Târgul Internațional de Miere Ghiroda confirmă din nou-VIDEO

247

În acest sfârșit de săptămână, la Ghiroda, lângă Timișoara, s-au adunat apicultorii de vază ai zonei de vest a țării. Prilejul a fost al șaptelea Târg internațional al Mierii ediţia de primavară.
Cu toate că vremea nu a fost din cea mai favorabilă, mii de participanți au ținut să vadă, să întrebe și să deguste din produsele de pe tarabe. Și au fost cam de toate: miere de cele mai felurite soiuri. De la deja cunoscutele și banalizatele produse din tei, salcâm și polifloră până la cele mai deosebite ca mierea de mană, rapiță, coriandru. Ceara s-a găsit în mai multe feluri, fie în blocuri masive, neprelucrate, fie în foițe sau faguri gata fabricați ce uşurează mult munca albinelor, dar și a apicultorilor. Produsele cosmetice erau suficiente cât să înfrumusețeze toate doamnele de pe o rază de sute de kilometri.

Nu au lipsit aparatele și utilajele specifice muncii dintr-o stupină. Toate străluceau a inox, așa cum o cer mai nou reglementările alimentare. Cei ce sufereau de vreo afecțiune au putut să-și găsească aici leacurile special fabricate cu ajutorul albinelor, de la propolis până la diverse tincturi tămăduitoare. Dar și albinele mai suferă de câte o boală, așa că și pentru ele s-au găsit preparate de însănătoșire. Nu a fost nimeni să plece nemulțumit de la târgul din Ghiroda. Unii au venit de peste hotare, din Ungaria și Serbia mai ales. Poate au fost și unii veniți mai de departe, dacă am judeca după numerele de mașini de prin toată Europa.

Dar în sălile căminului cultural s-au adunat specialiștii pentru o activitate mai puțin văzută, dar extreme de importantă. Partea de comunicari știintifice și discuții de specialitate a suscitat un la fel de mare interes.

Medicul veterinar Cristian Ciobanașu, un vechi apicultor, se ocupă, de la prima editie, de conferințele dedicate stuparilor. Munca cu albinele presupune mult studiu. Trebuie să se știe ce este nou în cercetare, medicină dar și legislație. Există multe provocări în această știință foarte vastă, ce cuprinde parte de tehnologie, de terapii și de ecologie. Din acest motiv, sunt invitați lectori din alte țări pentru un binevenit schimb de cunoștiinte.

Sâmbătă a vorbit Rade Konstantinovici, din Serbia, despre pregătirea mierilor la pache,t iar Balint Janos de asemenea din Voivodina, a adus date despre controlul roitului în stupinele mari. Dânsul este cel mai în măsură să abordeze acest subiect deoarece deține nu mai puțin de 800 de familii de albine, ce presupune un mare volum de muncă fizică, pe lângă cea de cercetare.

Duminică a fost rândul directorului știinţific în Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Apicultură Bucureşti, Adrian Siceanu, să spună la ce concluzii a ajuns după ce a cutreierat lumea, despre cauza depopulărilor masive a familiilor de albine. Acesta este un fenomen grav întâlnit tot mai des în toată lumea. Familii aparent puternice, ce intră bine în iarnă, nu mai prind primăvara.

Monica Hărmănescu a scos în evidență beneficiile stupului în corelare cu normele legale pentru produsele apicole de vânzare.

Ultimii câțiva ani au fost destul de nefavorabili apiculturii. Pierderile se pot estima a fi de 30 de procente față de anii trecuți, mai buni.

Cosmin Vatriș președintele ACA România, filiala Timiș, a enumerat câteva din problemele cu care se confruntă apicultorii bănățeni.

„În ultimul an, mai ales din cauza problemelor meteo au fost pierderi destul de mari. La Bocșa, colegii noștrii au probleme destul de mari legate de inundații. Au dispărut chiar stupine întregi luate de torente. Avem probleme și cu chimizarea excesivă din agricultură.

Sunt probleme cu diminuarea diversității florei spontane. Dacă în anii precedenți se mai găseau muri sălbatici prin pajiști sau prin culturile agricole, acum, din cauza erbicidării intensive, nu mai există această plantă. Nu mai există busuiocul de miriște, nu mai există trifoiul roșu decât răzleț.

Mai este o mare problemă cu așa numitele neonicotinoide. Sunt toxine de înaltă concentrație. Dacă înainte la o tonă de sămânță de floarea soarelui se puneau zeci de kilograme de substanțe, la ora actuală la nivel de sămânță de floarea soarelui se vorbesc de nanograme. Deci sunt cantități infime (dar mai puternice) deci orice accident, orice cantitate pusă în plus afectează enorm toxicitatea plantei în sine. Planta fiind toxică este automat și polenul toxic și sămânța. Noi direct ce putem face? O mai bună colaborare cu producătorii de cereale, să-i întrebăm ce au folosit. Dacă au amestecat substanța necorespunzator. Ar fi de preferat să cumpere direct de la producătorul de semințe, pentru ca acela își asumă o răspundere…

Pe linie de apicultură s-a inițiat o petiție pentru interzicerea acestor neonicotinoide. Dar în fiecare an se dau derogări pentru folosirea lor”.

De menționat că acest tip de chimicale sunt interzise de mult în agricultura europeană. Doar la noi se tergiversează o asemenea măsură și se prelungește folosirea lor prin derogări guvernamentale. Chiar și la vecinii sârbi sunt scoase în afara legii de doi ani.

Important este ca cei ce se ocupă de acestă activitate să nu dezarmeze și să continue activitatea atât de benefică întregii populații.

Dacă acestă mică și harnică gâză a suscitat interesul și unuia ca Einstein, poate că e un mare adevăr în legătura dintre om și albină.

LĂSAȚI UN MESAJ