Strălucire și decădere în stațiunea de sub auspiciile lui Hercule

525

Deși ocrotită de auspicii semidivine, stațiunea de pe Cerna a ajuns în prea scurt timp de la găzduirea celor mai importanți împărați sau regi ai Balcanilor la proteste, ruine și tunuri imobiliare, finalizând cu excluderea ei până și din planurile de viitor (masterplanul) ale Ministerului Turismului.

Gloria comunistă, ultima perioadă de strălucire a perlei Europei

Stațiunea Băile Herculane are o istorie de aproape 2000 de ani și este, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase stațiuni montane din România. Vestită pentru apele termale binefăcătoare încă din perioada romanilor, stațiunea a fost vizitată de a lungul timpului de mari personalități. În 1852 împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasa stațiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta scrie despre Băile Herculane că sunt „o prezență distinctă și încântătoare”. Făra niciun un dubiu, potențialul turistic al zonei este imens: apele termale, frumusețea zonei, traseele de drumeție.

În perioada comunismului, staţiunea Băile Herculane era unul din locurile preferate de turiştii care vizitau Vestul ţării.

Pentru un loc de cazare la Hotelul Roman era o adevărată bătaie, iar berăria din stațiune era o miză similară pentru oricine dorea un răsfăț în acele vremuri.

Între timp, localitatea s-a transformat într-o ruină. Totuşi, în prezent, pentru staţiunea emblemă a României, Băile Herculane, sunt în derulare proiecte de reabilitare şi modernizare în valoare de 32 de milioane de euro.

Proprietarul Hotelului Roman a investit deja 1 milion de dolari în reabilitarea acestuia şi are planuri pentru investirea a încă trei. La fel de renumite, Hotelurile Diana şi Afrodita au avut nevoie de 10 milioane de euro, dar acum au centre de tratament ultramoderne şi condiţii de lux, la trei stele. Recent aceștia au preluat și hotelul Minerva, din apropiere. Nici hotelurile Domogled şi Dacia n-au fost ocolite de investiţii.

În staţiune se poate ajunge atât rutier, pe DN 6 sau European 70, cum mai este cunoscut, pe relaţia Turnu Severin – Lugoj, la nici 12 km de Orşova, cât şi feroviar, staţiunea având o gară cu totul aparte, ce reflectă pe deplin cele două perioade de glorie ale staţiunii: cea romană şi cea austro-ungară. De asemenea, iubitorii de sporturi nautice pot ajunge pe Dunăre, fie oprind la portul din Moldova Nouă, de unde este un drum judeţean direct spre Băile Herculane (120 km) fie, recomandăm noi, în portul Orşova, de unde nu mai sunt de străbătut decât 12 km pe DN 6 până în staţiune.

Iosif Armaș, începutul sfârșitului

SC HERCULES SA Băile Herculane este societatea care a deținut, în anul 2001, data la care a fost privatizată, cca 50 de imobile în stațiune,  imobile care reprezintă cele mai importante hoteluri, restaurante, stranduri termale din statiune. De asemenea, SC HERCULES SA Băile Herculane deține licență de exploatare a apelor termale, fiind singurul furnizor pentru celelalte hoteluri și pensiuni funcționale din stațiune.

Până în anul 2001, când a avut loc privatizarea SC HERCULES SA Băile Herculane, majoritatea hotelurilor erau deja consacrate, având clienți fideli, afacerea fiind una prosperă.

Privatizarea SC HERCULES SA Băile Herculane a avut loc la data de 28.08.2001 când a fost cumpărat pachetul majoritar de 40,92 % de către SC ARGIROM INTERNAȚIONAL SA, societatea cotrolată de Armaș Iosif, care la data respectivă deținea 68% acțiuni. Încă de la aceea dată,  Armaș Iosif a încercat să obțină achiziționarea SC HERCULES SA Băile Herculane prin manevre dolosive, existând suspiciunea rezonabilă că parte din banii cu care s-a achiziționat pachetul majoritar de acțiuni provin din afaceri cu statul. Iosif Armaș, în calitate de acționar majoritar al SC ARGIROM INTERNAȚIONAL SA, a negociat, în luna iulie 2001, cu Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale o formă de împrumut, concretizat în acordarea de către  Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale a cantității de 5.487.590 kg zahăr cristal, ce constituie stoc de rezervă de stat, către SC ARGIROM INTERNAȚIONAL SA, cu drept de vânzare, dar și cu obligația acesteia din urmă de a reconstitui stocul pe cheltuiala sa, însă în termen de 180 de  zile. În luna august se plătește din banii astfel obținuți prima plată pentru cumpărarea SC HERCULES SA Băile Herculane.

