Când a dorit să publice Ferma animalelor, atât de prețuitul astăzi George Orwell s-a lovit de ziduri concentrice de refuzuri. Unul dintre ele se datora eforturilor unor britanici care erau agenți ai Moscovei. Câțiva dintre ei ocupau poziții foarte influente în Marea Britanie.
Editorul Jonathan Cape dorise să publice Ferma animalelor, dar a renunțat după ce Peter Smollet, Șeful Departamentului pentru Relații cu URSS din Ministerul Britanic al Informației, a făcut presiuni enorme asupra tuturor editorilor britanici importanți să nu publice cartea, fiindcă apariția ei ar fi putut ruina bunele relații anglo-sovietice.
Surpriză, surpriză — britanicii aveau să descopere că Peter Smollet era agent sovietic, lucrând pentru șeful său, infamul Kim Philby.
Orwell presimțise că Ferma animalelor nu va fi nici pe placul lui Victor Gollancz (editor de stânga, dar care îi publicase, între 1933 și 1939, cărți precum Down and Out și Coming Up for Air, deși refuzase să-i publiceHomage to Catalonia) și-l prevenise de acest lucru pe editor.
Gollancz se amuză de temerea lui Orwell pe care o etichetează drept „nonsense”, dar, după ce citește manuscrisul, îl retrimite agentului literar al lui Orwell cu o notă în care scrie, printre altele, „I could not possibly publish… a general attack of this nature”.
Om de stânga, Orwell plecase în Spania să lupte împotriva franchiștilor. Împușcat în gât, scapă de moarte ca prin urechile acului. De ce nu va scăpa până la moarte a fost deziluzia uriașă care l-a cuprins văzând crimele extremei-stângi împotriva unei stângi care nu se lăsa înregimentată Moscovei.
Rolul KGB-ului în coordonarea și controlarea activității Brigăzilor Internaționale îl scârbește definitiv. În pofida scârbei și deziluziei, Orwell va rămâne toată viața un om de stânga. Asta nu l-a împiedicat să recunoască meritele unor oameni politici de dreapta.
Un editor de la Faber care respingea manuscrisul Fermei animalelor găsea cartea mult prea pro-trotskistă (!?!).În plus, declara că „porcii sunt cu mult mai inteligenți decât celelalte animale, așa că sunt cei mai calificați să conducă ferma” („far more intelligent than the other animals and therefore the best qualified to run the farm”.)
Editorul respectiv nu era A. Toma. Era T. S. Eliot.
În sfârșit, vă reamintesc una dintre secvențele-cheie ale Fermei animalelor:
„The creatures outside looked from pig to man, from man to pig, and from pig to man again; but it was already impossible to say which was which.”
Cam așa stau și astăzi lucrurile. Există foarte multe situații în care a devenit deja imposibil să spui care-i omul, și care-i porcul.
Dar să nu disperăm — ne rămâne literatura. Pentru mine T. S. Eliot este unul dintre cei mai mari poeți. Recitesc cu aceeași plăcere și The Waste Land, și Animal Farm, și Four Quartets, Ash Wednesday, și Hommage to Catalonia.
(Alte multe amănunte despre obstacolele din viața lui Orwell le găsiți în cartea lui Thomas E. Ricks, Churchill and Orwell, The Fight for Freedom. Penguin Press, New York, 2017, carte în care episodul rezumat mai sus se află la pagina 181.)