Noi speranțe pentru Balcanii de Vest

117

Săptămâna trecută s-a desfășurat on-line, un nou summit Uniunea Europeană – Balcanii de Vest. Programat a avea loc la Zagreb și imposibil de amânat sau de anulat sub presiunea problemelor stringente pe care trebuia să le rezolve ori cărora urma să le confirme soluția deja adoptată de către Consiliu, dialogul a avut loc prin video-conferință, spre satisfacția tuturor părților. Pe de-o parte, Croația, deținătoare pentru prima dată a președinției rotative a Consiliului Uniunii, consideră că însăși organizarea acestui summit în condițiile actualei pandemii, reprezintă un succes, chiar dacă ”declarația propusă ar fi putut fi formulată în termeni mai pertinenți desi aceasta reflectă în mod realist, starea de fapt.” (Goran Grlic Radman, Ministrul afacerilor externe al Croației,).

În aceeași notă, primul ministru al gazdelor, Andrej Plenkovic a ilustrat reușita prin faptul că s-a obținut deschiderea negocierilor de aderare pentru Macedonia de Nord și, respectiv pentru Albania. Mult amânate și tensionate, condiționate de îndeplinirea unor criterii cu impact profund asupra auto-percepției identității și istoriei naționale, aceste negocieri au în sfârșit, cale liberă! Acceptul a fost dat în luna martie și confirmat acum, în ”prezența” tuturor înalților oficiali ai Uniunii. Practic, se așteaptă ”foaia de parcurs” și negocierile vor putea începe.

De cealaltă parte, Nathalie Tocci, directoare a Istituto Affari Internazionali a salutat faptul că ”Uniunea Europeană și-a reamintit importanța strategică a regiunii. (Balcanilor, n.n.). După stânjenitoarea eroare din toamna trecută când liderii UE au pus practic, sub semnul întrebării, politica de extindere, acum lucrurile au revenit pe făgașul lor.” Atât în luările de poziție ale politicienilor europeni cât și în Declarația adoptată de toate părțile se afirmă răspicat ”perspectiva europeană a partenerilor din Balcani”, adică faptul că viitorul acestor țări este în Uniunea Europeană! Dincolo de pandemie, părțile discută politici, proiecte, repartiția fondurilor. Ceea ce modifică radical atmosfera sumbră ce a urmat veto-ului francez din octombrie trecut!

Fiind un summit cu o asemenea miză, a strâns în jurul monitoarelor lideri din toate cele șase țări balcanice partenere: Albania, Bosnia și Herzegovina, Kosovo, Macedonia de Nord, Montenegro și Serbia (în ordine alfabetică); președintele Consiliului European, Charles Michel; președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen; Președintele Parlamentului European, David Sassoli; Înatul Reprezentant pentru afaceri externe, Josep Borrell; șefi de stat sau de guvern ai unor țări membre ale Uniunii precum și reprezentanți ai instituțiilor bancare implicate.

Dosarele care au dat, în sfârșit, motive de satisfacție sunt cele ale extinderii Uniunii, al numirii Repezentantului Special pentru Dialogul Belgrad-Pristina și, respectiv, al fondurilor europene pentru solidaritate și relansare economică. Le vom prezenta pe rând.

Extinderea Uniunii Europene

Dușul rece al veto-ului din octombrie trecut a mobilizat toate forțele care cred în destinul european al Balcanilor de Vest și a condus la parcurgerea unor etape cruciale într-un interval extrem de scurt. Mai precis, momentul lamentărilor (balcanice) și al acuzelor (occidentale) a fost depășit cu repeziciune, urmat fiind de reforme hotărâte formulate și implementate de noua formulă a Comisiei Europene. În esență, dl Olivér Várhelyi, comisar pentru extindere a convins experți și politicieni deopotrivă de faptul că o nouă metodologie de organizare a negocierilor poate da atât rezultatele scontate în Vest cât mai ales șanse reale forțelor democrate din Balcani.

Această metodologie conține atât reguli materiale cât și procedurale. Anume, capitolele pe care se poartă discuțiile sunt, acum, grupate în șase seturi, unul cuprinzând ”problemele fundamentale” respectiv cinci seturi de aspecte speciale.

