Dacă ne uităm pe datele din teren și la lipsa de carismă a liderilor săi actuali, răspunsul este clar nu.
În fond, dincolo de schimbările și curentele politice care vin și pleacă, politica se face, în primul rând, cu oameni. Cu oameni care spun ceva ce rămâne în mintea celor chemați apoi să-i voteze, cu gânduri limpezi și obiective realiste și convingătoare și puțin spre deloc cu platitudini și promisiuni deșănțate, atât de sterile și de ridicole, încât în ele nu mai cred nici amărâții cu patru clase.
Degeaba ai ștaif universitar, dacă tu nu poți muta nici măcar o minimă neîncredere, izvorâtă la prima adiere a vântului, din mintea cetățeanului. Dacă nu poți aduna lângă tine oameni îndrăzneți, inteligenți și carismatici, cu realizări personale indubitabile în perimetrul economic și social în care aceștia și-au dat deja măsura caracterului și a valorii.
Dacă crezi că simplul fapt de a fi liderul unui partid politic — PNL, firește, care ani de zile după 1989 a însemnat, în Timișoara, în bună parte, o garanție a calității — e suficient, atunci finalul nu e departe. Nici vorbă, pentru că PNL Timiș a încetat de mult să mai fie o echipă compusă din oameni politici serioși, bine statuați în profesiile lor, legitimați, în plus, de rafinament intelectual și bună creștere.
Scriam acum aproape un an despre ce era odată acest partid, prin anii 1990–2000, când la sediu puteai auzi vorbindu-se despre cărțile lui Raymond Aron, Camus sau Henri Lévy în pauza de dinaintea întâlnirilor cu presa. O fi vorba și de o formă de nostalgie de-a mea, nu neg, în toată această nevoie de evocare a trecutului liberalilor timișoreni, dar, dincolo de asta, drama PNL Timiș de azi este că nu mai propune aproape nimic solid, răscolitor și entuziast. Că a pierdut brutal contactul cu noile realități sociale și politice, că nu mai este câtuși de puțin pe aceeași lungime de undă cu tinerii orașului, așa cum se întâmpla pe vremuri.
Dovada în acest sens este migrarea acestor oameni tineri spre USR, și mai ales spre un lider precum Dominic Fritz. Care, cum-necum, fără a avea în mod real însușirile și calitățile necesare unui lider administrativ autentic, le are, în schimb, pe cele ale unui șaman politic. Și pe care le folosește de dimineața până noaptea, perorând la nesfârșit o retorică ce încă mai ține la tinerii și corporatiștii Timișoarei.
Aici însă se face diferența, cel puțin deocamdată, între un partid de succes, USR Timiș, și un altul, PNL Timiș, anchilozat în mantaua trecutului și lipsit, cum am scris mai sus, de lideri vii și carismatici.
Până când liberalii actuali — fie cei interimari, fie cei ce vor fi aleși peste ceva vreme în funcțiile de șefi ai organizațiilor municipală și județeană — nu vor pricepe că totul în jurul lor e volatil și pe repede înainte, atunci își merită pe deplin soarta. Pentru că vor pierde bătălia pentru Timișoara chiar înainte ca aceasta să înceapă.
