14.1 C
Timișoara
marți 24 martie 2026

Ai noștri, prea fițoși, tineri. Băgați-vă mințile-n cap!

Am asistat, săptămâna trecută, la meciul de Cupă dintre ACS Poli II și Ripensia. La echipa secundă a clubului de Liga I, doar juniori. Scorul are mai puțină importanță, Ripensia, cu rezervele, impunându-se la limită, 2-1, printr-un gol căzut cu puțin înainte ca arbitrul să arate prelungirile.

Am văzut, la ACS, tineri de viitor. Mailat, Fridrich, Sorescu, Sântean, Podină. Internaționali de juniori. Am mai scris de politica absolut păguboasă a clubului, care are un centru juvenil de calitate, dar nu le acordă, cu adevărat, șanse acestor copii, preferând să aducă străini de mâna a patra, cu care nu se va face niciodată performanță.

Tânăra generație are însă probleme mari. De mentalitate, de atitudine, de viață extrasportivă. La meciul sus-amintit, un mare antrenor m-a întrebat: ”Ce observi, la prima vedere, la acești tineri?”. (Nu se referea neapărat la cei numiți de mine, ci, în general, la jucătorii aflați pe teren). Ghicind unde bate, răspund: ”Freza?”. ”Nu – îmi spune –, ghetele”. Mă uit, are dreptate. Plin de ghete portocalii, sau roz, nici nu mai rețin exact. Oricum, o nuanță ”new age” și non-masculină.

Prea atenți la freză, la ghete, la tatuaje, la înjurături, prea mult cocoloșiți de părinți, prea puțin dispuși la efortul presupus de marea performanță, acești tineri ar trebui să ia învățăminte din cariera lui, ca să dăm un exemplu rapid, Denis Alibec. Talentat, a eșuat, având aceleași probleme precum juniorii de azi. I-a venit mintea la cap și, acum, la 25 de ani, e golgeterul campioanei naționale.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Alte subiecte :

De la Ceaușescu la Bolojan: obsesia datoriei externe

În aplauzele intelectualilor publici, leșinați după figura angelică și patriotismul dlui Bolojan, România a pășit din nou pe drumul reformelor. Nu cred să existe...

Comparațiile cu Ceaușescu nu sunt argumente. Sunt semnul că argumentele au părăsit sala înaintea parlamentarilor. Iar când Parlamentul rămâne fără argumente, statul rămâne...

În Parlamentul României, dezbaterea a devenit un ritual previzibil. Când un politician își acuză adversarul că ar fi „Ceaușescu”, nu asistăm la un exces...

Orașul și stelele

Citește și :