9.1 C
Timișoara
vineri 29 martie 2024

Un simbol din centrul Reșiței, mâncat de rugină, intemperii și nepăsarea autorităților…

Ruinele industriei din Reșița care duduia, la turație maximă, până în anii 90, se văd la tot pasul. Numai că aceste ruine, încă în picioare, reprezintă și simbolurile orașului care atrăgea ca un magnet forța de muncă din tot județul Caraș-Severin și chiar din Timiș.

Nu demult vă povesteam despre unul din simbolurile orașului de pe malurile Bârzavei, Furnalul nr. 2, monument istoric industrial, care nu se poate vizita din cauza actualului proprietar. Un lat simbol al Reșiței este funicularul care traversează centrul orașului. Emblematic pentru reșițeni, funicularul a fost construit între anii 1963 și 1964, o piesă mai nouă în istoria de 245 de ani a industriei metalurgice de aici.Funicular 3
Funicularul reșițean reprezintă vechiul sistem de transport al calcarului, ingenios gândit la vremea când a fost construit, de la cariera de pe Valea Domanului. Practic funicularul este la ora actuală o punte de 3,5 km lungime, din care 700 m traversează oraşul. După cum spun reșițenii mai în vârstă, cei 700 de metri de punte metalică din centrul urbei marchează, de fapt, hotarul dintre Reşiţa Română și Reşiţa Montană.Funicular 6
Să mai spunem că spațiul traversat de linia funicularului este unul încărcat de valoare istorică pentru că se încrucişează, în zona de centru a oraşului, cu calea ferată pe care au circulat „premierele” industriale ale Reşiţei: locomotivele cu abur (1872), turbinele hidraulice (1946) şi marile motoare Diesel navale (1977).
Dacă până în 1990 încă se auzea huruitul vagoneților care traversau prin aer centrul orașului, zgomot cu care locuitorii din zona centrală s-au obișnuit, în anii care au urmat s-a așternut liniștea peste acest adevărat simbol al reșițenilor. Odată cu liniștea a venit și nepăsarea noilor proprietari, TMK, exact ca și în cazul Furnalului Nr. 2. Aceștia cochetau cu ideea de a-l ceda municipalității dar cum la unii mărinimia nu face casă bună cu afacerea au vândut funicularul unui cunoscut om de afaceri local, Costel Ciobanu, care punea problema demolării și valorificării funicularului.Funicular 1
Până la urmă Ciobanu a păstrat funicularul ca pe un trofeu în zestrea de spații comerciale din Reșița și din Caraș-Severin, pe care o deține. Așa s-a ales prafut de toate proiectele turistice, mai mult sau mai puțin fanteziste ale diverselor administrații locale care s-au perindat după 1990, care luau în calcul simbolul orașului. Poate cea mai interesantă și fezabilă dintre acestea se refera la valorificarea punții de 700 de metri a funicularului ca o promenadă, special amenajată pentru a putea admira orașul de la înălțime. Asta se putea când structura era încă sigură, pentru că nu știu câte revizii s-au mai făcut după 1990, sau câtă vopsea au mai văzut stâlpii funicularului, operațiuni periodice obligatorii pentru siguranța instalațiilor dar și a cetățenilor care locuiesc dedesubt.Funicular 4
Și uite-așa, în loc să valorificăm posibilitatea de a atrage turiști într-un oraș care altă dată atrăgea muncitori și genera profit, lăsăm natura să acționeze și, Doamne ferește, într-o bună zi e posibil ca vreun trecător din centru să se trezească cu o bucătă metalică în cap, să fie rănit, ca să nu mergem cu gândul la ce poate fi mai rău.

Alte subiecte :

„Monoloagele solitudinii” la Teatrul Cetății

Teatrul Cetății își deschide noua stagiune cu o distopie teatrală despre solitudine, o ”colecție de singurătăți” care, ca o lentilă...

Avansează amenajarea parcării de pe Martir Ioan Stanciu 

Zeci de locuri de parcare, spații verzi și alei prind deja contur în locul terenului dezafectat de pe strada Martir Ioan...

Citește și :