O mamă din județul Hunedoara a povestit, pe Facebook, o experiență recentă avută la Spitalul Municipal din Orăștie. Femeia spune că asistentele pe care le-a întâlnit acolo, după ce și-a dus unul dintre cei doi copii ai săi, care se simțea rău, la Urgențe, s-au purtat regretabil cu băiatul său în vârstă de 5 ani, în momentul când a fost nevoie să i se ia sânge, pentru analize.
Femeia spune că băiețelul său are, de câteva zile, dureri puternice de cap, care apar brusc, sunt foarte intense și îi provoacă o stare de somnolență, motiv pentru care a ales să îl ducă la Urgențe. Doar că experiența trăită accolo a marcat-o și dezamăgit-o profund.
„Ajung cu el acolo, completez actele și suntem conduși la secția de pediatrie, unde situația ia o întorsătură de-a dreptul halucinantă, spun eu. Din momentul în care se deschide ușa liftului, doamna asistentă și cu doamna de serviciu, îmi iau actele din mână și îmi spun direct:
-” Haideți să îi luăm analizele copilului”. Mi s-a părut destul de neobișnuit că vor să îl ducă direct la analize fără ca măcar să îl consulte deoarece în vizitele anterioare, cu situații ce nu țin de problema din seara aceasta, la domnul doctor Neamțu și la domna doctor Turdeanu, care menționez că s-au purtat ireproșabil de fiecare dată, mai întâi au consultat copii, abia apoi dacă a fost cazul li s-au făcut analize. Prin urmare am întrebat: ” mă scuzați, dar sunteți la curent cu motivul pentru care am venit cu el aici?” Am primit un răspuns foarte flegmatic: ” pentru că este bolnav. Haideți cu mine”. Când am ajuns în sala de recoltare, le-am rugat pe doamne să mă lase un minut să îi explic băiețelului meu despre ce este vorba și ce urmează să i se facă, deoarece i s-a mai luat sânge și altă dată, iar el a fost foarte curajos și înțelegător, a stat în fund pe scaun și nu a plâns, nu s-a opus absolut deloc.
Răspunsul a fost:
„- Ce să îi explici, că e copil și așa nu ascultă! Nu îmi spuneți mie că stă să i se ia sânge că eu lucrez toată ziua cu copii, iar ei nu stau de bunăvoie.” Am încercat să îi explic doamnei că băiețelul meu a stat ultimele dăți când i s-a luat sânge, la laboratorul de analize, a fost cooperant și nu s-a opus, însă doamna asistentă nici măcar nu vrut să asculte, să creadă, sau să îmi permită să vorbesc cu copilul și să îi explic…
Iar de aici lucrurile au luat o turnură total nepotrivită, după cum povestește femeia:
”
Mi-a ceru să ies afară iar doamnei care era cu ea i-a spus să îl întindă pe copil pe spate și să îl țină bine. Normal, copilul s-a speriat și a început să plângă după mine. Am spus că nu ies afară și că vreau să stau lângă el. Atunci mi-a cerut să îl scot afară pe Raul de acolo ( băiețelul meu de 3 ani) și să îl pun să aștepte în sala de lângă. În timp ce îi spuneam lui Raul să stea cuminte puțin că eu revin într-un minut, doamna asistentă cea „drăguță” l-a luat de mână și efectiv la împins pe ușă afară, moment în care, clar, el a început să plângă.
L-am dus în sala de lângă și l-am calmat, apoi deodată aud pe cel mare, care între timp rămăsese în laboratorul de analize plângând și strigând după mine. Dau fuga la el, doamna de la curățenie era deasupra lui, îl ținea cu o mână de mânuță cu forța iar cu cealaltă îl ținea împreună cu doamna asistentă de mâna din care trebuiau să îi recolteze sânge, în timp ce se apăsa peste mijlocul lui să îl țină nemișcat și îl certau să nu mai plângă și să stea cuminte, în timp ce copilul deja avea un început de atac de panică.
Le-am cerut să îi dea pace, iar ele, foarte arogante mi-au spus să ies afară că nu am ce căuta acolo, iar asistenta a vrut să îmi închidă ușa în nas.
I-am spus că atâta timp cât copilul e minor, eu am dreptul să stau lângă el. Mi-a zis din nou să ies afară, moment în care băiețelul meu a început să strige să nu plec, cu disperare în voce. Am decis că deja totul a mers prea departe așa că le-am spus să se dea de pe el că mergem acasă și că nu îl las să fie tratat astfel. Destul de agresiv asistenta îmi spunea că nu îmi permite să plec cu el până nu îi recoltează sânge.
Ținând copilul cel mic in brațe și pe cel mare de mână, am repetat că plec, moment în care a apărut doamna doctor și mi-a cerut să las puțin copilul cel mare acolo și să merg cu ea într-un salon alăturat să îmi spună ceva. A mai apărut o doamnă îmbrăcată în pantaloni și halat mov, iar doamna doctor i-a cerut să meargă să le ajute pe „ele”. Fără să îmi dau seama despre ce e vorba, mă pregăteam să o urmez, când aud copilul cel mare strigând după mine și plângând să fie lăsat în pace. Mă întorc să dau fuga la el să văd ce se întâmplă, când doamna doctor efectiv mă ia de mână și îmi cere să le las să „își facă treaba”. Îmi smucesc mâna din mâna ei și fug la copil, care fugea prin salonul de lângă laborator, cu asistenta după el. Când m-a văzut, s-a oprit, moment în care asistenta l-a apucat de mână. Copilul s-a lăsat jos, iar ea efectiv îl târa de mână după ea.
I-am spus să ia mâna după el și să fie sigură că o să îi fac reclamație. Am luat copilul în brațe și i-am spus că mergem acasă. Doamna doctor care între timp venise din nou la noi, mi-a spus că măcar să îl las să îl consulte, să nu plec așa cu el acasă, iar copilul în secunda doi a început să plângă cerându-mi să nu le mai las să pună mâna pe el din nou.
I-am spus să nu își facă griji, deoarece vom merge la un alt spital sau la cabinet privat, apoi m-am îndreptat spre lift. Din nou am fost oprită și mi-a fost cerut să las să fie consultat copilul, că se simte rău și să nu îmi bat joc de el”.