Miercuri, 10 septembrie, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a prezentat în plenul Parlamentului European discursul despre Starea Uniunii. Venit într-un context extrem de încordat, atât pe plan internațional, cât și intern (unde extrema dreaptă pregătește o a doua moțiune de cenzură pentru luna octombrie), discursul a punctat o serie extrem de lungă de probleme care ar trebui soluționate în regim de urgență. Dacă, până acum, orizontul de timp era 2030 sau 2035 pentru anumite proiecte, de data aceasta domnia sa a avertizat că „2030 este mâine. Deci, Europa trebuie să fie pregătită azi”. Apoi a adăugat faptul că în recenta vizită făcută în țările flancului estic, i s-a spus mereu același lucru: „nu avem timp de pierdut”.

Ca urmare, și-a început discursul cu anunțul sec: „Europa se află în luptă”: pentru libertate și independență; pentru valorile și democrațiile noastre; o luptă pentru viitorul nostru… Vara aceasta tocmai ne-a arătat că nu mai e loc sau timp pentru nostalgii”. Declarație suficient de abruptă pentru ca „pacifiștii de toate culorile” să-și pregătească deja discursurile critice. Obișnuiți, cum suntem, cu știrile de război, ne-am gândi cu toții la două-trei teatre de operațiuni. În discursul amintit, sunt mult mai multe, reliefând dimensiunea hibridă a luptelor contemporane și, implicit, cerințele multiple la care Uniunea trebuie să facă față. Nu toate au legătură cu războiul din Ucraina, ci cu cadrul geopolitic în care ne aflăm. Vom spune câte ceva despre fiecare capitol menționat, dar facem precizarea că numărul proiectelor și domeniilor este copleșitor. Pentru cei care își închipuie că un singur stat contemporan poate face față de unul singur, avem aici contra-exemple cu nemiluita.

Războiul din Ucraina

            Reamintind membrilor Parlamentului filosofia inițială a Uniunii Europene ca proiect de pace, doamna von der Leyen a menționat viteza incredibilă a schimbărilor pe scena politică de azi și efectele lor (de regulă, nocive) în viața de fiecare zi a europenilor. Ca urmare, a subliniat faptul că lupta ucrainenilor pentru libertate și independență oglindește, de fapt, lupta Europei între unitate și divizare și a lăudat acordul celor 26 de state membre ale Coaliției de Voință pentru a susține efortul Ucrainei. A reiterat, de îndată, faptul că Europa a avut, până acum, cea mai consistentă contribuție — 170 de miliarde de euro ajutor militar și financiar — și a anunțat deja cel de-al 19-lea pachet de sancțiuni la adresa Rusiei, pachet ce va include combustibilii fosili, flota din umbră și partenerii Rusiei din țări terțe. „Este războiul Rusiei, și Rusia trebuie să plătească”. Iar sursa primă a acestor plăți ar fi soldurile de numerar asociate activelor înghețate ale Rusiei în Europa. Din acești bani urmează a se constitui un fond de împrumut pentru Reconstrucția Ucrainei. Cu precizarea că nimeni nu se va atinge de activele propriu-zise, iar Ucraina va returna împrumutul numai după ce Rusia va plăti reparațiile. Din aceste fonduri urmează a se finanța consolidarea forțelor armate ucrainene, iar pe termen mediu și lung, reconstrucția infrastructurii. De asemenea, se are în vedere lansarea unui program „Avantaj Militar Calitativ”, pentru investiții, pe termen scurt, în capabilitățile militare ale Ucrainei. A lăudat ingeniozitatea luptătorilor ucraineni care la începutul războiului nu aveau nicio dronă, iar acum produc singuri, la o scară care le permite să se apere în mare măsură de atacurile Rusiei — la nivel de sute de drone în fiecare noapte. În același scop, Europa va avansa 6 miliarde de euro din fondul ERA (Accelerarea Extraordinară a Veniturilor) al G7, precum și formarea unei „Alianțe a Dronelor” între UE și Ucraina. Pentru a sensibiliza euro-parlamentarii care încă mai au rețineri (personale sau politice), a prezentat povestea unui băiețel ucrainean, Sașa, răpit împreună cu mama lui, apoi despărțit de ea „pentru că nu va mai avea nevoie de ea”. Avea 11 ani, dar, din fericire pentru el, a reușit să-și sune bunica, iar aceasta, cu eforturi deosebite și susținere internațională, a reușit să-l salveze. Nu se știe nimic despre mama lui. Bunica Liudmila și Sașa erau de față la momentul discursului doamnei von der Leyen. Moment ideal pentru a anunța organizarea de către Comisia Europeană, împreună cu Kiev-ul, a unui summit internațional al coaliției pentru returnarea copiilor ucraineni.

