8.1 C
Timișoara
marți 24 februarie 2026
Acasă Blog Pagina 13

Noul Centru de Mari Arși de la Timișoara a fost finalizat; urmează dotarea cu echipamente

Noul Centru de Mari Arși de la Timișoara este gata din punct de vedere al construcției. Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății declară că noul spital se află în faza de dotare cu echipamente medicale, instalarea acestora și testare a fluxurilor clinice și va deveni funcțional în scurt timp.

„Construcția noului Centru de Arși Grav de la Timișoara este finalizată. Astăzi suntem în etapa de achiziție a echipamentelor, instalare, testare a fluxurilor medicale, iar în scurt timp centrul va fi dat în folosință”, a transmis ministrul Sănătății.

Centrul de la Timișoara este primul spital de acest gen construit după anul 1989. Noua clădire este concepută ca un complex medical integrat, care va include Unitatea de Primiri Urgențe – SMURD, Centrul de Arși, secție de Anestezie și Terapie Intensivă, bloc operator, spații tehnice și logistice, precum și heliport pentru transfer rapid al pacienților în situații critice. De asemenea, investiția prevede realizarea unei pasarele de legătură cu celelalte clădiri ale spitalului și reorganizarea completă a circuitelor medicale. Această unitate este cu atât mai utilă cu cât multe cazuri de până acum au trebuit să fie redirecționate la unități similare de peste hotare.

Autoritățile anunță că, după finalizarea etapei de dotare și testare, centrul va deveni operațional și va putea primi primii pacienți, oferind tratament specializat pentru cazurile de arsuri grave.

Cum s-au prăbușit în uitare și nepăsare micile orașe din Banat în cei 36 de ani de la ieșirea din comunism

Orașele mici din sud-vestul României au avut o misiune dificilă în a-și păstra patrimoniul arhitectural, iar trecerea timpului a transformat tot mai multe dintre clădirile lor istorice, vechi din secolele XVIII – XIX, în locuri pustii și uitate.

Aflate în sud-vestul și vestul României, orașele din regiunea istorică a Banatului s-au dezvoltat treptat începând cu secolul al XVIII-lea, când acest ținut aflat la frontiera imperiilor Austriac și Otoman, dar și la contactul cu Transilvania și Țara Românească, a devenit o destinație pentru zeci de mii de coloniști germani (șvabi).

Noii veniți s-au stabilit atât în ținuturile mlăștinoase ale Câmpiei de Vest, cât și în regiunea montană sălbatică, acoperită de păduri seculare, dar extrem de bogată în resurse naturale, trăind alături de români, sârbi și alte populații balcanice, maghiari și evrei.

Orașele prospere din trecutul Banatului

Terenurile extrem de productive din zonele de șes și câmpie, pădurile întinse și resursele minerale bogate din Munții Banatului și Poiana Ruscă au făcut ca regiunea să se dezvolte accelerat, susținută de comunități bine organizate și harnice. Timișoara, cel mai important oraș al Banatului, și-a extins cartierele istorice în jurul vechii sale cetăți, ridicate în Evul Mediu, pe vadul mlaștinilor dintre râurile Timiș și Bega.

Aflate la zeci de kilometri de Timișoara și legate de ea, încă din secolul al XIX-lea, prin căi ferate și drumuri accesibile, localitățile Lugoj, Caransebeș, Oravița, Anina, Reșița și Băile Herculane s-au transformat treptat în orașe cosmopolite, cu populații dominate de locuitori români sau șvabi și cu numeroase minorități.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Banatul era una dintre cele mai moderne regiuni ale Imperiului Austriac, iar piețele centrale ale orașelor sale, dominate de clădiri impozante, ilustrau prosperitatea ținutului. Situația regiunii avea să se schimbe în secolul XIX, iar în ultimele decenii multe dintre orașele sale au intrat în declin. Timișoara a rămas în continuare unul dintre cele mai dezvoltate orașe din România, însă micile orașe cosmopolite ale Banatului nu au ținut pasul cu „capitala Banatului”.

Centrele orașelor Lugoj, Oravița și Caransebeș, vechi târguri și noduri de comunicație din regiune și-au pierdut din animația din trecut, devenind mai liniștite, dominate de clădiri vechi de secole, acum nelocuite sau nefolosite, peste care timpul și-a pus amprenta. Băile Herculane, cea mai căutată stațiune balneară din sud-vestul României, a păstrat, la rândul ei, un ansamblu de clădiri istorice valoroase, însă multe dintre acestea au rămas părăsite și periclitate.

Podul emblematic din Lugoj, vechi de peste 120 de ani

Peste 35.000 de oameni locuiesc în Lugoj (județul Timiș), unul dintre vechile orașe ale Banatului, important târg medieval, dar și centru cultural și religios în trecut.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Lugojul român și Lugojul german, două localități distincte despărțite de râul Timiș, s-au unit într-o singură urbe, locuită de români, șvabi, balcanici, evrei și maghiari. Un pod de fier, lung de 35 de metri, ale cărui componente au fost construite în Uzinele StEG din Reșița, le conectează din anul 1902.

