REPORTAJ | Satul sub formă de fulg de zăpadă împlinește 186 ani VIDEO și FOTO

1423

Cine face des drumul dintre Timișoara și Sânnicolau Mare, pe cale rutieră, este deja obișnuit cu un mic amănunt ce pare altora destul de interesant. De la mare distanță, după ce treci de Biled, se vede o biserică maiestuoasă ce pare că este amplasată exact în mijlocul drumului. Odată ce te apropii de acel loc se confirmă că, într-adevăr, nu este o iluziue optică, ci o ciudățenie locală. Realmente biserica catolică din localitatea Șandra se află exact în mijloc de drum și de sat.

Astăzi, în centrul comunei Șandra a răsunat, din nou, de muzică tradițională de fanfară și de chiuiturile vesele ale grupurilor de tineri petrecăreți ce au reînviat un moment ce este scos din trecutul localităților din Banat. Câteva zeci de tineri erau echipați cu foarte frumoase și elaborate costume populare ale șvabilor, la fel ca în tablourile cunoscute în toată lumea de pictorul Ștefan Jäger. Băieții cu sobre ținute negre, dar cu pălăriile extrem de bogat impodobite cu flori și cu pamblici colorate. Iar costumele domnișoarelor erau un adevărat curcubeu de culori pastelate.

Ei sunt grupuri de entuziaști ce vor să ducă mai departe tradițiile șvabilor ce interpretează vechi dansuri păstrate ca în urmă cu două sau trei secole. Hans Muller este harnicul instructor ce se ocupă de tineri pentru ca polca veche să mai fie cunoscută. Și o face cu mare succes fiind invitat în multe țări străine cu tinerii șvabi. Se respectă vechile tradiții. Câteva mere impodobite sunt oferite câtorva invitați de vază ce sunt așteptați la balul ce se organizează spre după amează. Aici se vor licita la o tombolă ad hoc diverse lucruri încărcate de simbol dar mai ales acel brad impodobit ce permite celor cîștigători de a conduce balul din anul următor.

Evenimentul de astăzi a fost o parte din cele pregătite de primăria locală împreună cu Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului în Timiș pentru a marca oficial inființarea localității Șandra. Față de alte localități ce se pierd în ceața istoriei aici lucrurile sunt foarte exact documentate.

Satul Șandra a luat ființă în anul 1833 sub denumirea de Alexandria sau Sàndorhàza, după numele episcopului Alexandru de Zagreb (Alexander Alagovich) care era proprietarul terenurilor din această zonă. Episcopul a semnat la 1 ianuarie un contract prin care permitea celor 140 de familii de coloniști germani provenite din localitățile învecinate să se așeze pe teritoriul lui și să înființeze localitatea care avea să-i poarte numele. Aici era o întinsă pășune și cei ce nu mai aveau terenuri suficiente din satele Bulgăruș, Biled, Vizejdia, Iecea Mare, Gotlob, Lovrin, Grabaț, Nerău ori Variaș au fost improprietăriți cu locuri de casă și cu teren agricol.

Imediat după, au început lucrările la construcția așezării, după canoanele așezărilor germane cu străzi drepte și perpendiculare. A fost trasat totul cu precizie inginerească. Biserica în mijloc, străzi drepte ce se întretaie exacte la unghiuri exacte cu un centru civic circular în mijloc. Totul privit de sus arată ca un fulg de zăpadă aplatizat. Din totalul de 146 de loturi de casă delimitate, erau 101 case de agricultori, 38 de case mici fără teren, parohia și 2 case ale parohiei, 1 birt și 2 mori. Cele 140 de familii reprezentau în total circa 700 de coloniști. Trei ani mai târziu, în 1836 a fost construită biserica in stilul neobaroc. În 1842 existau deja 1.231 de germani, 16 sârbi și români. În 1884 satul este legat de restul regiunii prin calea ferată Timișoara – Cenad. În 1893 satul primește drept să țină un tîrg săptămînal. În 1929 se inființează brigada voluntară de pompieri. În 1933 se inaugurează in centrul satului monumentul eroilor din primul război mondial.

Toate aceste date și multe altele sunt pomenite cu mândrie de primarul Luchian Savu ce dorește includerea localității în circuitul turistic al județului fiind convins că ar avea multe de prezentat celor ce vin în vizită din alte părți. Doamna Delia Barbu, cea care de ani încearcă și reușește cu succes, să atragă turiști în Banat, crede de asemenea că apropierea de Timișoara dar și de frontieră precum și nostalgia celor plecați în Occident de pe aceste meleaguri vor fi o permanentă atracție pentru reîntoarcere măcar pentru vizite.

LĂSAȚI UN MESAJ