Universitatea de Vest din Timișoara a găzduit joi conferința „Tipologii de infractori şi asistență psihologică în penitenciar”, eveniment restrâns în cadrul căruia cei curioși au putut afla mai multe despre viața înăuntrul penitenciarelor. Conferința a fost susținută de Daliana Droșca, subcomisar de poliție penitenciară, șef serviciu de asistență psihosocială în Penitenciarul Timișoara.

Psiholog de penitenciar, ea a împărtășit câteva aspecte din experiența sa, iar studenții au putut să cunoască detalii despre cum se desfășoară terapia în penitenciar, modul în care gândesc deținuții, dar și percepția lor asupra infracțiunilor pe care le-au comis.

Penitenciarul Timișoara este profilat pentru condamnările în regim deschis și semideschis, unde sunt încarcerați deținuți care au de sărvârșit pedepse până în trei ani. În penitenciar există și deținuți care au săvârșit infracțiuni mai grave, însă care au evoluat spre săvârșirea unei pedepse într-un regim mai permisiv. În penitenciare pedepsele pot fi scăzute dacă deținutul are o bună purtare, face terapie, participă la activitățile de reintegrare socială, muncește și afișează un comportament pozitiv.

În Penitenciarul Timișoara peste 1.000 de persoane private de libertate beneficiază de terapie. „La încarcerarea în penitenciar li se face o evaluare psihologică, pe parcursul căreia sunt identificate riscurile criminogene: agresivitate, consum de substanțe, boli psihice, riscul de suicid, dar și de vulnerabilizare. În funcție de aceste caracteristici, psihologul stabilește dacă este necesară o intervenție psihologică mai amplă”, explică Daliana Droșca.

Cele mai întâlnite trăsături la unii dintre deținuții din penitenciar sunt egocentrismul, ostilitatea afișată față de celelalte persoane, inconsistența în comportament, negarea responsabilităților. Din zece deținuți, spune terapeuta, cinci consideră că sunt nevinovați.

La conferință, specialista Daliana Droșca a povestit câteva dintre cele mai dure cazuri de persoane arestate preventiv pentru crimă

Un bărbat care pe timp de noapte a plecat cu o drujbă în portbagaj acasă la un bărbat din Sânandrei care îi vânduse o mașină. I-a tăiat cu drujba ușa de la intrare, l-a urmărit până în grădină, acolo unde l-a măcelărit. Bărbatul din Sânandrei era samsar. El a fost omorât fiindcă i-a vândut o mașină străină care nu a fost pe placul inculpatului. Pe parcursul ședințelor de terapie, întrebat despre propria pedeapsă, vinovatul avea impresia că samsarul de mașini din era un excroc și că tot satul îi este recunoscător. Aceasta era narativa pe care bărbatul și-o închipuia. Pe parcursul ședințelor de terapie din cadrul arestului preventiv el nu și-a recunoscut parte de vină. Bărbatul a primit o pedeapsă de 30 de ani de închisoare. În momentul în care el a primit condamnarea, a forțat dispozitivul de pază și a încercat să fugă. El a fost atât de neasumat, explică terapeuta, încât văzându-se condamnat, a vrut să fugă.

Un alt caz, un student care era reținut în arest preventiv pentru infracțiunea de omor. I-a făcut o evaluare psihologică deoarece era o persoană la risc, avea numai 18 ani la acea perioadă. Băiatul făcea parte dintr-o familie de rromi, iar fapta s-a produs într-o altercație de clanuri. Pe parcursul ședințelor de terapie, tânărul a povestit cum și-a înjunghiat victima de patru ori cu cuțitul în abdomen. El a mărturisit că nu a putut să plece de lângă cadavru fiindcă i s-a părut deosebit de interesant cum curge sângele din victima sa. Terapeuta își amintește că tânărul avea un zâmbet pregnant pe față. La început nici ei nu i-a venit să creadă că băiatul este capabil să afișeze o asemenea răceală afectivă, însă din discuții ulteriorare a ajuns la concluzia că acesta prezenta indiferență față de toate laturile vieții sale: față de prieteni, familie, fiecare persoană din viața lui.

În ceea ce privește terapia în penitenciar, cei mai puțin dispuși să urmeze consiliere psihologică sunt deținuții încarcerați pentru infracțiuni sexuale, spune Daliana Droșca. Odată, pe parcursul unei ședințe de grup la care au participat deținuți care au săvârșit infracțiuni sexuale, numai unul a dorit să vorbescă, din toți cei prezenți la terapie. Psiholoaga își amintește cu lux de amănunte acea discuție, citându-l chiar pe deținut, care a povestit versiunea lui asupra infracțiunii: „Am ieșit în club, seara, am vrut să mă distrez, m-am întâlnit cu o fată, m-am distrat, a venit la mine acasă, am avut relații intime. Dimineața a plecat și după aceea m-am trezit cu poliția la poartă”, povestește Daliana Droșca.

El susținea că a fost acuzat pentru că fata a spus în instanță: „Cred că m-a violat”. Aflat în penitenciar, bărbatul săvârșea o pedeapsă de 9 ani și 8 luni.

Pe parcursul ședinței, terapeuta l-a întrebat dacă ar schimba ceva din comportamentul său în eventualitatea în care s-ar regăsi în aceeași situație. Bărbatul i-a răspuns că nu ar schimba absolut nimic. El afișa indiferență, iar pentru el, pedeapsa cu închisoarea nu a avut niciun efect, observă terapeuta.

Există însă și persoane încarcerate pentru infracțiuni cum ar fi cele rutiere sau furturile ori tâlhăria. Aceștia sunt ceva mai realiști, își recunosc faptele. Unii chiar ajung să se simtă vinovați și să le regrete. 

Dintre deținuți, cei mai predispuși la terapie și la schimbare sunt chiar consumatorii de substanțe, după cum a observat terapeuta în experiența ei. Aceștia ajung chiar și să fie recunoscători pentru că închisoarea le-a oferit ocazia de a renunța la dependența lor de droguri. 

Cel puțin în ceea ce privește regimul deschis și semideschis, scopul încarcerării este acela de a sprijini schimbarea individului și de a-l reintegra în societate, după cum consideră Daliana Droșca.  

Există și cazuri în care terapia făcută în închisoare nu are efect deoarece atunci când iese, persoana privată de liberate se întoarce în același mediu infracțional. Dar, după cum spune aceasta, din 10 persoane eliberate din arest, doar 4 ajung să recidiveze. Există și persoane care ajung să se reabiliteze și să-și schimbe comportamentul.

Studenții la Psihologie, familiarizați cu mediul de lucru din penitenciar

Evenimentul a fost organizat de Asociația Studenților la Sociologie și Psihologie din Timișoara. Scopul conferinței a fost acela de a-i familiariza pe viitorii psihologi cu mediul penitenciar în favoarea aplicării pentru un loc de muncă.

Studenții care au participat la eveniment s-au declarat încântați fiindcă au avut ocazia să afle detalii amănunțite despre munca de terapeut în penitenciar. Ei au apreciat cel mai mult faptul că au primit exemple din experiența profesională a unui specialist în domeniu.