În primul set au fost incluse aspecte ce țin de domnia legii (rule of law), instituțiile fundamentale, administrația și economia de piață, acest set fiind conceput ca un fel de umbrelă, care va include întreg procesul negocierilor.

Va fi cel dintâi deschis și se va închide după ce toate celelalte vor fi considerate soluționate. Seturile celelalte se referă la ”piața internă, competitivitate și creștere inclusivă, agenda verde și conectivitatea sustenabilă, resurse, agricultură și coeziune și, respectiv, relații externe” a declarat comisarul Olivér Várhelyi imediat după adoptarea metodologiei.

Această structurare va imprima o anumită dinamică negocierilor, conectând capitolele care, oricum, erau conexe și presupuneau o soluționare corelată. Negocierea unui set va fi însă limitată în timp, cel mai probabil un an de la deschiderea setului, tocmai pentru a putea stimula reformele și a motiva guvernele implicate să reacționeze prompt.

O altă noutate ar fi aceea că procesul însuși al negocierilor va putea fi întrerupt și reluat ori de câte ori se va considera că o anumită țară candidată a încetinit ritmul sau a făcut pași înapoi. Ca urmare, stricta monitorizare ar putea da semnale în timp util despre etapele parcurse ca și despre orizontul previzibil al încheierii procedurii.

În baza acestei noi metodologii, aprobate în luna februarie, în Comisie, s-a putut înainta -Consiliului, dosarul extinderii. Ziua de 25 martie a adus vestea cea mare a aprobării metodei și a deciziei de a invita Albania și Macedonia de Nord, la negocierile în vederea aderării.

În acest moment, patru țări din Balcanii de Vest au statut de stat candidat, Muntenegru, cu 32 de capitole deschise și 3 deja închise provizoriu; Serbia, cu 18 capitole deschise și 2 închise provizoriu; respectiv cele două tocmai invitate.

Dacă în cazul Albaniei și Macedoniei de Nord, noua metodologie va fi obligatorie, Muntenegru și Serbia vor putea opta pentru continuarea pe regulile vechi sau pe această nouă formulă. Bosnia încă este în faza dilemelor, depunând târziu și doar parțial documentele care să-i probeze opțiunea pro-europeană sau neutră. Kosovo pretinde, prin vocea liderilor săi că-și dorește statutul de țară candidat.

Cu ocazia summit-ului ”de la Zagreb”, președintele Hashim Thaci a subliniat nevoia ca Uniunea să ofere liberalizarea vizelor pentru kosovari ca și deschiderea negocierilor ”ca unic mod de a reconstrui încrederea (populației, n.n.) în procesul integrării europene”.

Deocamdată, este în vigoare Acordul de Asociere și Stabilitate, care produce efecte începând din aprilie 2016.

Pentru toate cele șase state s-a reiterat nevoia de a promova reformele democratice, în special în plan instituțional și legislativ, în domeniul drepturilor omului și libertății presei. La acestea se adaugă, în contextul geopolitic regional, combaterea corupției și controlul migrației, respectiv, întoarcerea luptătorilor din Orientul Mijlociu. Teme grele pentru state aflate în plin proces de reforme, dar fără soluționarea cărora, perspectiva europeană poate rămâne una foarte îndepărtată.

Înaltul Reprezentant pentru Dialogul Belgrad-Pristina

Este cunoscut faptul că dosarul aderării cuprinde și problema relațiilor cu vecinii. Ar fi suficient să amintim cazul (de succes) al Macedoniei de Nord, care, după ani de tensiuni și izolare, a soluționat prin Acordurile de la Prespa, dificila problemă a numelui, care i-a adus, acum, susținerea Greciei, dar și, mai puțin mediatizatele dispute cu Bulgaria, depășite prin Acordul de Bună Vecinătate.

”Similar” se pune problema pentru Serbia, deși aici alegerea este și mai dificilă. Teoretic, ar trebui să recunoască statul Kosovo. Practic, ar echivala cu o sinucidere politică pentru orice politician. Iar calea de mijloc, are, ca de obicei, riscurile ei.

Ceea ce pare a se prefigura din eforturile diplomatice ale ultimelor luni ar porni de la o ajustare a frontierelor Kosovo, ceea ce, firesc, nemulțumește oficialii de la Pristina. Ca urmare, primul ministru Kurti l-a criticat pe Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al UE pentru politica externă de faptul că ”nu a exclus (!!!) corecția frontierelor Kosovo-Serbia în mod categoric, în timpul conferinței de presă ce a urmat summit-ului de la Zagreb.