„La finele celor 180 de zile, Armaș Iosif, în calitate de acționar majoritar al SC ARGIROM INTERNAȚIONAL SA, încheie un contract cu Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale ce are ca obiect constituirea unui depozit la SC ZAHĂRUL SA Călărași (firmă controlată de asemenea de Armaș Iosif), pentru depozitarea cantității de 5.487.590 kg zahăr cristal, ce constituie stoc de rezervă de stat, astfel că acesta nu s-a mai regrupat în depozitele administrației statului.  Ulterior, stocul a fost mărit, ajungându-se în urma unor acte adiționale ca SC ARGIROM INTERNAȚIONAL SA să dețină în custodie în 2006 cantitatea de 11.645.735,1 kg zahăr cristal (depozitat probabil la SC ZAHĂR SA Călărași).  De la această dată și până în prezent, Armaș Iosif nu a mai realizat regruparea zahărului lăsat în custodie de ANRSPS, în cantitate certă de 9.960.680 kg, producând un prejudiciu cert ANRSPS în cuantum de 43.288.697,99 lei. Pe toată perioada 2006 – până la zi, perioadă în care cantitatea de 9.960.680 kg a figurat oficial ca preschimbată (deci Armaș Iosif nu a mai fost obligat să facă dovada existenței în depozit a cantității de zahăr, invocând că activitatea de schimb presupune mai întâi vânzarea zahărului existent în depozit și apoi refacerea cantității în termen de 180 de zile), Armaș Iosif a putut utiliza banii obținuți din vânzarea zahărului ce trebuia schimbat după bunul său plac căci, în mod cert, nici până în prezent nu a mai refăcut stocul de zahăr ce constituie rezervă de stat. Ca atare, pe toată perioada 2006 – la zi, stocul rezervă de stat a fost diminuat cu cantitatea de 9.960.680 kg, în valoare de 43.288.697,99 lei, în condițiile în care, în anul 2007, cantitatea totală de zahăr cristal existentă în stoc la ANRSPS era de 13.536.055, 48 kg, starea de pericol social potențial creată de Armaș Iosif prin manoperele sale are un grad ridicat de periculozitate”, scriu procurorii DIICOT în cel mai recent dosar de devalizare a stațiunii etalon de pe Cerna.

Reaua credință a lui Iosif Armaș pe tot parcursul derulării contractului cu ANRSPS poate fi ușor observată dintr-o analiză a derulării relațiilor comerciale între societățile controlate de inculpat și ANRSPS. Astfel, se poate observa că inițial Armaș a procedat la constituirea depozitelor pentru zahărul ce constituie stoc rezervă de stat, în vederea obținerii contravalorii în bani lichizi, (bani pe care îi putea utiliza chiar și în plata pachetului majoritar de acțiuni la SC HERCULES SA), iar ulterior a folosit cantitatea de zahăr ce contituie stoc la rezerva statului ca pe o monedă de schimb în contractarea unor împrumuturi ulterioare cu ANRSPS, adică sub pretextul necesității împrospătării cantității de zahăr a vândut autorizat stocul, însă fără a mai respecta după anul 2006 obligația de reconstituire a depozitului.  Această manevră nu era însă posibilă fără sprijinul unor persoane cu putere de decizie în ANRSPS, respectiv membrii comisiei de negociere ANRSPS care i-au permis să schimbe garantarea relației comerciale printr-o scrisoare de garanție bancară cu garantarea prin constituirea unor ipoteci asupra unor bunuri, în mod cert supraevaluate, întrucât, indiferent de eforturile depuse, nu s-a reușit timp de aproximativ 9 ani de zile executarea niciunui bun dintre cele ipotecate. Mai mult, pe parcursul derulării contractelor, atitudinea inculpatului a fost una de totală neseriozitate, întrucât pentru a câștiga timp și a putea finaliza activitatea infracțională de devalizare a SC HERCULES SA, Iosif Armaș a negociat cu ANRSPS în două rânduri cesiunea creanței către alte două societăți controlate tot de acesta, fără ca aceste societăți să fi avut intenția sau să fi făcut vreun demers în achitarea creanței.

Ulterior cumpărării pachetului majoritar de acțiuni la SC HERCULES SA de către SC ARGIROM INTERNAȚONAL SA, noul acționar trebuia să realizeze un program de investiții în vederea majorării capitalului social, ca aport în natură, al SC HERCULES SA. În acest sens, pentru a justifica investițiile realizate, s-au realizat două Rapoarte de expertiză întocmite de expert tehnic – ing. PROHOROV PETRU (actualmente socrul lui Armaș), în iulie 2003 și iulie 2004.

„Vizualizând raportul de expertiză din iulie 2003, rezultă că pentru complexul hotelier HERCULES investițiile se ridică la suma de 633.207,58 lei, din care valoarea proiectului este de 362.703,96 lei. Astfel, doar valoarea proiectului reprezintă mai mult de jumătate din investițiile în construcții, fapt care conduce la bănuiala rezonabilă că în realitate nu s-a urmărit dezvoltarea și modernizarea SC HERCULES SA, ci doar justificarea scriptică a îndeplinirii condițiilor din contract privitoare la obligativitatea realizării unor investiții”, mai scriau procurorii antimafia în dosarul citat mai sus.

Drept urmare, deși nu s-au realizat investiții serioase în perioada 2001-2007, SC HERCULES SA a continuat să funcționeze pe profit prin exploatarea activelor așa cum au fost ele preluate la data privatizarii astfel că, la nivelul anului 2007, SC HERCULES SA înregistra, conform raportului anual de activitate comunicat la CNVM (Comisia Națională a Valorilor Mobiliare), un profit de 3.472.041 lei, având un număr de 528 de angajați.

La data de 24.09.2001, la nici o lună de la privatizare, SC HERCULES SA încheie contractul de distribuție exclusivă nr. 6050/24.09.2001 cu SC ARGIROM INTERNAȚIONAL SA, având ca obiect exclusivitatea contractării produselor turistice ale SC HERCULES SA pe o perioadă de 25 de ani, până la 24.10.2026. Astfel, există suspiciunea rezonabilă că SC ARGIROM INTERNAȚIONAL SA a încasat sumele de bani reprezentând contravaloarea nopților de cazare, inclusiv de la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, sume pe care nu le restituie în totalitate către SC HERCULES SA, achitând cu aceste sume diferența de preț din contractul de privatizare, care era de 4.083.440,86 lei, plătibilă în cinci rate anuale egale, în valoare de 816.000 lei/an.

LĂSAȚI UN MESAJ