Duminica trecută, la o oră cretină, 12:30, oră impusă de televiziunea lu’ Digi, pe o căldură toridă, ASU Politehnica n-a reușit, din nou, să nu piardă acasă. A fost, din nou, înfrângere la limită, cu multe goluri marcate, ca și în prima etapă, la 3-4 cu târgoviștenii de la Chindia.
Acum, 2-3 cu Foresta Suceava. Lume puțină, prea puțină, doar Druckeria respectându-și blazonul. Uriașul oval de beton în stil sovietic este, de vreo cinci ani, gol. Lumea nu mai vine la fotbal. Nici la ACS, nici – și aici chiar nu înțelegem de ce – la ASU.
Alb-violeții au deschis scorul și n-au jucat rău. A fost suficient ca bucovinenii să egaleze dintr-un penalty care n-a fost, în finalul primei reprize, pentru ca gazdele să cadă. Suceava s-a desprins la 3-1, iar băieții UPT-ului n-au putut decât să limiteze scorul.
Cu trei zile în urmă, joi, într-o restanță din etapa 1 a Ligii I, ACS Poli a fost spulberată, tot de Dan Păltinișanu, de FC Botoșani. 0-5!!
Ce Dumnezeu s-a întâmplat cu fotbalul ăsta timișorean? În decurs de trei zile, două echipe din nord-estul țării, din zona Moldovei (Suceava e, mai exact, din Bucovina), au bătut la Timișoara.
Cât de jos mai putem coborî? Cine urmează să dea lecții de fotbal pe Bega? Voluntariul, Clinceniul, Baloteștiul?
Oameni buni, haideți să ne strângem – sau să vă strângeți – la o masă, rotundă sau ovală, și să facem ceva pentru fotbalul ăsta al nostru.
Altfel, stadionul Dan Păltinișanu va ajunge un sumbru teatru al coșmarurilor fotbalului timișorean.