Timpul și circulația intensă au lăsat urme în înfățișarea podului peste Timiș, iar nevoia de reabilitare a fost reclamată frecvent în ultimii ani.

„De la ultima verificare temeinică a podului (singura!), efectuată în 1962, când au fost întărite și completate niturile existente, s-au mai executat periodic lucrări superficiale de mentenanță, care au vizat însă suprastructura podului: sablarea și remedierea căii de rulare. În aceste condiții, raportându-ne la valoarea arhitecturală a obiectivului, considerăm necesară clasarea lui ca monument istoric, respectiv urgentarea procesului de consolidare (structură metalică, picior de beton și zidărie) și conservare a bătrânului pod de fier”, informa Ilie Sârbu, de la Asociația Culturală „Salvați Patrimoniul Timișoarei”.

În 2025, podul a intrat în restaurare prin Programul național de investiții „Anghel Saligny”, însă ulterior lucrările au fost oprite, odată cu finanțarea lor.

În cartierele de pe malurile Timișului, mai multe clădiri administrative și de locuit, foste palate, biserici sau hoteluri, unele din secolul al XIX-lea, sunt și ele degradate. Cele mai multe se află în jurul Pieței Iosif Constantin Drăgan (1917–2008), miliardarul român născut în Lugoj, care a înființat aici o universitate.

Caransebeș și Oravița, cuprinse de liniște

Centrul istoric al orașului Caransebeș oferă o priveliște asemănătoare celui din Lugoj, cel puțin în privința parcurilor cu arbori bătrâni, în jurul cărora au fost construite cele mai impozante clădiri.

Caransebeș, un oraș cu 22.000 de locuitori, aflat la mai puțin de 50 de kilometri de Lugoj, s-a dezvoltat pe locul unor așezări antice aflate la confluența văilor Timișului, Bistrei și Sebeșului, fiind un nod de comunicație important al regiunii.

Centrul istoric cuprinde numeroase clădiri din secolul al XIX-lea, dar și biserici mai vechi, valoroase pentru comunitate. Unele construcții au avut de suferit în ultimele decenii, ajungând în pragul prăbușirii.

Micul oraș istoric al Banatului Montan

Orașul Oravița, un vechi centru al comerțului și mineritului, cu mai puțin de 10.000 de locuitori, cuprinde și el aproape 50 de clădiri monument, multe fiind însă lăsate să se degradeze.

Cea mai faimoasă dintre ele este Teatrul „Mihai Eminescu”, o clădire elegantă, cu o arhitectură inspirată de cea a unui teatru vienez, construită la începutul secolului al XIX-lea. Lucrările de renovare din ultimii ani, nefinalizate, au redus riscurile ruinării edificiului.

Aproape la fel de vechi, clădirile stației de cale ferată a Oraviței au avut însă mai mult de suferit. Cele mai multe dintre clădirile gării, vechi din secolul al XIX-lea, sunt în stare avansată de degradare, iar unele s-au ruinat pentru totdeauna. Oravița este legată de orașul minier Anina printr-una dintre cele mai vechi căi ferate montane din România, înființată la mijlocul secolului al XIX-lea și folosită în prezent în scop turistic.

În vecinătatea stației CFR Oravița, un cartier de blocuri muncitorești amintește de vremea în care orașul era unul al navetiștilor spre minele metalice și de cărbune din Banatul Montan.

„În stația CFR lucrau în trecut peste o sută de oameni. O mulțime de trenuri cu cărbune, lemn, cereale, materiale și oameni tranzitau gara din Oravița, venind dinspre Anina sau dinspre Iam și Baziaș. Acum, mai suntem câțiva”, relata un angajat al gării din Oravița.

Centrul istoric din Băile Herculane așteaptă restaurarea

Băile Herculane ocupă un loc important între stațiunile balneare din România. Termele de aici au fost amenajate de romani în primii ani ai secolului al II-lea. Băile se aflau pe ruta primului drum imperial, în apropiere de Orșova (antica Dierna), locul prin care armatele conduse de Traian au trecut Dunărea pentru a invada Dacia.

Ruinele stațiunii romane au fost dezgropate în secolul al XVIII-lea, după secole în care pământul și pădurile le-au ascuns privirilor oamenilor. Antica Ad Aquas Herculi Sacras a fost transformată în secolul al XIX-lea de habsburgi într-o stațiune atractivă, preferată de membrii familiei imperiale. Mai multe clădiri de epocă, băi și poduri, devenite monumente istorice, s-au păstrat din acea perioadă, însă doar câteva au putut fi renovate.

Construită în stil baroc, sprijinită pe coloane impozante și împodobită cu picturi inspirate din mitologia greco-romană, gara stațiunii din Banatul Montan a fost înființată la mijlocul secolului al XIX-lea. În ultimii ani, degradarea ei s-a accentuat, însă soarta clădirii s-ar putea schimba în perioada următoare, odată cu restaurarea așteptată.

