În episodul trecut al povestirilor noastre despre începuturile construcției de automobile în partea asta de continent am explicat pe larg cum a apărut (dar a și dispărut la fel de rapid) o bijuterie pe patru roți fabricată la Uzina Malaxa din Reșița. Este vorba de automobilul „Malaxa 1C” ce aduna sub capota sa o seamă de inovații foarte moderne la vremea aceea de după al doilea război mondial. Iar performanțele era deosebite. Dar cum economia românească de la acea vreme era tributară „marelui prieten de la răsărit” uzina și toate utilajele au fost demontate și trimise undeva în zona munților Urali.

O altă premieră automobilistică a reprezentat uzina Marta de la Arad ce a avut o soartă ceva mai bună. De pe malurile Mureșului au pornit o multitudine de modele ce au funcționat în întreaga Europă iar producția a durat peste un deceniu și jumătate. Despre fabrica Marta am început să istorisim în acel număr trecut. Să aflăm mai mult despre acele mașinării ce au făcut treabă bună cu mai mult de un secol în urmă.

Este cunoscut că în Banatul istoric și toată zona adiacentă ce ținea administrativ de alte comitate ar economic erau strâns legate finalul secolului al XIX-lea dar mai cu seamă începutul veacului al XX-lea au reprezentat o adevărată explozie de investiții, fabrici nou ridicate, dezvoltarea nemaivăzută a marilor orașe ce devin poli ai industrializării. Tot atunci apare fenomenul e urbanizare accelerată a fostelor târguri mai mici ce devin orășele în toată regula. Electricitatea nu mai era o noutate nici măcar în unele sate mai dezvoltate.

Orașele aveau nevoie de un transport civilizat și rapid. Cei ce aveau o oarecare stare materială se gândeau la achiziționarea unui automobil abandonând vechile trăsuri. Municipalitățile aveau nevoie de automobile ca să nu mai vorbim e nevoile armatei ce se dota cu mașini e tot felul. e la automobile pentru ofițerii înalți dar și camioane pentru transportat armele ori munițiile.

Aradul avea deja o tradiție industrială temeinică. Aici se produceau cele mai diverse mărfuri și materiale. Industrial grea era bine reprezentată.
Cum am mai arătat fabrica MARTA (Magyar Automobil Részvény Társaság Arad/ Societatea Automobilistică Maghiară pe Acțiuni din Arad) a reprezentat fanionul industriei automobilistice din partea maghiară a imperiului dualist.
Fabrica a apărut ca urmare a unui aspect specific arădean. Deși exista de aproape trei decenii transport public de călători pe linii de tramvai unele disensiun dintre consilierii locali au impus ideea de a folosi autobuzele pentru transport. Unul din motive era un contract (încă valid) încheiat pe termen de 60 de ani cu societatea operatoare a serviciului de transport cu tramvaiului tras de cai, pe care primarul Salacz Gyula nu ar fi vrut să îl rezilieze unilateral. Așa că tramvaiul electric nu avea șanse de a pătrunde pe piață. Edilii s-au gândit astfel la o alternativă ce o reprezentau autobuzele.

Primul automobil proiectat ți construit la Uzinele de vagoane și mașini din Győr deja circula și părea destul de fiabil. La Arad se găsea Uzina de vagoane „Weitzer János” ce colabora cu specialiștii din Győr, fondată cu un an mai devreme.
Municipalitatea urbei a pornit discuții cu filiala franceză din Le Havre a firmei americane Westinghouse având ca obiect construirea și punerea în funcțiune a unei fabrici de automobile și motoare în Arad. S-a și ajuns destul de rapid la un acord.
Ziarul local „Aradi Kőzlőny” din 29 noiembrie 1908 relatează despre acest acord ca fiind încâlcit și descrie procesul încheierii acordului ca fiind foarte complicat și cu multe chestiuni complexe. La ședința de constituire din data de 28 Noiembrie a fost aleasă și înregistrată denumirea viitoarei întreprinderi: Societatea Automobilistică Maghiară pe Acțiuni Sistem Westinghouse (Magyar Automobil Részvény Társaság Westinghouse Rendszer).

