„Anul acesta n-a fost un an de aplauze. A fost un an în care lucrurile s-au văzut mai clar decât mi-ar fi plăcut.

Prima jumătate a trecut departe de funcții și de zgomotul public. M-am ocupat de lucruri personale, de familie, de viață – de ce nu se vede, dar te blochează dacă le lași nerezolvate. N-a fost o perioadă spectaculoasă, dar a fost necesară.
Culmea este că nu mi-a displăcut deloc ieșirea din atenția publică; ba chiar, la un moment dat, părea soluția ideală.

A doua jumătate a fost despre reîntoarcerea în zona publică și responsabilitate. Avioane Craiova a venit într-un moment complicat, cu probleme vechi, cu presiune mare și cu foarte puțin timp pentru explicații.
În paralel, s-au făcut numiri, s-au stabilit echilibre, s-au împărțit funcții în zona guvernamentală. N-am fost luat în considerare. Nu ca surpriză, ci ca o confirmare a unei reguli vechi: în politică contează mai mult pe cine știi decât ce știi.

Finalul de an nu e bun. Deși am fost director general doar ultimele două luni și nu cred că e cineva care să-mi reproșeze mie situația actuală, fabrica nu a reușit să livreze primele avioane. Sperăm ca acest lucru să se întâmple la începutul anului viitor, spre final de ianuarie. Anul se închide pe pierdere, iar asta ne va complica serios munca din 2026, multe dintre planurile legate de retehnologizare și de creșterea sănătoasă a numărului de angajați fiind puse sub semnul întrebării.

Pe lângă pierderea fiscală, există și riscul unor penalități uriașe pentru întârzierile la livrare, penalități din partea Ministerului Apărării Naționale, care pot îngreuna și mai mult situația fabricii. Sunt probleme reale, grele, care nu pot fi ascunse sub preș.

Și totuși, dincolo de toate acestea, există ceva ce merită spus clar: Avioane Craiova are viitor. Avem planuri concrete, realiste, prin care fabrica poate reveni în prim-planul industriei aeronautice din România. Se poate. Nu ușor și nu repede, dar se poate. Există competență, există oameni buni și există proiecte care, dacă sunt susținute corect, pot schimba traiectoria — doar să nu ne îngroape MApN-ul.

Nu e un bilanț comod și nici unul făcut să placă. Dar e real. Iar după un an ca acesta, prefer realitatea în locul poveștilor frumoase. Pentru că doar din realitate poți construi ceva care să reziste.

P.S.

Pentru „experții” în aviație, care îmi spuneau cum avioanele puteau zbura și pe ceață sau pe alte aeroporturi, le amintesc, dacă pot spune așa, că aceste avioane sunt neomologate și nu pot zbura în orice condiții. Tocmai acesta este scopul acestor teste: să ne convingem că pot zbura și în condiții mai puțin prielnice. Pentru toate acestea este nevoie de multă aparatură și la sol, aparatură și personal care ar fi foarte complicat de deplasat în alte locuri unde nu există siguranța unor condiții bune de zbor, pentru că… „iarna nu e ca vara”.