Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (Ágios Geó̱rgios, George ori Iorgos) a fost un important demnitar militar roman ajuns până la rangul de general, de origine greacă, ce a slujit și în garda împăratului roman Dioclețian. Dar nu doar pentru asta este încă pomenit și peste multe veacuri. Ci pentru puterea credinței sale creștine.
Generalul a fost condamnat la moarte pentru că nu a renunțat la credința creștină. În calitate de martir creștin, el a devenit mai târziu unul dintre cei mai venerați sfinți ai creștinismului și a fost în mod special venerat de cruciați. Sfântul Gheorghe este un sfânt pomenit de aproape toate Bisericile tradiționale, de obicei pe data de 23 aprilie. Este considerat patron al multor țări, regiuni și orașe.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în antica provincie Cappadocia, într-o familie
creștină de origine greacă, și a trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian. Mai multe date nu se cunosc cu certitudine, neexistând niciun document al epocii, care să conțină date despre viața sa. Ceea ce se știe despre el a fost scris ulterior. S-a înrolat în armata romană și, parcurgând ierarhia militară, Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Dioclețian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină.
Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa.
Sfântul Gheorghe este adânc înrădăcinat în conștiința românească. Este un nume atât de popular și vechi încât cei mai mulți oameni simpli consideră că a fost un conațional de-al nostru ca Badea Cârțan ori Moș Ion Roată.
În conștiința populară românească, Sf. Gheorghe este unul dintre cei mai prezenți sfinți, numeroase biserici purtând hramul său.
Există numeroase orașe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe și chiar unul dintre cele trei brațe ale Dunării este denumit astfel. Imaginea Sf. Gheorghe ucigând balaurul este prezentă și pe steagul Moldovei medievale, trimis de Ștefan cel Mare la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos. În mod tradițional este ocrotitorul Moldovei în integralitatea sa de pe ambele maluri ale Prutului inclusiv zonele bucovinene și cele sudice din vecinătatea deltei Dunării (Bugeac). Sf. Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Forțelor Terestre ale Armatei Române. Legenda potrivit căreia sfântul ar fi ucis un balaur pentru a salva o fecioară este o legendă târzie, medievală. Adesea însă, iconografia recentă îl prezintă pe sfânt călare, doborând cu sulița un balaur, poate simbolic. Unii cunoscători sunt însă de părere că este vorba doar de o preluare târzie a mitului grec despre Perseu și Andromeda.
Că faima sfântului este unanim recunoscută stă mărturie faptul că este acceptat și stimat la fel și în cultura islamică. În legendele musulmane Jiriyas sau Girgus, este inclus în unele texte ca figură profetică. Sursele islamice afirmă că a trăit printre un grup de credincioși care au fost în contact direct cu ultimii apostoli ai lui Isus. Este descris ca un negustor bogat care s-a opus ridicării statuii lui Apollo de către regele Dadanului lui Mosul. După ce s-a confruntat cu regele, George a fost torturat în nenumărate rânduri, a fost închis și a fost ajutat de îngeri. În cele din urmă, el a expus că idolii erau deținuți de Satana, dar a fost martirizat când orașul a fost distrus de Dumnezeu cu o ploaie de foc.
Legenda este mai amplă în versiunea persană a lui Al-Tabari, în care el învie pe morți, 
face copacii să încolțească și stâlpii să poarte flori. După una din morțile sale, lumea este acoperită de întuneric, care este ridicat numai atunci când este înviat.
Când regele (Mosulului) a încercat să-l omoare prin înfometare, el a atins o bucată de lemn uscat adus de o femeie și a transformat-o verde, cu soiuri de fructe și legume crescând din ea. „Când a murit, Dumnezeu a trimis vânturi furtunoase și tunete și fulgere și nori întunecați, astfel încât întunericul a căzut între cer și pământ, iar oamenii erau în mare minune … „Relatarea adaugă că întunericul a fost ridicat după învierea sa.
Nu este deloc un fapt întâmplător că și orașul nostru se află sub flamura ocrotitoarea a Sfântului Gheoghe. Din cele mai vechi timpuri pe plaiurile Banatului a fost văzut ca unul de-al nostru ce are în pază meleagurile și le apără cu lancea sa. Credința în puterea Sfântului Mucenic Gheorghe are o tradiție seculară încă dinaintea perioadei otomane.
Catedrala catolică din Piața Unirii (a Domului) are hramul sfântului militar și continuă tradiția vechii biserici istorice ce s-a aflat în Piața Sfântul Gheorghe de azi. Tot acolo se află pe un nou postament monumentul ce-l reprezintă pe cel ce a învins balaurul.