La fel de vechi, dar inaccesibile în prezent, Băile Neptun din centrul stațiunii au avut o soartă mai dramatică. Locul unde au fost cazați împăratul Franz Joseph al Austriei și soția sa, Elisabeta (Sisi), a fost cuprins de degradări accentuate, iar intervențiile de urgență din ultimii ani nu au fost suficiente pentru a îndepărta pericolul de prăbușire al unor componente ale ansamblului istoric. În fața clădirii emblematice a stațiunii, un vechi pod de fier peste râul Cerna a rămas și el închis, din cauza stării dezastruoase în care a ajuns. Și totuși, orașul-stațiune continuă să îi fascineze pe turiști.

„Pe lângă plimbările relaxante prin stațiunea Băile Herculane – prima stațiune documentată din România, aflată la apogeul dezvoltării sale în secolul al XIX-lea – poți descoperi și alte locuri interesante, precum Băile Neptun, astăzi în paragină, dar adevărate monumente de arhitectură din secolul al XIX-lea, statuia lui Hercules, vechea gară construită în 1886, Cazinoul sau un muzeu care expune artefacte romane”, recomandă un turist străin pe o platformă de turism.

Un alt vizitator observă că unele clădiri istorice au fost renovate, printre ele numărându-se vechiul pod de piatră peste Cerna.

„Deși românii sunt melancolici, gândindu-se la gloria de odinioară a Băilor Herculane, se poate observa că se fac pași pentru restaurarea centrului vechi”, afirmă vizitatorul.

Sursa: https://adevarul.ro/

Noi controale ale polițiștilor locali pentru verificarea fumatului în localurile din Timișoara – 15 societăți verificate, două sancționate cu câte 5000 de lei

Polițiștii locali din cadrul Serviciului Inspecție Comercială au acționat și în acest weekend pentru a verifica modul în care reprezentanții unităților de alimentație publică din Timișoara respectă legislația privind consumul produselor din tutun, mai exact Legea 349/2002, cu modificările din Legea 15/2016.

Astfel, pe timp de noapte, au fost verificate 15 societăți comerciale din mai multe zone ale orașului, fiind depistate două localuri din zona Piața Consiliul Europei în care nu se respecta prevederea privind permiterea fumatului în interior, fiind astfel aplicate două sancțiuni contravenționale de câte 5000 de lei fiecare, după ce localurile fuseseră avertizate anterior. Totodată, șase persoane care au fumat în interior au fost avertizate în scris.

În cazul a trei societăți au fost aplicate sancțiuni cu avertisment scris pentru nerespectarea orarului de funcționare. Alte șapte societăți comerciale care nu au putut prezenta documente privind acordul comercial, desfășurarea de alte activități decât cele autorizate în acord și altele au fost invitate la sediul Poliției Locale pentru clarificarea aspectelor constatate.

Reamintim că, potrivit legii, se interzice fumatul în toate spaţiile publice închise, spaţiile închise de la locul de muncă, mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii și se interzice complet fumatul în unităţile sanitare, de învăţământ, precum şi în cele destinate protecţiei şi asistenţei copilului, de stat şi private. Poliția Locală Timișoara atrage din nou atenția că sancțiunile pentru fumatul în spații în care acest lucru este interzis sunt între 100 și 500 de lei pentru persoanele fizice, iar pentru persoanele juridice sancțiunile sunt de la 5.000 lei la prima abatere, amendă contravenţională de 10.000 lei şi cu sancţiunea complementară de suspendare a activităţii până la remedierea situaţiei care a dus la suspendarea activităţii la a doua abatere.


Săvârşirea unei noi contravenţii la această lege se sancţionează cu amendă contravenţională de 15.000 lei şi cu sancţiunea complementară de închidere a unităţii. Poliția Locală Timișoara va continua acțiunile și în perioada următoare.

Florin Drăgan, rectorul UPT: „Educația este subfinanțată într-un moment critic pentru România. Cercetarea se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană, la un nivel departe de cel competitiv”

 Rectorul Universității Politehnica Timișoara, Florin Drăgan, atrage atenția asupra subfinanțării educației, atât în mediul universitar, cât și în cel preuniversitar;
 Procentul din PIB al educației este sub media europeană, iar semnalele primite din mediul preuniversitar sunt că odată cu tăierile din ultimul an, a scăzut calitatea actului educațional;
 De asemenea, rectorul UPT consideră că într-o perioadă dificilă pe plan economic trebuie stabilite domeniile prioritare la nivel de țară, în care să fie făcute investiții masive întrucât România înregistrează decalaje semnificative de competitivitate față de alte state.


Florin Drăgan, rectorul Universității Politehnica Timișoara, semnalează o presiune tot mai mare asupra sistemului educațional din România, generată de finanțarea insuficientă și de lipsa unei direcții strategice clare. Într-un context economic dificil, educația ajunge să suporte ajustări care afectează direct calitatea procesului de învățare și capacitatea sistemului de a răspunde nevoilor societății și ale pieței muncii.

