Moștenirea arhitecturală a Timișoarei, uitată înainte de 2021! Cazul Sinagogii din Fabric

167

Se spune că multiculturalitatea s-a născut la Timișoara. Acesta este și unul dintre atuurile pentru care urbea a câștigat titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021. Însă monumentele care descriu cel mai bine multiculturalitatea zac în degradare. Este și cazul sinagogilor din oraș. În Timișoara sunt trei astfel de lăcașuri de cult, dar niciunul nu este reabilitat. În acest număr al săptămânalului nostru analizăm cazul Sinagogii din Fabric, un monument de o frumusețe rară, cu o istorie controversată și cu planuri de refacere ce stau într-un sertar și așteaptă finanțare.

Sinagoga din Fabric este un lăcaș de cult iudaic, localizat pe str. I.L. Caragiale, la numărul 2, colț cu str. Episcop J. Nischbach. A fost construită între anii 1897 și 1899, în stil eclectic, cu elemente neo-maure, gotice și elemente de stil din neo-renascentismul italian. Sinagoga era denumită „Sinagoga Nouă”, pentru că înlocuia vechea sinagogă de pe strada Timocului, cartierul Fabric. Ea se învecina, inițial, cu un braț al Canalului Bega.

Terenul a fost achiziționat de către comunitatea de rit „status quo ante” din Fabric. În cinstea Amaliei Freund, care a donat jumătate din valoarea terenului, și a fostului președinte al comunității evreiești din Fabric, Bernát Deutsch, s-a dezvelit o placă, în 1 iunie 1902, amplasată în nava templului și recent mutată în curtea sediului comunității — intrarea dinspre str. Mărășești, la numărul 10.

Sinagoga din Fabric a fost construită după proiectul realizat de arhitectul maghiar Lipót Baumhorn, care a conceput, între altele, și sinagogile neologe din Brașov și Seghedin. Noua clădire a fost proiectată în tradiția marilor sinagogi neologe contemporane de pe cuprinsul Imperiului Austro-Ungar, fiind asemănătoare ca formă cu sinagogile din Rijeka, Szolnok și Becicherecu Mare, construite după planurile aceluiași arhitect. Banii pentru ridicarea noii sinagogi au fost strânși prin organizarea unei loterii publice de către comunitate. Membrii înstăriți ai acesteia au avut contribuții majore. Lucrarea i-a fost încredințată antreprenorului timișorean Josef Kremer.

Sinagoga a fost inaugurată la data de 3 septembrie 1899, cu o predică a rabinului dr. Jacob Singer, în prezența șefului comunității, Bernát Deutsch, și a primarului Timișoarei, Carol Telbisz. Orga a fost construită de faimosul meșter timișorean Leopold Wegenstein.

Sinagoga a decăzut la finele perioadei comuniste, pe măsură ce majoritatea evreilor rămași în oraș după cel de-al Doilea Război Mondial au emigrat în Israel, fiind închisă în anul 1985. În cei 24 ani cât a fost închisă, sinagoga a fost vandalizată de cinci sau șase ori, furându-se lampadare, diverse obiecte sculptate, lucrate manual, etc. A ajuns, la sfârșitul primului deceniu al secolului XXI, într-un avansat stadiu de degradare.

În anul 2009, pentru că nu avea bani de renovare, iar sinagoga se ruina pe zi ce trecea, Comunitatea Evreilor din Timișoara a cedat Sinagoga din cartierul Fabric, pe o perioadă de 35 ani, Teatrului Național din Timișoara, pentru a o transforma în sală de spectacole. Prin acel contract, Teatrul Național se obliga să renoveze clădirea în șapte ani, să nu prezinte piese care să îi lezeze pe evrei și nici producții obscene sau împotriva demnității umane.

Arhitectura sinagogii

Sinagoga din Fabric este una din clădirile cele mai originale din oraș. Are un plan pătrat, cu o cupolă centrală, racordată la zidurile exterioare prin arce semicirculare adânci. Elementele sale caracteristice sunt numeroasele turnuri și cupole. Fațada este policromă, fiind alternată tencuiala cu cărămida aparentă roșie.

Cupola centrală este înaltă, fiind ridicată pe un tambur octogonal, dintr-o structură de lemn tencuit și pictat, sprijinit pe patru stâlpi.

Sinagoga are două intrări: una pentru bărbați, printr-un vestibul (puliș), și o a doua pentru femei, direct din stradă, unde se află scări de acces ce conduc la etaj. La etaj se află și orga. Din vestibul se intră într-o sală dreptunghiulară (heikhal), rezervată bărbaților, aici aflându-se bănci din lemn.