Obiectul e activitate al fabricii suna ca ceva foarte secret: „automobile pentru cale ferată sau pentru alte scopuri, cu petrol și benzină pentru transportul turiștilor, persoanelor și al mărfurilor; fabricarea, repararea, montarea, vânzarea și valorificarea pe alte canale a auto matrițelor, a pieselor și accesoriilor acestora sau efectuarea de diverse operațiuni din domeniul industriei mecanice”.
Pentru fondarea societății pe acțiuni și a noii fabrici a fost adus un capital social inițial de două milioane de coroane. Municipalitatea din Arad, pe lângă acordarea gratuită a terenului pentru viitoarea fabrică și garantarea scutirii de impozit pe o perioadă de 15 ani, a subscris la noua societate acțiuni nominale în valoare de trei sute de mii de coroane.
Chiar și autoritățile centrale de la Budapesta au crezut în potențialul fabricii din Aradul ce era considerat la acea vreme un centru industrial serios astfel a venit și o subvenție de stat de o sută cincizeci de mii de coroane pentru realizarea obiectivului (Raportul Camerei de Comerț și Industrie din Arad pe anul 1908).
Iubitorii automobilelor consideră anul 1908 ca fiind unul fast pentru transportul pe patru roți. Atunci a realizat compania Ford Motor din Detroit primul Model T, poreclit și Tin Lisa, care datorită soluțiilor inovatoare și prețului scăzut s-a bucurat de o popularitate ieșită din comun. Proiectul, în cea mai mare contribuție aparținea inginerului Galamb József originar din Makó ce s-a specializat în străinătate și prin aportul financiar acordat de uzina arădeană Weitzer.
Încă înainte ca producția să fi început, la inițiativa conducerii orașului în 20 iulie 1908 a fost fondată prima societate de transport cu autobuzele din țară. Tot atunci a fost înființată și prima școală de șoferi din regiune pentru pregătirea viitorilor șoferi. Inițiatorii aveau în vedere utilizarea parcului format din șapte autobuze achiziționate încă din 1907 de la filiala din Le Havre a Uzinei Westinghouse; după ce primul autobuz făcuse un parcurs de testare până la Arad.

Pentru construcția noii fabrici a fost alocat un teren lângă Uzina de mașini și vagoane Weitzer János, aflat în proprietatea municipalității, situat pe calea ce merge spre Pecica de atunci (sau Calea Aurel Vlaicu astăzi). Procesul de construcție al primei fabrici de automobile și motoare a fost foarte rapid și a fost caracterizat de un nivel foarte avansat pentru contrucțiile industriale din epocă. Stâlpii de susținere și planșeele au fost construite din fier-beton pe baza proiectului societății arădene Fodor–Reisinger, fiind socotită ca fiind o procedură foarte modernă pentru epoca respectivă. Atelierul de asamblare compus din trei travee avea acoperiș din sticlă. Hala construită în sistem american; cu lungimea de 60 metri, lățimea de 40, și înălțimea de 10 metri mai mult decât suficient pentru toate fazele de producție.
În ziua inaugurării primarul Varjassy Lajos a transmis o telegramă de mulțumire ministrului comerțului Kossuth Ferenc. În depeșă își exprima gratitudinea pentru subvenția de o sută cincizeci de mii de coroane acordată noii fabrici arădene.

La invitația Uniunii inginerilor și constructorilor arădeni în data de 28 August 1909 au sosit la Arad membrii unei organizații profesionale compuse din 28 de ingineri și profesori de la politehnica budapestană pentru a inspecta hala de producție, pavilionul administrativ ce se afla la aliniamentul stradal. De asemenea a fost vizitat și garajul cu o capacitate de 100 de vehicule; socotit ca fiind imens pentru vremea respectivă. Oaspeții au fost impresionați, recunoscând priceperea și profesionalismul proiectanților și constructorilor noii facilități industriale și au concluzionat că fabrica avea perspective încurajatoare. Primul director general a fost Dicker József, omul de încredere al filialei franceze.