„În ultima vreme în spațiul public s-a discutat doar despre tăieri în învățământ, procentul din PIB care merge spre educație este în continuare sub media europeană. Acum este o nevoie mai mare ca niciodată ca ministerul să se așeze la masă cu experți în educație, inclusiv din diaspora, pentru a începe să găsim soluții la problemele pe care le avem de ani de zile. Este nevoie de măsuri care să țină cont de angajabilitate, atunci când vorbim de finanțarea universităților. De asemenea, trebuie stabilite domeniile prioritare la nivel de țară pentru dezvoltarea României. Mulți politicieni au început să vorbească despre ele, însă noi nu avem nimic concret și adaptat la realitatea în care trăim. Enumerarea vagă a unor domenii nu înseamnă că știm în ce să investim pentru pregătirea viitorilor specialiști” susține Florin Drăgan, rectorul Universității Politehnica Timișoara.

Totodată, rectorul Universității Politehnica Timișoara atrage atenția asupra importanței măsurilor de sprijin pentru studenți, în special în perioade de instabilitate economică.

Bursele cu componentă socială, investițiile în cămine și asigurarea unor condiții minime de masă reprezintă instrumente esențiale pentru reducerea abandonului universitar.

„Dacă nu reușim să păstrăm studenții în sistem și să le oferim șanse reale de finalizare a studiilor, efectele scăderii natalității se vor resimți și mai puternic. Educația trebuie tratată ca o investiție strategică, nu ca o zonă din care se pot face economii pe termen scurt. Sunt situații în care părinții unor studenți și-au pierdut locurile de muncă și nu își mai permit să îi țină în universitate. De asemenea, mulți dintre cei care urmează să vină la studii dintr-un oraș mai mic într-un oraș universitar, se gândesc de două ori dacă vor face acest pas. În prezent, o bursă socială acoperă doar cazarea la cămin și cel mult o masă pe zi la cantină, cu mult sub nevoile unui tânăr la 20 de ani”, subliniază Florin Drăgan.

Preuniversitarul, punct sensibil pentru viitorul învățământului superior

Florin Drăgan avertizează că problemele din zona universitară sunt strâns legate de evoluțiile din învățământul preuniversitar, unde deciziile recente riscă să producă efecte structurale pe termen lung. Creșterea numărului de elevi în clasă, pe fondul reducerilor bugetare, vine într-un context în care generațiile au profiluri diferite, iar procesul educațional are nevoie de adaptare și de atenție individuală sporită. În opinia rectorului UPT, astfel de măsuri pot conduce la o scădere a calității predării și, implicit, la o pregătire mai slabă a viitorilor studenți.

„Noi am crescut numărul de elevi în clasă, însă natalitatea este pe un trend descendent și avem din ce în ce mai puțină populație școlară. Semnalele de la profesorii din licee sunt clare: nu au cum să se ocupe de 30 de elevi în același timp, la fel cum se ocupa atunci când erau 25-26. Scăderea natalității, dublată de menținerea abandonului școlar la niveluri ridicate, va reduce semnificativ numărul tinerilor care ajung în învățământul superior și, ulterior, pe piața muncii. Nu putem compensa declinul demografic prin decizii administrative care pun presiune suplimentară pe școli și profesori. Avem nevoie de investiții în formarea cadrelor didactice, de stabilitate managerială în școli și de politici coerente care să urmărească reducerea abandonului, nu accentuarea lui. În majoritatea școlilor din țară, directorii au mandate interimare lucru ce face ca ei să aibă o autoritate slăbită”, afirmă Florin Drăgan, rectorul UPT.

Cercetarea și inovarea, verigile slabe într-un context european competitiv

Rectorul Universității Politehnica Timișoara atrage atenția și asupra situației cercetării, domeniu în care România rămâne pe ultimele locuri la nivel european în ceea ce privește finanțarea și capacitatea de a genera impact economic. În lipsa unor investiții consistente și predictibile, universitățile nu pot construi ecosisteme solide de cercetare și inovare, capabile să susțină competitivitatea economiei românești și să păstreze specialiștii în țară.

„În perioade de criză, multe state europene aleg să investească suplimentar în educație și cercetare, tocmai pentru a crea premisele relansării economice. Dacă la nivel european un nivel competitiv este considerat între 2 și 3% din PIB, în România finanțarea cercetării este undeva în jur de 0,5%. Fără o viziune coerentă care să lege educația, cercetarea și economia, riscăm să pierdem oportunități majore de dezvoltare și să accentuăm dependența de forță de muncă slab calificată. Doar prin investiții direcționate și printr-o abordare strategică, educația poate deveni un motor real de dezvoltare pentru România, capabil să răspundă provocărilor demografice, economice și tehnologice ale următorilor ani”,
a încheiat Florin Drăgan, rectorul UPT.

