Testele PISA 44 la sută este sau nu o tragedie a învățământului românesc? VIDEO

201

De puțină vreme se face mare vâlvă în mai multe medii care au legătură cu învățământul preuniversitar, după rezultatele unui examen ce este intitulat pompos ca fiind „testele PISA”. Conform acestor rezultate, elevii români, deci implicit nivelul învățământului românesc, s-ar afla pe un loc din coada clasamentului european. Este vorba de un procent de 44 la sută atins de învățăcei mioritici.

Dar aici începe adevăratul mister. Nimeni nu-și asumă un comunicat oficial cu datele exacte ale acestei testări. Nu se spune cine, unde, la ce școli ar fi aplicat acest test. Acea cifră de 44 de procente nu se poate aprecia cu exactitate ce reprezintă. Unii cred că ar fi vorba de 5.000 de elevi testați. Ori 5.000 de școlari din totalul celor care frecventează cursurile reprezintă un număr infim. Tocmai pentru a mai elucida câte ceva din „nebuloasa testelor PISA”, o serie de profesori reputați din școlile timișene, afilați la sindicatul Spiru Haret, s-au întâlnit azi pentru a-și arăta nedumeririle și a face public aceste întrebări firești: ce este acest test?!

Programul pentru evaluarea internaţională a elevilor (Programme for International Student Assessment – OECD / PISA) este o evaluare standardizată internaţional, cu scopul de a măsura cât de bine sunt pregătiţi elevii de 15 ani să facă faţă provocărilor vieţii active sau vieţii educaţionale, fie că se vor confrunta curând cu piaţa muncii, fie că îşi vor continua studiile. Vârsta de 15 ani este aleasă deoarece, în majoritatea ţărilor OECD, elevii se află aproape de finalul învăţământului obligatoriu şi, astfel, pot fi măsurate majoritatea cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor dobândite în cei aproximativ zece ani de educaţie instituţionalizată.

Cunoştinţele, deprinderile şi atitudinile dobândite până la această vârstă reflectă abilitatea elevilor de a continua să înveţe de-a lungul întregii vieţi, prin aplicarea a ceea ce au studiat în şcoală în afara acesteia, evaluându-şi propriile alegeri şi luând decizii personale în legătură cu opţiunile lor. PISA nu investighează modul de performare a unui anumit curriculum şcolar, ci ceea ce ştiu şi pot face elevii în mod real, practic, la finalul învăţământului obligatoriu, precum şi abilitatea lor de a reflecta activ asupra propriului proces de cunoaştere şi asupra propriilor experienţe de învăţare. Sună frumos. Dar… doar atât.

În realitate sunt teste date on-line, traduse prost de cineva care nu stăpânește bine limba română. Iar o parte din elevi ar fi dat testul direct în engleză. Toți profesorii prezenți la dezbatere au acceptat că un test este binevenit atâta vreme cât este aplicat corect, după reguli clare. Dar în cazul nostru totul a fost o bâlbâială generalizată. Câteva din întrebările profesorilor sunt absolut pertinente:

– Dacă se dorește o oglindă a celor de 15 ani este dubios de ce au fost supuși testului elevi de clasa a VI-a și a VII-a ce evident au o vârstă mai fragedă? Nu se știe cine a acordat calificativele la aceste teste și ce pregătire au? Nimeni nu-și asumă publicarea rezultatelor și analiza lor. Formularea întrebărilor este de alt fel decât specificul învățământului românesc. Sunt intrebări aplicative. Unde se cere a da răspunsuri la chestiuni nestudiate de elevi. Chiar în cazul întrebărilor relativ simple, formularea era ambiguă și neclară oferind posibilitatea unor răspunsuri diferite.

Una din regulile pedagogiei spune că orice examen trebuie să treacă minimum trei etape obligatorii: pregătire elevilor, examinarea corectă și unitară iar la final oferirea rezultatelor spre analiză. În lipsa oricăreia din elemente, testul este o mare cacialma. De asemenea, se face mare caz de cunoștiințele precare în folosirea tehnicii informatice de elevi. În condițiile în care elevii au dat răspunsuri on-line, folosind calculatorul, este evident că au aceste cunoștiințe de operare cu tehnica de calcul.

Inspectoratele școlare județene și totalitatea profesorilor sunt considerate parteneri ai acestui experiment. Dar un parteneriat presupune o colaborare strânsă între părți. În acest caz nimeni din profesorii ce au analizat acet fenomen ciudat nu a fost pus în tema cu nici un aspect al testării. Se mai face referire la sarabanda schimbărilor permanente de programă și la haosul înființări,i iar mai apoi a desființării de materii, direcții de studiu ori chiar ingerințele politicului în acest minister ce doar declarativ este numit prioritar. Dar în realitate este veșnic subfinanțat.

„Testul PISA este, în esență, foarte bun. Dar nu se potrivește sistemului nostru de învățământ. Pentru că avem o curicullă diferită, avem manuale diferite, deci se cere cu totul altceva. Noi suntem parteneri în această acțiune a OECD-ului (Organization for Economic Cooperation and Development) care vine cu această testare. Este o testare oarecum interesantă (ca să nu folosesc alt termen), ministerul știe de această testare, însă nu se știu școlile, nu se știu rezultatele de către repondenții la teste. Deci în felul acesta copii nu sunt interesați. Că mai există și aspectul acesta esențial. Copilul nu este interesat să dea niște răspunsuri foarte corecte sau exacte ori poate unii chiar răspund în bășcălie la această testare. Deci testare nu este, ca atare, rea.

Profesorii invitați azi… au spus fiecare părerea lor, ideile lor. Să vină cu argumente pro și contra… Noi suntem relativ noi în acest sistem. Copii nefiind inițiați în acest domeniu nu arată un interes deosebit față de rezultatele din cadrul acestor teste… Doamna ministru apreciază că aceste teste nu sunt o tragedie așa cum au prezentat mulți politicieni, mai mult sau mai puțin onorant și onorabili, spunând că 44 la sută este un procent relativ bun, având în vedere condițiile de învățământ de la noi”, explică situația profesorul Virgil Popescu, lider județean de sindicat al dascălilor.

LĂSAȚI UN MESAJ