Într-adevăr, fabrica a avut un debut deosebit de fructuos. La început au fost produse și asamblate automobile, camioane și șasiuri Westinghouse folosindu-se piese și componente importate din Franța. Au urmat automobilele tip 30 și 40 LE, camioanele cu o capacitate portantă de 5 și 10 tone, autobuze etajate cu 15 și 30 de locuri pe scaune, vehicule poștale, omnibuze etajate și motoare necesare la tracțiunea unor automotoare pe calea ferată.

La competiția internațională organizată de Automobil Clubul Regal Maghiar în 1912, automobilele construite la Arad au trecut primele linia de sosire câștigând cupa de aur a Arhiducelui Joseph și Diploma de onoare a clubului. Este demn de remarcat pentru prestigiul noii fabrici arădene că în scurt timp a deschis și o reprezentanța generală la Budapesta amplasată pe strada Páva la numărul 10.
Serviciul de taximetrie din capitala Budapesta a fost inaugurat în 1913, flota sa fiind compusă din 250 de automobile Marta numite „taxiuri cenușii”.

La vremea respectivă fabrica arădeană depășise deja prima criză din istoria sa. În 1911 fabrica franceză Westinghouse era în pragul falimentului, situația având repercusiuni grave și asupra fabricii arădene. Salvarea a venit din partea Societății Maghiare de Rășini care a preluat datoriile fabricii Marta. Toată conducerea uzinei arădene și-a prezentat demisia, în frunte cu șeful de atelier Fejes Jenő, specialist de excepție. A fost înlocuit la direcția tehnică de un alt specialist redutabil, în persoana reputatului Haltemberger Samuel care a fost numit în scurt timp director general. Pentru cariera ascendentă a exigentului specialist Aradul a fost doar o rampă de lansare. În 1914 a fost convocat la Budapesta, unde i-a fost încredințată direcțiunea generală a Societății pe acțiuni Autotaxi. A părăsit Aradul însoțit de inginerul șef Böszörményi Jenő.

În ciuda dificultăților, până la mijlocul primului război mondial, pe poarta fabricii arădene au ieșit diverse tipuri de automobile purtând sigla Marta. Printre altele și vehicule speciale fabricate la comanda Poștei Maghiare. A fost momentul schimbării proprietarului, fabrica arădeană fiind preluată în 1912 de firma Austro-Daimler. În acea perioadă pe poarta Uzinei Marta au ieșit 87 de automobile și 730 de camioane. Era o producție serioasă demnă de orice uzină chiar și din zilele noastre.
Producătorul arădean de automobile colabora cu Uzina de vagoane Weitzer aflată în vecinătate, avea mai multe sute de angajați și era situată pe locul doi în clasamentul angajatorilor din orașul de pe Mureș.

Un episod aparte din viața fabricii vorbește despre înalta calificare a meșterilor arădeni. În anul 1913 a avut loc un zbor demonstrativ cu un monoplan de la Gyula la Arad. O defecțiune tehnică a forțat pilotul să aterizeze pe un câmp de la periferia orașului. Specialiștii fabricii Marta au intervenit imediat în ajutorul său, deși aveau de-a face pentru prima oară cu un astfel de motor de avion, au reușit să remedieze defecțiunea. Ziua următoare pilotul Dobos a efectuat cu succes un zbor demonstrativ pe câmpul de la marginea orașului.

În timpul primei conflagrații mondiale toate camioanele au fost rechiziționate fără ca vreunul dintre ele să revină ulterior la fabrică. În timpul războiului producția a fost obligată să intre în slujba armatei, fiind efectuată o reconversie treptată spre producția de avioane. Câțiva ani mai târziu primele avioane românești aveau să plece în zboruri de testare tot de aici.
Pentru a confirma calitatea automobilelor arădene trebuie spus că în anul 1936 încă mai circula un taxi despre care șoferul asigura publicul că a făcut peste un milion de kilometri fără probleme tehnice deosebite.
Epopeea uzinelor arădene nu se oprește aici. Automobilele Marta sunt doar un crâmpei din ce s-a fabricat în două secole de industrie în urbea de pe Mureș.