită în momentul în care sănătatea fizică sau emoțională a copilului este sacrificată pentru o notă. O performanță obținută cu prețul anxietății sau al epuizării nu este o reușită reală, ci o victorie pe termen scurt, cu costuri emoționale pe termen lung”, spune psihologul.

Copiii simt foarte repede când adulții sunt mai preocupați de rezultat decât de starea lor emoțională. Uneori, nici nu e nevoie de amenințări directe. Sunt suficiente privirile dezamăgite, comparațiile sau fraze precum „după tot ce am investit în tine”. În multe familii, examenul ajunge să fie trăit ca un test pentru întreaga familie, nu doar pentru elev. Iar asta transformă emoțiile firești într-o presiune greu de dus pentru un adolescent care încă își formează identitatea și încrederea în sine.

Semnele de alarmă pe care părinții nu ar trebui să le ignore

Burnout-ul nu arată la fel la toți copiii, unii devin retrași și tăcuți, alții irascibili și conflictuali. Există, însă, câteva semnale care ar trebui să atragă atenția:

• copilul spune frecvent că nu mai poate;
• plânge ușor sau are izbucniri aparent disproporționate;
• doarme foarte mult sau, dimpotrivă, are insomnii;
• apar dureri de cap, dureri de stomac, greață sau stări de rău fără cauză medicală clară;
• nu se mai poate concentra;
• își pierde interesul pentru lucruri care înainte îi făceau plăcere;
• are senzația că orice face nu este suficient;
• devine extrem de autocritic;
• începe să evite învățatul pentru că îl asociază cu anxietatea.

Un semn important este și perfecționismul excesiv. Mulți copii aparent „foarte conștiincioși” sunt, de fapt, într-o stare de anxietate permanentă, își verifică obsesiv greșelile, refac de mai multe ori aceleași exerciții și nu simt niciodată că sunt suficient de pregătiți.

Ce pot face părinții ca să își ajute copilul înainte de examene

În perioadele de examen, mulți părinți simt că trebuie să controleze tot: câte ore învață copilul, câte variante rezolvă, cât repetă, cât stă pe telefon, dar uneori tocmai controlul excesiv amplifică anxietatea. „Părinții și profesorii pot ajuta prin restabilirea echilibrului. Este esențial ca elevii să aibă suficient somn, timp pentru studiu, dar și momente de deconectare. Normalizarea eșecului este la fel de importantă, copilul trebuie să știe că un examen nu îi definește viitorul. Profesorii pot contribui prin reducerea presiunii inutile și printr-o abordare bazată pe sprijin și feedback constructiv”, explică psihologul Mădălina-Florentina Bădulescu.

Ce îl ajută pe copil în perioada de dinaintea examenului:

să aibă un program de somn decent;

să ia pauze reale;

să mănânce regulat;

să iasă din casă;

să nu transforme fiecare conversație într-una despre examen;

să simtă că poate vorbi fără să fie judecat.

Contează enorm și felul în care părintele reacționează când copilul greșește sau obține un rezultat mai slab la o simulare. Dacă fiecare notă devine o dramă, anxietatea va crește inevitabil. La fel de important este să nu fie minimizate emoțiile copilului prin fraze precum: „Și noi am dat examene și n-am murit”; „Exagerezi”; „Alții învață mai mult”; „Nu ai de ce să fii stresat”. Pentru un adolescent, examenul poate părea literalmente decisiv pentru viitorul lui și are nevoie ca emoțiile lui să fie luate în serios.

Greșelile care agravează situația

„Există câteva greșeli majore de evitat: folosirea amenințărilor ca metodă de motivare, minimizarea emoțiilor copilului sau monitorizarea obsesivă a activității lui. De asemenea, semnele de epuizare precum oboseala extremă sau plânsul aparent fără motiv nu trebuie ignorate. În astfel de momente, pauza și sprijinul emoțional sunt mai importante decât continuarea studiului cu orice preț”, spune psihologul.

Mulți părinți cred că, dacă adolescentul ia o pauză, „pierde timp”. În realitate, un copil epuizat învață mai greu, reține mai puțin și ajunge să asocieze învățarea cu suferința. Examenul este important, dar nu ar trebui să coste sănătatea mintală a copilului.

Sursa: https://totuldespremame.ro/