Lovitură pentru corpul medical. Ministrul Alexandru Rogobete anunță o reformă a salarizării prin care unii medici din spitalele de stat vor câștiga mai puțin

Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a declarat că la nivelul ministerului se lucrează la o reformă prin care personalul medical să fie plătit în funcție de performanță. El a mai spus că reforma va fi aplicată „indiferent cât e de incomodă” și că va respecta principiul că veniturile nu pot fi reduse în cazul personalului din spitale sau serviciile de ambulanță.

Plata pe performanță a medicilor, adaptată volumului de muncă și complexității cazurilor

Alexandru Rogobete a explicat că sistemul de salarizare va ține cont de volumul de muncă și complexitatea cazurilor tratate. „Una e să dai 20 de anestezii pe săptămână și să ai cinci pacienți de terapie intensivă, și alta e să dai trei anestezii pe an și să ai la finalul anului același venit. Nu e corect în primul rând”, a declarat ministrul.

El a adăugat că plata pe performanță nu va fi implementată imediat, dar că este prevăzută să fie introdusă treptat până în vara acestui an. „Lucrăm în Ministerul Sănătății. Nu e ușor, e o reformă greoaie, care există în toată Europa, care e jalon în PNRR. Deci nu scapă nimeni de plata pe performanță, deci trebuie luată această măsură indiferent cât e de incomodă”, a spus Rogobete la un post TV.

Reforma gărzilor în spitale

Reamintim că, luna trecută, Ministrul Sănătății a anunțat că se lucrează și la o reorganizare a sistemului de gărzi. Acesta va fi structurat în trei forme distincte: gardă la domiciliu, gardă de monitorizare și gardă de urgență, cu mecanisme de plată diferențiate, în funcție de nivelul de responsabilitate și de activitatea efectiv prestată.

„Scopul este clar: regulile trebuie să reflecte realitatea din teren și să elimine situațiile în care munca și răspunderea sunt tratate uniform, indiferent de complexitate și efort. Resursa umană nu mai poate fi dimensionată exclusiv în funcție de numărul de paturi. Este nevoie de o abordare modernă, care să includă volumul de activitate, complexitatea cazurilor și tipul serviciilor medicale furnizate, astfel încât structura de personal să fie corelată corect cu realitatea din fiecare spital”, a dec larat Alexandru Rogobete.

Sursa: https://evz.ro

„Educația antreprenorială apare ca o oportunitate de modernizare, diferențiere și reconectare cu societatea, în general, și cu nevoile comunității locale, în special”, subliniază Marilen Gabriel Pirtea,rectorul UVT

„Într-un moment în care universitățile românești se află sub presiunea relevanței, a competiției internaționale și a așteptărilor tot mai clare privind impactul social al educației, un raport recent al Comisiei Europene (Entrepreneurial Skills and Mindsets in Education, 2025), realizat în cadrul inițiativei „Community for Educational Innovation”, propune o schimbare de perspectivă care merită tratată cu seriozitate. Mesajul central este simplu, dar incomod: educația antreprenorială nu mai poate fi tratată ca o anexă a programelor studiilor economice, ci ca o competență transversală, esențială pentru toate domeniile universitare”, observă rectorul Universității de Vest din Timișoara (UVT), prof.univ.dr. Marilen Gabriel Pirtea.

Rectorul UVT subliniază: „Raportul propune o schimbare de viziune prin care antreprenoriatul este redefinit ca abilitatea de a transforma ideile și oportunitățile în valoare – nu doar economică, ci și socială, culturală sau educațională. În acest sens, antreprenoriatul devine mai degrabă un mindset – o formă de gândire și acțiune, decât un simplu set de cunoștințe despre afaceri. Pentru universitățile românești, această abordare are o relevanță majoră pentru că ea aduce în prim plan inițiativa, adaptabilitatea, creativitatea și responsabilitatea, toate acestea fiind competențe esențiale de care absolvenții au nevoie pe piața muncii, indiferent dacă ajung în companii private, instituții publice, școli, spitale sau organizații culturale.”

„Un punct cheie al raportului este critica modelului actual dominant în educația pentru antreprenoriat, bazat pe cursuri opționale izolate. Experiența europeană arată că simpla introducere a unor discipline de „antreprenoriat” în curriculum nu produce schimbări semnificative dacă nu este susținută de o integrare reală, practică în curriculum. Mai exact, antreprenoriatul funcționează atunci când este învățat „prin experiențe practice”: prin proiecte reale, colaborări cu actori externi, studii de caz ancorate în comunitate și evaluări care măsoară competențe, nu doar memorarea de concepte. Pentru România, unde rigiditatea curriculară rămâne o problemă structurală, această recomandare ridică o întrebare esențială: cât de dispuse sunt universitățile să regândească programele din interior, nu doar să adauge conținut nou la periferie?”, remarcă rectorul UVT.

