Un moment dramatic, uitat în zilele noastre, este marcat la Anina de un monument imens, în cimitirul Sigismund și altul în cel de la Celnic. Cel mai mare accident minier din Europa de Est s-a produs la Anina, în 1920, când au murit 217 mineri.
Cei care ajung la Anina, pot afla la fața locului cea mai dramatică poveste a acestei localități. Moartea a 217 minieri, în cel mai mare accident minier petrecut vreodată pe teritoriul României a îndoliat toate localitățile din zonă.
La 7 iunie 1920, în Anina, a avut loc una dintre cele mai mari tragedii minerești din Europa secolului XX, în urma exploziei unor depozite subterane de material explozibil. Numele minerilor morți sunt cioplite în piatra celor două monumente ridicate în cimitirele Sigismund şi Celnic, unde au fost depuşi în gropi comune cei stinşi.
La baza tragediei ar fi stat hotărârea Comisiei Militare de Supraveghere a Minelor din Transilvania de a trimite la Anina produse explozive confiscate de la trupele lui BELA KUN, pentru a fi folosite în subteran. Acestea erau alterate, prost conservate şi nu îndeplineau standardele necesare. Prin urmare, în depozitul subteran erau 3.234 kg de exploziv. Nicu Sușară, ghid turistic în Banatul Montan, povestește și turiștilor care ajung pe aceste meleaguri filmul tragediei.
„În 1920 au murit 217 mineri, în Anina. Înainte de a muri cei 217 pe vremuri, prin 1918, s-a adus niște dinamită de la Petroșani, la mina Alina. Era de proastă calitate și a depozitată într-o galerie și s-a autoaprins și pur și simplu a explodat tot depozitul”, povestește Nicu Șușară.
Cristian Mosoroceanu este unul dintre localnicii din Anina care s-a documentat și a scris despre accidentul de la mină. El arată că exploziile şi deflagrația au produs o cantitate mare de gaze extrem de toxice: oxid de carbon, oxizi de azot etc. Aerajul a distribuit gazele la orizonturile inferioare, adică tocmai acolo unde așteptau minerii ieșirea din schimb. Minerii s-au prăbușit, aproape instantaneu, în locurile în care tocmai se aflau. Salvatorii au fost ocupați până spre dimineață cu scoaterea trupurilor neînsuflețite din subteran.
„Victimele au fost înşirate în sala de apel, în curtea minei și, după ce aceasta s-a dovedit neîncăpătoare, s-a continuat cu depunerea trupurilor pe stradă, pe lângă case. În întunericul nopții, femei disperate, copii speriați şi ortaci neputincioşi s-au îndreptat în goana mare către mină. Fiecare căuta pe cineva prin beznă, fiecare îşi striga soțul sau fiul, tatăl sau fratele. Fiecare spera, cu inima cât un purice, că cel căutat mai e în viață. Speranțe deşarte! În urma cumplitei catastrofe au rămas 155 de văduve şi 278 de copii orfani”, arată Cristian Mosoroceanu.
Tragedia de la Anina nu a fost uitată de locuitori, dovadă sunt și monumentele ridicate în memoria celor care au murit atunci.
sursa https://ghidulbanatului.ro