Un copil moare ciopârțit cu toporul și hăcuit cu un cuțit cu lamă groasă. Alți doi copii, unul de 13 ani și un altul de 15 ani, l-au căsăpit cu sânge rece.
Povestea se petrece în vestul țării, în localitatea Cenei, la ceas de seară. Lucrurile se află a doua zi, când mulțimea (o țară întreagă, de fapt), citește, vede, asistă înmărmurită la ultima grozăvie produsă pe meleagurile autohtone. Toată lumea vorbește, citește, privește la televiziunile care relatează din oră în oră detalii despre grozăvie și scuipă în sân că tragedia nu s-a întâmplat la ea în ogradă.
E bine, totuși, că moartea hâdă a umblat în acea seară pe la Cenei și nu a ajuns și pe strada lor. A celorlalți români. În acest timp, cum se întâmplă de fiecare dată, autoritățile statului se fac că luptă cu criminalii, cu criminalitatea ce bântuie, cotidian, nestingherită prin toate cotloanele Republicii România, dar, tot ca de obicei, totul rămâne în ceață, nimic nu se limpezește cu adevărat.
Micul criminal care, cu nici o lună în urmă, fusese pe punctul să taie gâtul altui băiat din localitate — însă a fost lăsat în libertate pentru că victima și-a retras plângerea — e plimbat între timp ba pe la Psihiatrie Infantilă, ba pe la casa bunicilor săi, ba pe la te miri ce rude din altă localitate.
Mai aflăm cu nonșalanță că în Cenei drogurile sunt mai ieftine decât un salam oarecare și că, prin urmare, de ele se „bucură” oricine își dorește să le tragă pe nas. Copiii, în special.
Altfel, deși la înmormântarea lui Mario au participat cei mai destoinici „mascați” de la IPJ Timiș, aflăm, în schimb, că în comuna amintită nu mai poate fi întâlnit picior de polițist. Din simplul motiv că, în urma deciziei luate de niște imbecili din fruntea MAI cu niște ani în urmă, postul de poliție din localitate a fost desființat definitiv. În schimb, mustește țara de polițiști locali, plătiți mai bine decât profesorii acestei țări, despre care nimeni nu știe cu ce se ocupă cu adevărat și pe cine salvează.
În plus, după ce moartea și-a făcut bine de tot treaba la Cenei, aflăm că parlamentarii vor să schimbe rapid legile privind copiii criminali și că, în general, aceiași politicieni care au decis în urmă cu un deceniu să închidă posturile de poliție din micile așezări rurale vor acum mai multă lege și ordine pe străzile patriei. Ar mai fi de observat un lucru: absența totală a prefectului de Timiș în toată această nenorocire și, la fel, a președintelui Consiliului Județean Timiș, care tace mâlc, deși primarii din județ l-au făcut ceea ce este astăzi. Adică, liderul de facto al comunității pe care, nu doar teoretic, dl Simonis o păstorește. Sau ar trebui să o facă. Poate cu o amărâtă de promisiune. Aceea de a susține financiar, din banii CJT, angajarea măcar a unui polițist în fiecare din satele județului, rămase fără protecția minimală a autorităților statului. Unul care să arunce, din când în când, un ochi la dramele în desfășurare din aceste așezări bătute nu doar de soartă, ci, iată, mai ales de nesimțirea politrucilor locali de toate culorile.
