Dumitru Prunariu, singurul român care, în urmă cu 35 de ani, a zburat în spaţiul cosmic, e fiul unui bănăţean

3792

În urmă cu 35 de ani, la 14 mai, Dumitru Prunariu devenea primul român care a ajuns în Cosmos. O experienţă unică, relatată pe larg în volumul sugestiv intitulat „Mai aproape de Dumnezeu”. Şi tot acum se împlinesc şi 20 de ani de funcţionare a Agenţiei Spaţiale Române, pe care a înfiinţat-o şi al cărei preşedinte de onoare a devenit.

Dumitru Prunariu s-a născut la 27 septembrie 1952, la Braşov, chiar dacă tatăl său a fost bănăţean, din satul Groşi, comuna Margina, iar mama sa din Fălticeni. De mic i-a plăcut să meşterească, să construiască aeromodele şi mici rachete. La 14 ani a primit premiul republican la concursul de creaţii tehnice „Minitehnicus”.

La 17 ani a avut ocazia de a-l cunoaşte pe marele savant Henri Coandă. Era în anul 1970 când, cu ocazia unei expoziţii de aeronave, savantul român i s-a adresat adolescentului Dumitru Prunariu, pe atunci elev în ultimele clase de liceu, spunându-i: „E frumos să visezi, dar şi mai frumos este să-ţi vezi visul împlinit”.

După absolvirea liceului, a urmat cursurile Facultăţii de Construcţii Aerospaţiale din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti, devenind inginer constructor de aeronave.

În timpul stagiului militar de după absolvirea facultăţii, s-a efectuat, în unitatea militară, o selecţie pentru cei care doresc să zboare în Cosmos. Au participat atunci la respectiva selecţie 17 persoane. Nimeni nu se gândea că va ajunge chiar să zboare, dar era o bună ocazie de a-şi face un control medical gratuit şi de a primi o săptămână de permisie. Condiţia era de a avea studii superioare tehnice şi de a îndeplini parametrii medicali ceruţi. În urma selecţiei finale au rămas trei: Dumitru Dediu, căpitan inginer electronist, Cristian Guran, inginer electronist într-o instituţie civilă, şi Dumitru Prunariu, sublocotenent în rezervă. Tuturor li s-a „recomandat” să devină ofiţeri activi, dar nu prin forţă, ci oferindu-li-se condiţii ce nu puteau fi refuzate. La data de 13 martie 1978, toţi erau ofiţeri activi.

Programul Intercosmos

În anul 1967, la nivelul fostelor ţări socialiste, lua fiinţă programul Intercosmos, cu utilizarea unor tehnologii spaţiale puse la punct de sovietici. România ajunsese, la acea vreme, din punct de vedere al cercetărilor cosmice, dar şi al capacităţilor tehnologice, la un nivel înalt.

În cadrul Intercosmos s-au desfăşurat cercetări comune, au fost construite echipamente care au fost lansate în spaţiu, iar la un moment dat s-a ajuns la concluzia că experimente mai complexe pot face doar oamenii în spaţiul cosmic. S-a decis, astfel, efectuarea mai multor zboruri spaţiale, cu cosmonauţi din diverse ţări, întregul program fiind coordonat de Uniunea Sovietică, singura ţară socialistă ce avea capacitatea de a trimite oameni în Cosmos.

Într-o primă grupă au fost incluse, din motive politice, Cehoslovacia, Polonia şi Republica Democrată Germană, care au început pregătirile încă din anul 1967. În grupa a doua au fost incluse, în ordine alfabetică, dar după alfabetul rusesc, Bulgaria, Ungaria, Cuba, Mongolia şi România. Ulterior a fost introdus în program şi Vietnamul, care a şi ajuns să zboare înaintea României.

De fapt, ţara noastră era considerată, la acea dată, „oaia neagră” a lagărului socialist pentru că luase atitudine împotriva invadării, de către U.R.S.S., a Cehoslovaciei şi Afganistanului, astfel încât a ajuns să zboare ultima. Bulgarul Gheorghi Ivanov a fost primul din această grupă care a zburat în Cosmos, în anul 1979. Programul era unul intensiv, la fiecare două luni avea loc un zbor.

Aventura spaţială

Din partea României a fost selectat în final pentru zborul spaţial Dumitru Prunariu. În 1978 au început pregătirile. Acestea durează, în medie, trei ani, atât partea practică, cât şi cea teoretică. Cele mai grele şi lungi antrenamente au fost cele de la Centrul de pregătire a cosmonauţilor „I.A. Gagarin”, de lângă Moscova. Dumitru Prunariu a trebuit să înveţe atunci, la 25 de ani, şi limba rusă. În şcoală se bucurase deoarece făcuse parte din prima generaţie când s-a ridicat obligativitatea predării limbii ruse.

Dumitru-PrunariuDupă trei ani de pregătire intensivă, teoretică, fizică, supravieţuire în condiţii dificile, pregătire psihologică, era dornic de a zbura. Era foarte bine pregătit, iar în urma simulărilor de tot felul, ştia că orice problemă apărută putea fi rezolvată. Însă avea să constate ulterior că puteau apărea şi defecţiuni care nu erau prevăzute nici măcar la simulări. Emoţiile erau cauzate doar de unicitatea evenimentului.