„O atenție specială se acordă infrastructurii de sprijin pentru antreprenoriat, un aspect sensibil și în context românesc. Incubatoarele de afaceri, centrele de inovare, mentoratul sau legăturile cu alumni apar adesea ca inițiative fragmentate, dependente de finanțări temporare sau de entuziasmul unor echipe restrânse. Documentul european sugerează că fără o strategie instituțională coerentă, aceste eforturi rămân fragile și greu de scalat. În universitățile românești, educația antreprenorială nu poate fi lăsată exclusiv în sarcina proiectelor sau a câtorva „campioni” interni, ci trebuie asumată la nivel de management și integrată în misiunea universității”, adaugă profesorul universitar Marilen Gabriel Pirtea.

„O temă recurentă în raportul invocat este legată de rolul cadrelor didactice, iar lipsa formării pedagogice antreprenoriale a acestora este identificată ca fiind una dintre cele mai mari bariere în implementarea formării calitative. Altfel spus, nu este suficient ca profesorii să fie buni specialiști în domeniul lor; ei trebuie sprijiniți să experimenteze metode de predare orientate spre rezolvarea de probleme, colaborare și inițiativă, specifice formării competențelor antreprenoriale. Pentru universitățile românești, unde evaluarea academică este încă puternic centrată pe conținutul teoretic învățat, această concluzie implică necesitatea unei reconsiderări a modului în care este recunoscută și valorizată inovația didactică pentru formarea competențelor practice de antreprenoriat”, afirmă rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Gabriel Pirtea.

„Recentul raport publicat de Comisia Europeană nu evită nici barierele structurale bine cunoscute în sistemele educaționale din Europa Centrală și de Est, și anume: proceduri administrative greoaie, dificultăți în recunoașterea învățării non-formale, cooperare limitată cu actorii externi din piață și o viziune instituțională adesea fragmentată. Tocmai de aceea, apare necesitatea unei abordări strategice pe termen mediu și lung, în care proiectele europene – Erasmus+, Horizon sau ESF+ – să fie folosite ca instrumente de transformare sistemică, nu doar ca surse punctuale de finanțare. Pentru managementul universitar din România, concluzia raportului este mai degrabă o invitație decât o rețetă”,
adaugă profesorul universitar Marilen Gabriel Pirtea.

„Educația antreprenorială apare ca o oportunitate de modernizare, diferențiere și reconectare cu societatea, în general, și cu nevoile comunității locale, în special. Universitățile care vor reuși să o integreze coerent nu vor produce doar absolvenți „mai angajabili”, ci vor câștiga relevanță publică, vizibilitate europeană și capacitatea de a răspunde unor transformări profunde – economice, sociale și culturale – care sunt deja prezente și nu mai pot fi ignorate. Pentru universitățile românești, miza nu este dacă vor introduce mai multe cursuri sau proiecte, ci dacă vor avea forța de a-și regândi propria misiune: de la transmiterea de cunoștințe la formarea unor oameni capabili să creeze valoare într-o lume instabilă”,
conchide rectorul UVT.

La „cinemavindek” ̶ filmul „Cocoșatul de la Notre Dame”, după Victor Hugo

Ecranizarea din 1939 a romanului „Notre-Dame de Paris” al lui Victor Hugo, regizată de William Dieterle, rămâne una dintre cele mai emoționante adaptări clasice ale Hollywoodului de epocă. Filmul nu este doar o poveste de dragoste neîmplinită, ci o meditație apăsătoare asupra intoleranței, abuzului de putere și condiției umane.

Charles Laughton oferă o interpretare monumentală în rolul lui Quasimodo. Dincolo de machiajul impresionant și postura schimonosită, actorul construiește un personaj profund uman, sfâșiat între devotament, frică și dorința de a fi acceptat. Quasimodo al său nu este doar „monstrul” privit cu groază de mulțime, ci conștiința morală a filmului, o victimă a cruzimii sociale.

Maureen O’Hara, în rolul Esmeraldei, aduce vitalitate și compasiune, conturând o eroină mai puțin exotică și mai realistă decât în alte adaptări. Relația ei cu Quasimodo nu este romanțată excesiv, ci rămâne una a solidarității și a empatiei, ceea ce dă filmului o notă de sobrietate emoțională.

Un punct central al peliculei este personajul judecătorului Frollo (interpretat de Cedric Hardwicke), prezentat aici nu ca un fanatic religios, ci ca un reprezentant al justiției corupte. Această schimbare față de roman mută accentul filmului pe critica instituțională și pe pericolul legii aplicate fără umanitate — un mesaj extrem de puternic pentru anul 1939.
Din punct de vedere vizual, „Cocoșatul de la Notre Dame” impresionează prin decorurile masive și atmosfera gotică. Catedrala devine un personaj în sine: adăpost, închisoare și ultim refugiu. Scenele de mulțime și finalul tragic sunt construite cu o forță dramatică ce anticipează marile epopei istorice ale deceniilor următoare.