Complexitatea problemei a determinat Comisia Europeană să numească un Înalt Reprezentant pentru dialogul Belgrad-Pristina, ce va acționa ca un ambasador în regiune, în persoana lui Miroslav Lajčák. Diplomat de carieră, slovac, fost ambasador al Cehoslovaciei la Moscova (1991-1993) și Japonia (1994-1998) apoi, ministru de externe al Slovaciei, a organizat și coordonat referendumul pentru independența Muntenegrului în 2006.

Ca urmare, se așteaptă ca bogata sa experiență în domeniu să conducă la o soluție agreată sau agreabilă de către părți, deblocând atât situația din regiune cât și dosarul de aderare al Serbiei la Uniunea Europeană.

Fondurile europene

Cu noul statut de ”parteneri privilegiați” (Ursula von der Leyen, Olivér Várhelyi), țările din Balcanii de Vest, cu precădere cele patru state candidate vor avea acces la o serie de fonduri europene.

”De îndată ce vom depăși această fază a pandemiei, UE va prezenta spre finalul acestui an, un plan de investiții (pentru Balcani, n.n.), axat pe infrastructura de transport și energie, dar și pe politici verzi și digitalizare” a spus șefa executivului european.

Acesta va fi structurat în funcție de raportul privitor la progresul fiecărei țări în parte. De asemenea, în Declarația adoptată sunt prevăzute sume deja accesate sau imediat accesibile, cum ar fi 3.3 miliarde de euro pentru sănătate și măsurile necesare în contextul pandemiei; 1,7 miliarde asistență, oferite de Banca Europeană de Investiții, respectiv 750 milioane asistență macro-financiară din partea Comisiei.

Ulterior, pe măsură ce se va avansa în dosarul negocierilor, cele patru state candidate vor putea beneficia de participarea la programe europene, cu finanțarea corespunzătoare, chiar dacă negocierile nu vor fi, încă, încheiate.

În pregătirea summit-ului

Agenda zilei summit-ului de la Zagreb a fost una extrem de încărcată, chiar dacă numeroase discuții sau declarații au avut loc înaintea acestuia sau în paralel cu el. Principalele grupuri politice din Parlamentul european, popularii și socialiștii au organizat și ele, tot on-line, discuții cu șefii celor șase state balcanice, după cum președintele Parlamentului, David Sassoli a ținut să aibă o convorbire telefonică prealabilă cu fiecare dintre ei. Vestea bună este că niciuna dintre discuții nu a mai umbrit bucuria continuării negocierilor, nimeni nu a mai încercat să închidă poarta Uniunii. S-a insistat, desigur, pe respectarea Criteriilor de la Copenhaga și pe evaluarea individualizată, a meritelor fiecărei țări în parte, dar tonul declarațiilor a fost unul constructiv. La rândul lor, liderii din Balcani au profitat de ocazie spre a prezenta dosarele cât mai convingător posibil spre a câștiga voturile legislativului de la Bruxelles.

Cei mai critici au fost reprezentanții societății civile din țările balcanice dar și din Uniunea Europeană, prin Declarația depusă cu ocazia summit-ului. În acest document, voci din peste 90 de organizații au somat liderii politici să mențină pe agendele lor teme precum justiția de tranziție, identificarea persoanelor – sau a rămășițelor persoanelor declarate dispărute în timpul conflictelor din anii 90, comunicarea cu aceste organizații în timpul construirii proiectelor de politici publice.

În acest sens, prioritară ar fi acceptarea societății civile ca partener în cadrul Conferinței pentru viitorul Europei, forum menit să propună soluții de reformare a clubului european. Au cerut ca politicile anunțate să treacă dincolo de declarații spre implementare și efecte vizibile, în special în domenii precum independența justiției, a presei și a activității ONG-urilor, respectiv a drepturilor omului.

În concluzie, pandemia a reușit doar să transfere on-line discuțiile dar tonul lor și dorința de a trece la rezultate au fost mai pronunțate decât ne obișnuiserăm. Sperăm să fie de bun augur și să ne bucurăm cât de curând de alte vești bune referitoare la regiunea de lângă noi.

LĂSAȚI UN MESAJ