            Apărarea Europei

            „Economia de război a lui Putin nu se va opri, chiar dacă va înceta războiul.” Cu acest avertisment a început pledoaria pentru dotarea militară a țărilor europene, cu precădere a flancului estic. Chiar dacă apartenența la NATO rămâne prioritară, țările europene trebuie să-și consolideze capacitățile de apărare. În acest sens a fost lansat programul „Pregătire 2030”, menit să ofere până la 800 de miliarde de euro pentru investiții în defensivă. Acesta include și programul SAFE, care deja pune la dispoziția celor 19 țări membre până la 150 de miliarde pentru achiziții publice pentru dotarea forțelor armate. Tot din aceste fonduri se va activa o formulă de granturi pentru țările care vor cumpăra echipamente în numele Ucrainei. În paralel, programul „Supravegherea flancului estic”, cel de care depinde, practic, securitatea întregii Europe, va fi, deopotrivă, o formulă de sprijin pentru țările aflate pe aliniamentul de la Marea Baltică la Marea Neagră, precum și o metodă de consolidare a capabilităților europene de apărare. Vizita în mai multe dintre aceste țări i-a revelat nevoia urgentă de măsuri coerente și a unui program clar de apărare a întregii Europe — promis a fi prezentat la următorul summit al Consiliului European. Și tot în acest context, extinderea Uniunii a dobândit greutate și un caracter imperativ. Se au în vedere nu doar criteriile meritului, ci și faptul că Moldova, Ucraina și țările din Balcani trebuie aduse în interiorul Uniunii ca factor de consolidare a independenței întregii Europe. Prin investiții, reforme și integrare în Piața Comună, aceste țări trebuie să realizeze „reunificarea Europei”, practic completarea visului din 1989 și transformarea unității astfel dobândite într-o garanție reală de securitate.

Israelul și Gaza

            Un alt punct fierbinte din discursul șefei Comisiei Europene a fost cel referitor la evenimentele din Fâșia Gaza. Aici, domnia sa a accentuat nevoia de dezmembrare a Hamas, „pentru care nu este și nu va fi loc, nici acum, nici în viitor, căci reprezintă un pericol pentru Israel”. De aici, personal, nu mai putem fi de acord cu programul avut în vedere la Bruxelles, pentru simplul motiv că nu credem în posibilitatea dezarticulării Hamas. Ei pot dispărea o vreme doar pentru a se reorganiza în altă parte și a se înarma cu ajutorul țărilor care îi susțin. Nu reprezintă o armată organizată, căci revin mereu în formule teroriste pentru a menține starea de panică. În timp ce dna von der Leyen susține ideea creării statului Palestina, iar premierul Netanyahu respinge ferm o asemenea opțiune, noi revenim la sugestia de acum doi ani, cu o autoritate palestiniană sub control strict — dacă nu al Israelului, atunci ONU. Dar un stat creat pe premisele atacurilor teroriste și al suferințelor atâtor ostatici civili nu ni se pare o soluție în acord cu respectul pentru drepturile omului.

Dezvoltarea economică

            Ideile acestui capitol pornesc de la trei premise cu greutate: securitatea economică este un factor fundamental al stabilității pe continent; Raportul Draghi, privitor la starea economiei Uniunii, și, respectiv, constatarea cuprinsă în raportul Letta, conform căreia Piața Comună este, și acum, incompletă, cu precădere în trei domenii principale, și anume finanțe, energie și telecomunicații. În acest sens, Comisa pregătește „Foaia de Parcurs a Pieței Comune până în 2028”, bazată pe servicii, energie și telecomunicații și cea „de-a cincea libertate”, a cunoașterii și inovației. Punctul-cheie al dezvoltării viitoare pare a fi domeniul inteligenței artificiale, digitalizarea și tehnologiile „curate”. Cu fonduri suplimentare pentru competitivitate și „Horizon Europe”, programul pentru cercetare și inovație va urmări țintele definite în Raportul Draghi: energie, capital, investiții și simplificare birocratică. De pildă, numai barierele interne încă existente se ridică la nivelul a 45% taxe pe bunuri sau 110% taxe pe servicii. Un alt element deosebit de important ar fi economia circulară, care, prin reutilizare și reciclare, are menirea de a ține resursele în Europa și a pune la dispoziție industriei materialele de care are nevoie la prețuri mult inferioare importurilor din alte țări/regiuni. În baza „Legii economiei circulare”, accelerarea și recondiționarea au ca scop creșterea competitivității produselor europene și consolidarea independenței economiei Uniunii. „Mai repede, mai sofisticat, mai european” ar trebui să fie motto-ul prin care să ajungem la mărci specific europene în cât mai multe domenii, tocmai pentru a înlătura dependența de piețe externe. „Made in Europe”, de la mașini electrice (E-car) la baterii („Pachetul pentru baterii”) sau oțel se impune drept vector pentru accelerarea dezvoltării europene.