Astăzi, filmul poate părea lent sau teatral în exprimare, dar intensitatea temelor și forța interpretărilor îl păstrează relevant. Este un clasic care nu caută să placă ușor, ci să tulbure și să pună întrebări incomode despre normalitate, dreptate și compasiune.
În concluzie, „Cocoșatul de la Notre Dame” (1939) este o adaptare matură și gravă, care transformă povestea lui Hugo într-o dramă socială de mare impact, susținută de una dintre cele mai memorabile interpretări din istoria cinemaului clasic.
Sunteți așteptați miercuri, 11 februarie 2026, la ora 18, în Amfiteatrul B din Spitalul Județean.

Despre film va vorbi cineastrul Gheorghe Șfaițer.
În deschidere, grupul timișorean Jarvis Musical Voices va susține un scurt recital cu piese din musicalul „Notre-Dame de Paris”, compus de Riccardo Cocciante pe un libret de Luc Plamondon.
Intrarea este liberă.
……………..
Programul „cinemavindek” este rezultatul unei colaborări între Spitalul Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” și Asociația pentru ATI „Aurel Mogoșeanu” ̶ toate trei din Timișoara. Programul a început în octombrie 2024. Coordonator este publicistul Doru Botoiu, din a cărui arhivă provin filmele, proiectate de două ori pe lună.

Clarificări solicitate privind imobilul de pe Bulevardul Mihai Viteazu nr. 8

În urma unei interpelări formulate în ședința ordinară a Consiliului Local Timișoara din luna trecută, am solicitat clarificări oficiale privind situația juridică și urbanistică a unui imobil situat pe bulevardul Mihai Viteazu nr. 8.

Răspunsul transmis de Direcția Generală a Poliției Locale Timișoara confirmă existența unor construcții și amenajări realizate fără autorizație de construire, precum și fără avizele legale necesare, inclusiv pe teren aflat în proprietatea Municipiului Timișoara – domeniul privat. Este vorba despre anexe, pergole, platforme betonate și alte construcții edificate fără drept, într-o zonă cu regim de protecție.
Deși aceste ilegalități sunt constatate oficial, instituția invocă prescripția termenului de aplicare a sancțiunilor contravenționale, fără a preciza ce măsuri concrete vor fi dispuse pentru clarificarea situației și pentru respectarea legii.
Subliniem că prescripția unei amenzi nu echivalează cu legalizarea construcțiilor și nu justifică tolerarea ocupării terenului municipal prin fapt împlinit.

Consider că administrația locală are obligația de a aplica legea în mod egal, indiferent de persoană sau de vechimea lucrărilor. Terenul municipiului nu poate fi folosit fără titlu legal, iar construcțiile neautorizate nu pot fi ignorate doar pentru că autoritățile au întârziat să intervină.
Voi solicita în continuare clarificări din partea aparatului de specialitate al Primăriei Municipiului Timișoara cu privire la măsurile ce urmează a fi luate, astfel încât legea să fie respectată, iar patrimoniul municipiului să fie protejat.

Sîrbu Ilie-Vasile,
Consilier local, Grupul AUR

Cum a ajuns PSD Timiș o biată manta useristă de vremea rea

0

Povestea are ca punct de plecare anii 2020, când Fritz, abia ajuns primar al Timișoarei, era sub linie din toate punctele de vedere în poziția de lider al orașului.

Neștiind aproape nimic la capitolul cum se conduce un oraș cu peste 400.000 de locuitori, Fritz a început să-i cultive pe pesediștii locali, pe filiera socialistă, de care, în pofida bălmăjelilor de azi, de condamnare și în somn a trecutului comunist al României, nu are cum să se desprindă, la fel ca majoritatea colegilor săi de partid.

E de ajuns să analizezi punctual pozițiile unora dintre miniștrii USR, cât și luările de poziție anticapitaliste ale altor „voci” autorizate din partidul înființat cu oblăduirea lui Coldea și compania ca să te lămurești rapid cât de neomarxistă e această grupare politică.

Revenind la Dominic și la habarnismul lui proverbial în calitate de primar, e de amintit dezastrul Colterm, sigur, o afacere delicată moștenită de la Robu, dar pe care, în pofida icnelilor propagandistice, el și echipa sa din fruntea primăriei au gestionat-o catastrofal. Zeci de mii de timișoreni au suferit în 2021 de frig, laolaltă cu bolnavii din spitalele locale racordate la Colterm.

Atunci, disperat că era pe cale să piardă susținerea multor timișoreni, a apelat la Alfred Simonis, devenit peste noapte un lider influent în PSD. Mai ales pe vremea când Simonis a ajuns președinte interimar al Camerei Deputaților, acesta din urmă l-a ajutat constant pe Fritz să treacă pârleazul în te miri câte ocazii și proiecte locale. Simonis s-a dovedit providențial pentru Fritz în special în timpul campaniei pentru Capitala Culturală, atunci când pesedistul a pus mereu obrazul și nu numai pentru țanțosul Dominic, încât Primăria condusă de acesta și orașul au primit zeci de milioane de euro de la Ministerul Culturii, gestionat pe atunci de pesedistul Lucian Romașcanu.

Timpul însă a trecut, s-au schimbat guverne și funcții, dar prietenia dintre Fritz și Simonis a rămas, iată, neatinsă de nimeni și de nimic!

