„Săditu-s’a acest stejar în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh în anul 1923, luna Maiu, ziua Întâia sub glorioasa domnie a Majestăților Lor Regele Ferdinand I, făuritorul României Mari și de toți iubitei Regina Maria, Prinț de coroană și Moștenitor al Tronului fiind Carol; Prim Sfetnic al Tronului Ion I. C. Brătianu; iar Episcop Ioan al Aradului.
Săditu-s’a acest stejar spre veșnica pomernire a Unirei tuturor Românilor și a Sfintei Încoronări săvârșite în catedrala dela Alba-Iulia, în anul 1922 după Christos spre bucuria Întregului popor românesc.
Crești cu vigoare arbore al încoronării și fii simbol al Daciei felix reînviate spre fericirea țării și mândria neamului! ”
Frumoase și înălțătoare cuvinte alese din vorbele regelui Întregitor al Țării ce a luptat împotriva propriului popor pentru emanciparea și mărirea neamului românesc. La vizita acestuia în Timișoara a fost folosit prilejul și pentru gestul simbolic de a sădi doi stejari în fața Comenduirii Garnizoanei din Piața Libertății din mijlocul urbei.
Deși gestul era menit să amintească peste veacuri de această vizită evenimentul nu a fost păstrat în memoria publicului și nici nu este respectat, cum ar merita, de aurtoritățile locale.
Unul din stejari a fost cu ani în urmă atacat de dăunători ce au măcinat încet arborele. Deși a fost semnalat cu ani în urmă fenomenul nimweni nu a schițat un gest pentru al salva. Deși dacă se luau măsuri serioase, la timpul potrivit, copacul falnic mai putea fi salvat. Specialiștii susțin că au fost reabilitați chiar și copaci mult mai grav degradați. Dar în primăria timișoreană nimeni nu a luat în seamă semnale de alarmă. Firma de specialitate ce ar trebui să se îngrijească de zestrea verde a orașului pare a fi depășită de orice. În afara lalelelor din centru nimic nu le prea iasă. Totul este lăsat la voia întâmplării.
Acum la nici un secol de viață stejarul din dreapta intrării este uscat total. În ciuda faptul că stejarul ar trebui să trăiască sute de ani dacă nu este deranjat și este curățat la timp.
Nici celălalt nu se simte prea bine dar încă este în vegetație și mai are încă frunzele verzi. Dar cine să vadă că ar merita un tuns de corectare. Crengile uscate ar trebui îndepărtate cu atenție de un specialist ce-și cunoaște meseria și nu de cârpaci ce ciuntește, otova, fără rânduială după cum îi taie capul. Ar mai fi necesare și tratamente împotriva dăunătorilor făcute cu responsabilitate.
În loc de toate acestea, iarna în preajma sărbătorilor, se anină de crengi tot felul de decorațiuni, cabluri, becuri sau alte forme de kitsch de parcă ar fi vorba de brazi și nu stejari.
Tot specialiștii (ce nu sunt consultați) explică că în alte țări ce respectă natura mai mult ca noi, fac unele proceduri revoluționare. Se injectează oxigen în sol și un astfel de tratament este suficient pentru câteva decenii, copacul crește viguros.
Rădăcinile oricum au cam fost vătămate de șantierele ce au schimbat total aspectul pieței.
Un cetățean ce căuta umbra zidurilor bate obrazul edililor pentru starea arborilor și face o propunere de a mai salva măcar aparențele dacă copacii nu au putut fi revigorați.
Dânsul propune ca la toamnă să se culeagă măcar câteva ghinde ce să fie puse la germinat pentru a păstra câte ceva din stejarii semănați de regii României.
Poate ar fi o idee de ascultat dacă cineva mai respectă simbolurile naționale atât de repede trecute în planul doi.
