Peneș Curcanul, splaiul nimănui

108

Cu destul de mult efort, material dar și finaciar, au fost reabilitate cât de cât malurile Begăi în cele mai importante zone din oraș. Coroborat și cu pistele de ciclism de lângă cursul de apă ar fi putut fi o atracție pentru cei dornici de aer curat. Nu arată chiar ca malurile Senei dar a fost destul de bine. Spunem ”a fost” deoarece așa era la data amenajării și curățeniei. Acum a ajuns să fie departe de a mai reprezenta vreun fel de atracție pentru plimbăreți.

Să luăm la pas o porțiune pietonală de pe lângă canal. Nici prea la periferie nici în zona ultracentrală. Din dreptul podului din Piața Badea Cârțan începe un splai ce se numea cândva Peneș Curcanul. Poate că poartă în continuare numele eroului din poezii dar e greu de găsit și descifrat plăcuțe orientative. Nici nu e nevoie, lumea cam cunoște zona.

Imediat lângă piață există niște cabine de plastic numite cu mare emfază toalete ecologice. Sunt doar cutii de plastic. Nu au nimic ecologic în funcționarea lor iar despre toalete e cam exagerat cuvântul. Din fericire pentru cititorii noștri nu s-au inventat încă fotografiile mirositoare. Foarte multă lume ar fi leșinat. E greu de descris ce duhori se ridică în toată zona. Așa ceva în Europa nu se poate imagina. Poate doar în cele mai mizere suburbii asiatice, unde canalizarea deschisă curge prin mijlocul străzii. Canicula infernală din ultimele zile nu face decât să amplifice duhorile. Cei mai mulți oameni ai străzii dar și consumatorii de băuturi etilice din preajma pieței vin și își fac nevoile pe lângă toalete, în iarbă sau pe trotuar, nu conteză unde îi taie urgența.

Dacă plimbărețul trece de fosta fabrică Azur parcă scapă de mirosuri dar nu chiar de tot. Mai sunt, dar mai suportabile. Dar aici altă dandana. Sunt ceva coșori de gunoi amplasate pe mal. Nu prea sunt ele golite la timp, dar asta e altă poveste. Sunt pline ochi tot timpul cu deșeuri. Asta e menirea lor. Însă cei din zonă și-au făcut obiceiul de a arunca deșeurile menajere aduse de acasă. Sunt pungi întregi cu coji de cartofi. Doar nu vine plimbărețul și își curăță cartofii pe malul apei, la răcoare! Sunt multe peturi de doi litri. Majoritatea sunt pachete sau pungi mari aduse de la casele unora ce nu platesc taxa aferentă la serviul de salubritate. Dar pungile cad pradă celor ce scormonesc prin pubele și sunt sparte.

Conținutul lor se împrăștie pe spațiul verde. Cine bea un suc sau o apă în trecere are la el o sticluță de jumătate de litru. Nimeni nu pleacă la el cu doi litri de apă să o bea pe malul Begăi. Precis locatarii din alte cartiere vin până aici și aruncă mizerii pentru a strica bunul renume al riveranilor zonei. Căni de cafea de unică folosință sunt aruncate cu sutele. Semn că sunt aduse de la firmele din zonă, ce nu au femeii de serviciu conștiincioase și aduc gunoiul la coșurile stradale.

Se mai găseșc și mulți viteji ce vor să-și verifice forțele. Ce e mai simplu decât să încerce la câte șuturi rezistă un coș de gunoi. În general nu rezistă la prea multe. Dar nici cei cu curățenia nu trec prea adeseori prin acea parte de oraș. Pe malul apei mai sunt și unele pontoane ce ar trebui să fie viitoarele stații de vaporașe. Până la acel moment, alți glumeți (sau aceiași) mută toaletele de plastic de ici colo, că nu stau bine unde era locul lor.

O ultimă speranță a câtorva cetățeni din apropiere ar fi vizita câte unui consilier local ce poate ar vrea să se plimbe pe „promenada” de pe splai.

LĂSAȚI UN MESAJ