„Căci rămâne stânca, deși moare valul”, vorba minunatului vers eminescian. Dovada perfectă: numa’ vreo patru milioane de euro cu care Fredy a sărit sprinten să-l susțină, recent, pe Dominic în finanțarea Stadionului „Eroii Revoluției”. Bani care vin, firește, din bugetul CJT, nu din alte conturi…

Doar că, ghinion, cum ar spune careva încă celebru, chiar și cu banii dați cu neostoită mărinimie de Simonis, lucrările la stadion ar putea întârzia mult și bine. Nu e bine însă pentru Poli Timișoara, echipa având șanse bune să promoveze anul acesta în eșalonul al doilea al fotbalului românesc.

Adevăratul ghinion va fi însă, cum am amintit deja, faptul că Poli nu va avea unde să joace, dacă stadionul, promis de Fritz că va fi gata în iunie 2026, va fi terminat, cel mai probabil, anul viitor.

Ultima dovadă de mărinimie tovărășească venită din partea liderul CJT către primarele Fritz a fost votul buclucaș dat de un consilier local PSD în favoarea „celebrei” afaceri privind florăria din Piața Operei. De care, între timp, s-a ales praful după tumultul creat în urbe pe marginea sumei derizorii cu care urma să fie închiriată fosta florărie de Primăria Timișoara unei asociații culturale.

Cu alte cuvinte, vorba lui Caragiale, la ce-or folosi atâtea „prințipii” și atâta apropiere umană între cei doi vajnici lideri politici locali, de vreme ce de pe urma colaborării lor politice și nu numai se alege, mai mereu, praful?!

Primul Centru de Mari Arși de la Timișoara este finalizat. Ce urmează mai departe

Construcția primului centru de arși grav din România, inaugurat la Timișoara, a fost finalizată și urmează să devină funcțional în scurt timp, după achiziționarea echipamentelor și testarea fluxurilor medicale. Este o etapă istorică în sistemul medical românesc, fiind primul proiect de acest tip realizat după Revoluție.

Facilități medicale de ultimă generație la Centrul de arși grav din Timișoara

„Știu că mulți vor spune că a venit târziu. Și aveți dreptate. Acest centru trebuia să existe de mult timp. Dar mai știu și altceva: ani la rând s-a vorbit despre el, s-au făcut promisiuni și prezentări, fără ca lucrurile să se miște cu adevărat. Noi am ales să nu ne oprim la vorbe și l-am făcut!”, a declarat Alexandru Rogobete, fost secretar de stat, care a coordonat proiectele Băncii Mondiale în momentul demarării acestui centru în 2023.

Clădirea modernă a fost proiectată pentru a răspunde celor mai riguroase standarde medicale, punând accent pe siguranța pacienților și eficiența actului medical.

„Este o construcție modernă, proiectată astfel încât fiecare secundă și fiecare circuit medical să conteze”, a adăugat Rogobete.

Centrul integrează mai multe unități esențiale pentru tratarea cazurilor grave:

  • UPU-SMURD cu 58 de posturi pentru stabilizarea rapidă a pacienților;
  • Secția de Arși, care include 6 paturi pentru mari arși, 6 paturi pentru arși intermediari și post-critici și 5 paturi pentru microchirurgie și chirurgie reconstructivă;
  • O secție ATI cu 27 de paturi pentru pacienții critici;
  • Un bloc operator cu 25 de săli de operație, capabile să susțină intervenții complexe în paralel;
  • Spații de sterilizare, farmacie, zone administrative și logistice, spații tehnice și adăpost ALA;
  • Un heliport special amenajat pentru transferuri rapide în cazuri de urgență majoră.

În plus, proiectul a inclus și construcția unei pasarele care conectează noul centru cu clădirile existente ale spitalului, optimizând complet circuitele medicale. „Acum, pacienții, personalul și echipamentele nu se vor mai intersecta haotic, ci vor circula controlat și sigur”, a explicat Alexandru Rogobete.

O investiție în vieți salvate

Acest proiect nu reprezintă doar o investiție, ci și un simbol al schimbării reale în sistemul românesc de sănătate.

„Schimbarea reală nu se face prin promisiuni, ci prin muncă dusă până la capăt, chiar și atunci când nu e comod și când nimeni nu aplaudă la început”, a subliniat Rogobete. De-a lungul anilor, numeroase promisiuni privind construirea unui astfel de centru au rămas neîmplinite, însă finalizarea acestei structuri demonstrează că determinarea poate transforma planurile în realitate.

„Astăzi simt altceva: responsabilitatea că acest centru va salva vieți. Și exact pentru asta merită fiecare pas”, a concluzionat el.

Cu deschiderea sa iminentă, centrul modern din Timișoara reprezintă un pas important pentru asigurarea unor condiții mai bune atât pentru pacienți, cât și pentru personalul medical, fiind un exemplu de progres în sistemul sanitar românesc.

Sursa: https://www.libertatea.ro/