Ca niciodată parcă, în cei treizeci și cinci de ani de la schimbarea de regim din ’89, aleșii locali, fie ei primari, șefi de consilii județene sau simpli consilieri din Timiș, că la aceștia mă refer, de alte județe nici nu are sens să discutăm, au dat complet rușinea deoparte. Trec de la un partid la altul la fel cum, probabil, procedează și în viața reală cu femeile cucerite pe principiul „portofelului”.
Zilele trecute, zeci de liberali au transmis că-l lăsă pe Nica cu „ochii-n soare” pe motiv că „e slab politic” și că nu le-a deschis ușile prin guvern. Toți aceștia au devenit, din senin, pesediști de soi și cu mare viitor. O primărița useristă și un viceprimar din același partid au făcut același pas, pentru că alde Fritz și Lascău dorm pe ei politic, sunt aroganți și lipsiți de empatie umană, darămite socio-politică, așa cum nu s-au sfiit să declare cei doi onorabili aleși locali.
Sigur că există destul adevăr în ce spun împricinații, chiar așa, „trădători politici” fiind, la o adică. Faptul că Nica și Fritz nu excelează la capitole cum ar fi solidaritate de partid sau, și mai important, apropiere umană este demonstrat de degringolada din partidele pe care, deocamdată, le conduc. Cei doi nu sunt băieți needucați, nici lipsiți de anumite deprinderi intelectuale, însă, în ce privește postura de lideri politici autentici, suferința lor este palpabilă, vizibilă de la kilometri distanță.
O zi mai târziu aflăm că un anume Dan Vârtosu, primar interimar de vreo doi ani al Girocului, nu știe nici el, săracul, cu cine să meargă de „mânuță” la alegerile din luna iunie. C-o fi pe listele PSD, c-o fi pe cele ale PNL, omul nu s-a decis încă și… pace.
Cam la fel stau lucrurile și pe la Lugoj, cu anumiți candidați la primărie. De pildă, cu bietul Buciu, fostul primar ales în 2020, apoi debarcat, apoi redevenit consilier al primarului, tot interimar și acesta. Buciu trage, mai nou, cu disperare de clanțele ușilor de pe la PSD, PNL și, cine știe, într-un final poate chiar de pe la AUR, doar-doar îi va mai prosti o dată pe lugojeni să-l aleagă în fruntea orașului.
În acest timp, prin subsolurile pestilențiale ale politicii locale, se trag sfori, se fac și se desfac alianțe, se vând și se cumpără, cu zâmbete scrâșnite în colțurile gurii, oameni, partide, destine politice. De fraierii de alegători nu mai ține nimeni cont — dacă se va fi ținut vreodată! —, câtă vreme dezonoarea și impostura politicienilor actuali au devenit norme, moduri de viață, maniere de a escamota destine și de a vinde, pentru cel puțin alți patru ani, sufletul alegătorilor și, tot așa, dezvoltarea naturală și decentă a localităților în care trăiesc aceștia.