Ziua startului pentru marea călătorie cosmică a fost fixată la 14 mai 1981. În seara acelei zile, pe cosmodromul Baikonur, un autobuz special i-a adus pe cei doi cosmonauţi, echipaţi pentru zbor: colonelul sovietic Leonid Popov, cel care în anul 1980 realizase recordul de durată în spaţiul cosmic, de 185 de zile, şi locotenentul major inginer român Dumitru Prunariu, cel de-al 104-lea cosmonaut, la nivel mondial, care ajungea în spaţiu. Fiecare putea lua cu el un kilogram de obiecte personale. Fiind vorba totuşi de Rusia, nu a lipsit băutura.

Nava Soiuz 40, de 300 de tone, cu echipajul mixt româno-sovietic, a fost lansată cu succes, iar după ce a străbătut distanţa de 10 500 de kilometri, s-a efectuat cuplarea cu complexul ştiinţific orbital Saliut 6 – Soiuz T4. După realizarea cuplării, cei doi cosmonauţi de pe Soiuz 40 au intrat în complexul ştiinţific orbital, unde şi-au desfăşurat activitatea timp de şapte zile, alături de cosmonauţii Kovalionok şi Savinih, care se aflau pe orbită circumterestră de la 21 martie 1981, îndeplinind integral programul planificat de cercetări şi experimente fizico-tehnice, bio-medicale şi tehnologice, care au cuprins o gamă largă de domenii.

Dintre experimentele propuse de specialiştii români, amintim „Reo”, destinat investigării modificărilor circulaţiei sanguine cerebrale, „Imunitatea”, care a studiat influenţa condiţiilor zborului spaţial asupra unor substanţe biologic active, „Pneumatic” şi „Guler”, prin care s-a studiat reacţia organismului cosmonautului în perioada de adaptare acută la imponderabilitate.

Vineri, 22 mai, la ora 16,56 (ora Bucureştiului), după 7 zile, 20 de ore, 41 de minute şi 52 de secunde, după încheierea programului de cercetări şi experimentări, echipajul comun româno-sovietic s-a reîntors cu bine pe Pământ. Aparatul de coborâre al navei Soiuz 40 a aterizat în zona stabilită, la 225 de kilometri sud-est de oraşul Djezkazgan, din stepa Kazahstanului.

După istoricul zbor din 1981, Dumitru Prunariu a devenit o personalitate foarte populară, atât în ţară, cât şi în străinătate. Însă această popularitate nu convenea regimului de atunci, astfel încât atât el, ca persoană, cât şi întregul program spaţial, au intrat într-un con de umbră.

A primit 3 salarii

Pentru realizarea cu succes a zborului cosmic, atât Prunariu, cât şi Popov au fost decoraţi cu cele mai înalte ordine ale României şi URSS. Din punct de vedere material, pentru realizarea sa istorică, Dumitru Prunariu a primit ca recompensă echivalentul a trei salarii sub formă de primă, acordată de ministrul apărării şi a fost înaintat cu un an înainte de termen la gradul de căpitan. Autorităţilor de atunci le-a fost frică să nu fie refuzate de Ceauşescu în cazul în care ar face şi alte propuneri de recompensare. În aceste condiţii, trebuind să se mute cu familia în Bucureşti unde a primit un post în cadrul Comandamentului Aviaţiei Militare, Prunariu a fost obligat să locuiască jumătate de an la un cămin militar până să obţină o locuinţă, făcând apoi numeroase împrumuturi pentru a-şi aranja apartamentul obţinut şi pentru stabilirea definitivă cu familia în capitala ţării.

În anul 1990 a prezentat propunerea de înfiinţare a Agenţiei Spaţiale Române, dar punerea sa în practică a fost amânată. Agenţia s-a înfiinţat prin hotărâre guvernamentală în anul 1992, iar peste trei ani s-a reorganizat ca o instituţie publică extrabugetară, lucrând prin contract cu Ministerul Cercetării şi cu alte instituţii, inclusiv private.

În perioada 1992-1995, Dumitru Prunariu lucrează prin colaborare externă în calitate de Secretar al Agenţiei Spaţiale Române. Apoi, între anii 1995-1998, este membru în Consiliul de administraţie al Agenţiei Spaţiale Române. Începând din anul 1998 şi până la desemnarea sa ca ambasador în Rusia, Dumitru Prunariu a îndeplinit funcţia de preşedinte al Agenţiei Spaţiale Române.

Medvedev_PrunariuÎncepând cu anul 1992 reprezintă Guvernul României la sesiunile Comitetului ONU pentru Explorarea în Scopuri Paşnice a Spaţiului Extraatmosferic (COPUOS). În anul 2003, a fost ales, prin consensul a 65 de state membre, preşedintele Subcomitetului Ştiinţific şi Tehnic al Comitetului ONU pentru Explorarea în Scopuri Paşnice a Spaţiului Extraatmosferic pentru perioada 2004-2006. Pentru o perioadă de doi ani (iunie 2010 – iunie 2012) a fost ales prin consensul celor 70 de state membre preşedintele COPUOS.

În mai 2004 Dumitru Prunariu a fost numit prin decret prezidenţial în postul de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Federaţia Rusă. A fost chemat în România la 24 mai 2005 de către preşedintele Traian Băsescu, după numai un an de mandat, păstrându-şi rangul de ambasador.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