Traian Dorgoşan, după o jumătate de veac

Cu o săptamână la urmă am trecut pe la Spitalul din Gătaia, în căutarea urmelor lui Traian Dorgoşan. Murise acolo cu două luni în urmă şi aflasem cu întârziere: a murit acolo, după ce zăcuse o perioadă la Fundaţia Timișoara ’89 a lui Petru Ilieşu. Apoi, fiindcă era bolnav, foarte bolnav, Petru Ilieşu l-a transferat la Gătaia. La doctorul Petrovici. Stau de vorba cu directoarea spitalului, cu doctorul care l-a avut în grijă opt luni de zile. Era foarte bolnav, Era bolnav de şi de şi de… E o minune că a rezistat opt luni. Da, vreau să-i spun, a rezistat 82 de ani. E fost, decenii de-a rândul, regele boemei timişorene. În anii şaizeci, în anii şaptezeci, era regele boemei. În 1972, recent înfiinţata editură Facla i-a tipărit volumul Cellalt geamăn. Timişoara se putea mândri cu el. Peste aproape trei decenii, editura Hestia i-a retipărit, prin grija lui Lucian Alexiu, poeziile. Cu puţine adăugiri. Rămânea Cellat geamăn:

„Întuneric sunt şi faclă,/apă vie şi venin,/ geamăn mie şi străin/ îmi sunt stea şi îmi sunt raclă.//Cer cu nor şi cer senin,/ pom rotat şi ghionoaie,/îmi sunt secetă şi ploaie/ şi statornic peregrin.// Suflet laş, suflet trufaş,/voinţă şi renunţare,/domn peste zenit şi zare,/sunt nadirului ocnaş.// Îndoială sunt şi crez,/nălucă pe meterez,/sunt şovăitor şi trist/ (să exist? — să nu exist?)// imanent şi transcendent,/aposteriori-aprioric,/sunt ţărână şi lopată,/groapă şi gropar de-odată,/ şi în hârca mea de Yorick/ intră universul-roată.// Geamăn şi străin îmi sunt,/sunt şi stea, sunt şi pământ.”

Directoarea ne spune că a venit cineva după el, i-a luat cadavrul şi l-a dus… undeva. Pe urmă, după ce priveşte cu atenţie printre hârtiile instituţiei, revine: a fost înmormântat aici. Când am venit la spital, am trecut pe lângă cimitir. Dacă decedatul n-are aparţinător, e înmormântat în partea de cimitir care revine spitalului. Spitalul are preot. E înmormântat acolo.

Da, e înmormântat acolo. Şi-a simţit, şi-a presimţit sfârşitul — asta a fost boema, asta a fost poezia lui. Va trebui să-i aşezăm o cruce cum se cuvine. A fost, mai bine de jumătate de veac, în istoria culturii din Timişoara, rege al boemei.

O jumătate de veac, pentru o capitală a culturii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Alte subiecte :

Diavolul se îmbracă de la Prada sau ce au în comun moda și politica?

Am fost să văd filmul „Diavolul se îmbracă de la Prada — 2”. Bun, dar nu impresionant. Salvarea a venit din partea câtorva actori,...

O vedere din Timișoara

Viorel Marineasa, Timișoara, Banatul sunt trei nume ce stau de mult împreună în istoriile literare. Dar, și mai important, care merg împreună pe stradă....

Citește și :