În domeniul propriu-zis al AI-ului se anunță un document propus de marii producători europeni de tehnologie, intitulat „Declarația Europeană de AI și Tehnologie”, menit să constituie Carta albă a angajamentului acestor companii în crearea „suveranității tehnologice a Europei”. Concurența cu piețele asiatice este un fapt real, iar în această „luptă” Europa are multe de recuperat. Aflăm despre construirea unor gigafabrici de AI europene, susceptibilă să selecteze și să mențină „acasă” firmele mici care au nevoie de finanțare pentru a crește și, de aceea, părăseau Europa în direcția SUA sau Asia (Draghi).

Sub motto-ul „Alege Europa!”, doamna von der Leyen preconizează creșterea atractivității Uniunii în domenii precum cercetarea și sănătatea. În primul caz, aflăm despre pachetul cu același nume, destinat atragerii cercetătorilor din întreaga lume în centrele de cercetare europene, pachet de 500 milioane de euro; în cel de-al doilea, descoperim „Inițiativa globală pentru reziliența în sănătate”, menită să prevină izbucnirea unei noi pandemii sau să controleze eventualele boli despre care dezinformarea de azi sperie pe toată lumea.

Europa socială

Dacă acasă suntem sub presiunea dezamăgirilor personale sau a manipulărilor, iată că aspectele sociale și-au găsit loc în programul Comisiei. Identificăm aici un alt șir lung de proiecte, inițiative sau fonduri: Legea job-urilor de calitate, Strategia europeană anti-sărăcie (cu ținta de a elimina sărăcia în țările Uniunii până în 2050) sau finanțarea mai consistentă pentru fermieri în achiziția de mașini agricole sau fertilizatori. S-a pronunțat chiar și ideea de protecție a industriilor europene în procesul tranziției, dar și în competiția, deseori neloială, cu firmele non-europene. Muncitorii sau fermierii vor trebui să simtă ajutorul UE pentru că, pe munca lor de calitate, stă și o parte din independența consumului, a prețurilor mai accesibile sau a calității vieții. Un capitol extrem de interesant se referă la tineri: costurile supraviețuirii pe cont propriu, incluzând energia (programul „Autostrăzi de energie”), spațiile de locuit, mobilitatea („Inițiativa pentru mașini mici și accesibile”) sau securitatea alimentară. Nu în ultimul rând, accesul minorilor la internet, acces ce urmează a fi reglementat după model australian pentru a-i proteja pe cei (încă) vulnerabili emoțional sau cognitiv de impactul extrem de toxic al reclamelor și provocărilor periculoase. „Cred cu fermitate că părinții, nu algoritmii trebuie să crească acești copii. Vocea părinților trebuie auzită”.

Un pericol greu de estimat vine dinspre politicile pro-migrație. Fără a bloca accesul cuiva în spațiul european, doamna von der Leyen a cerut înăsprirea regulilor de stabilire în UE, a celor de expulzare, odată ce instituțiile abilitate au decis în acest mod, și a sancțiunilor împotriva traficanților de persoane. A cerut formarea unui „Sistem comun european pentru expulzări”.

Iar lista de proiecte nu se oprește aici: Scutul european al Democrației, Programul de Rezistentă a Presei, Centrul european de stingere a incendiilor, viitoarele parteneriate cu MERCOSUR sau India, acordul semnat cu SUA. Per total, o agendă foarte încărcată, cu termene care îți taie respirația, într-o competiție planetară neiertătoare.