Sinagoga din Fabric a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Timiș din anul 2015, având codul de clasificare TM-II-m-B-06126.

Ce se întâmplă cu sinagoga?

Au trecut 10 ani de când Sinagoga din Fabric a intrat în administrarea Teatrului Național Timișoara. Fondurile care urmau să acopere costurile reabilitării ar fi trebuit să vină de la Ministerul Culturii. Mai marii din București au uitat însă de acest obiectiv.

„Banatul Azi” a obținut, de la reprezentanții teatrului, câteva răspunsuri la întrebările privind soarta sinagogii.

Din 2009 până acum, ce lucrări au fost făcute la Sinagoga din Fabric?

Demersul obiectivului „Lucrări de consolidare, conservare și refuncționalizare — Sala de spectacol Sinagoga” începe în anul 2009, odată cu încheierea contractului de comodat prin care Federația Comunităților Evreiești din România a dat spre folosință Teatrului Național, pentru o perioadă de 35 de ani, sinagoga desacralizată din cartierul timișorean Fabric, cu scopul de a transforma spațiul în sală de spectacole, după modelul de bună practică al Sălii 2.

Imediat după preluarea sinagogii, Teatrul Național a efectuat lucrări de urgență în vederea încetinirii procesului de degradare a clădirii (repararea acoperișului, igienizarea şi protecţia antimucegai a pereţilor interiori şi securizarea amplasamentului pe exterior, stoparea infiltraţiilor, îndepărtarea elementelor compromise de pe exteriorul clădirii în vederea protejării trecătorilor, crearea unor copertine pentru protecţia căilor de acces în clădire ş.a.).

În anul 2010, Ministerul Culturii aprobă fondurile necesare realizării Studiului de Fezabilitate. După analizarea proiectului de către membrii Consiliului Tehnico-Economic, obiectivul obține avizul acestora.

Ministerul Culturii  aprobă, în iunie 2012, fondurile pentru proiectul tehnic și pentru executarea lucrărilor. În condițiile în care procedurile de licitație presupuneau o succesiune strictă de termene, conform OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii — în vigoare la acea dată —, timpul de la aprobarea bugetului până la finalul anului financiar era insuficient pentru realizarea ambelor licitații. În această situație, Teatrul Național solicită Ministerului Culturii transferarea pe anul următor a sumei necesare lucrărilor de construcție.

Astfel, în anul 2012, Teatrul Național organizează licitația pentru proiectul tehnic, în condiții de legalitate și transparență, și întocmește contractul de servicii cu firma câștigătoare. În anul 2013, după obținerea tuturor avizelor și certificatelor, conform legislației, a fost recepționat proiectul tehnic pentru obiectivul propus.

Menționăm însă că suma necesară lucrărilor, sumă aprobată inițial în anul 2012, nu a mai fost reintrodusă în bugetul instituției pe 2013, și nici ulterior.

Preluarea presupunea ca reabilitarea să fie gata în șapte ani. Nu este. De ce?

Având în vedere nealocarea fondurilor cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli al Teatrului Național, nu au putut fi demarate lucrările de consolidare, conservare și refuncționalizare.

Ce valoare ar fi avut lucrările? 

Conform devizului actualizat, valoarea totală a lucrărilor este de 9.820.000 lei. Conform avizului Comisiei Tehnico-Economice pentru Studiul de Fezabilitate, banii urmau să fie alocați de la bugetul de stat.

De ce s-a blocat proiectul? 

În toată această perioadă, pe lângă solicitările și memoriile repetate transmise Ministerului Culturii și Identității Naționale, Teatrul Național a făcut demersuri privind identificarea surselor alternative de finanțare pentru realizarea lucrărilor (Fondul Ambasadorial pentru Conservarea Obiectivelor Culturale, lansat de Ambasada Statelor Unite, mecanismul de finanțare SEE, Programul IPA de Cooperare Transfrontalieră România – Republica Serbia, Agenția de Dezvoltare Regională Vest, Unitatea de Management a Proiectului, Institutul Național al Patrimoniului, Primăria Municipiului Timișoara). Însă toate aceste demersuri s-au blocat din cauza reglementărilor  actuale, care nu permit finanțarea proiectului în contextul statutului Teatrului Național din cartea funciară a clădirii.

Când ar putea fi redeschisă sinagoga ca sală de spectacole?

Odată alocate fondurile necesare realizării proiectului, durata de realizare a lucrărilor de consolidare, conservare și refuncționalizare este de doi ani. Ulterior finalizării acestor lucrări, după obținerea avizelor de funcționare, conform legii, Sinagoga Fabric poate fi redeschisă ca sală de spectacole.

LĂSAȚI UN MESAJ