Lecția bavareză

101

Duminică, 14 octombrie, au avut loc alegeri generale în Bavaria, alegeri ce au produs „un cutremur major” în distribuția puterii de land, dar și în imaginea de sine a societății. „Efectele undei de șoc se vor resimți la Berlin!”, avertizează majoritatea analiștilor. „Lecția mea reieșită din toată această situație este că va trebui să mă asigur că încrederea (n.n.: în guvernul de la Berlin) va fi recâștigată. Voi munci pentru aceasta cu toată vigoarea pe care o am!”, concluziona Angela Merkel.

Să fie, oare, atât de simplu? O naturală rotație la putere, o problemă de rezolvat „din mers” de către un politician cu experiența și puterea cancelarului Germaniei? Aliații săi, CSU – Uniunea Creștin Socială, au obținut cel mai slab rezultat electoral din ultimii 60 de ani, chiar mai puțin decât în 1954, când, cu 38 % din voturi, au ajuns în opoziție… Mai poți clama poziția de partid de guvernare fiind creditat la nivel federal cu doar 26 % din intențiile de vot? Mai are Mutti răgaz să convingă, de vreme ce peste două săpămâni vor fi alegeri de land în Hesse, unde situația riscă să fie mai gravă (deocamdată CDU se „bucură” de numai 28,5 % din intențiile de vot), iar în decembrie, la Congresul CDU, speră să obțină un nou mandat de șef al partidului, deși tot mai multe voci îi cer demisia din toate funcțiile publice?

Înainte de orice, se cuvine să spunem că, în Bavaria, land mare, cu peste 9 milioane de cetățeni cu drept de vot, CSU a obținut 37,2 % din voturi, pierzând majoritatea în parlamentul de land și 16 mandate; au fost urmați de Verzi, cu 17,5 %, și de Alegătorii Liberi, cu 11,6 %, apoi de Alianța pentru Germania, cu 10 %, Social-democrați, cu 9 %, și, respectiv, liberali, cu 5 %. Celelalte formațiuni nu vor intra în legislativ. De departe, marii perdanți au fost social-creștinii, marii câștigători, verzii și AfD. Ceea ce a și reformulat retorica partidelor în cauză, în toate discursurile post-electorale. Face parte din stilistica jocului ca fiecare să „citească” rezultatele spre a se înfățișa propriului electorat în cele mai spectaculoase note. De la Horst Seehofer și Markus Söder (CSU), care simulează că trec ușor peste eșec, gândind „pragmatic” noul executiv regional, până la lideri AfD, care deja văd scena politică federală (!) remaniată pe două coordonate — verzii și naționaliștii, toți liderii caută cumva partea plină a propriei „performanțe”. Să ne uităm și noi….

Uniunea Creștin-Socială

Deja obișnuiți cu poziția de câștigători detașați, care au dominat perioada postbelică prin majoritățile lor absolute, CSU a avut o campanie plină de erori strategice extrem de grave. Participanți în guvernul federal, blamat pentru politica ușilor deschise, dar și pentru numeroase decizii controversate, liderii CSU au simțit nevoia de a schimba retorica fără să fi înțeles direcția așteptată de către societate. Era, desigur, interesant pentru Horst Seehofer să dețină poziția de ministru federal de interne, dar să o critice pe Angela Merkel… să se afișeze cu Orban Viktor declarându-i susținere necondiționată… să arunce neîmplinirile politicii regionale pe umerii lui Markus Söder (prim-ministru de land începând din luna martie 2018, înlocuindu-l pe Seehofer). Spera, desigur, ca, prin acest joc dublu, să atragă voturile care deja alunecau spre dreapta radicală și să blocheze, astfel, ascensiunea AfD în Republica alpină. Blocat cumva în filosofia electorală de sumă zero, aprecia că cine nu votează cu AfD va rămâne cu CSU. Conform tradiției acestui tip de atitudine, pluralismul nu există decât în cărți, realitatea menținând pe cei „mici” în subsolul listei electorale, iar pe cei „mari” în preajma puterii. În cele din urmă putem presupune că numeroși votanți tradiționali ai CSU s-au orientat spre AfD, dar, cel mai probabil — chiar conform declarațiilor lor la ieșirea de la urne —, mulți au rămas la „centru”, votând gruparea Verzilor. Aceștia și-au dublat numărul de mandate și au ajuns din simplă mișcare de protest, a doua forță politică a Bavariei!

Rezumând acuzațiile, CSU a plătit pentru radicalismul poziției anti-Merkel, care i-a apropiat de AfD, adică pentru că nu au înțeles că, dincolo de politica propriu-zisă în problema migranților, electoratul lor este conservator al unui anumit tip de politică, a unei maniere de dialog și de luare a deciziilor. Radicalismul era la fel de detestat ca austeritatea Angelei Merkel!

Pe de altă parte, chiar dacă au înțeles riscurile politicii deschise față de migranți, nu au reușit să gestioneze afluxul acestora tocmai în statul prin care au pătruns pe teritoriul Germaniei. Consecințele au accentuat vechi disfuncții la nivel de land în materia securității sociale, a prețurilor locuințelor — atât la cumpărare, cât și la închiriere —, a reorganizării școlilor prin diminuarea numărului de elevi în clasă și sporirea numărului de clase și profesori, respectiv a protecției persoanelor în vârstă și a mediului. Numărul mare de imigranți aflați pe teritoriul Bavariei a transferat fonduri considerabile dinspre aceste teme spre cazarea și soluționarea situației noilor veniți. Ca urmare, probleme ale vieții de zi cu zi rămân pe agendă, cu efecte asupra populației locale plătitoare de taxe, în timp ce fondurile publice se consumă pe o problemă ce nu se impunea cu necesitate.

Markus Söder, cunoscut pentru excentricitățile sale, a adăugat un nou motiv de dispute locale, prin hotărârea (Kreuzpficht) care obligă instituțiile publice din Bavaria să afișeze un crucifix. Declarativ, acest gest nu ar reprezenta niciun fel de mesaj negativ adresat migranților, ci ar afirma identitatea culturală bavareză. Nefiind o cerință socială explicită, dar purtând prezumția de simpatizare a extremei drepte, această regulă a îndepărtat mulți votanți tradiționali ai CSU.

Ca urmare, Uniunea Creștin Socială a intrat în campania electorală fără un proiect definit, fără o listă de realizări remarcabile și mai ales, fără dialog cu societatea. În 2003 aveau 60 % din parlament, 43 % în 2008, 47 % în 2013 și 37 % acum. Cifrele sancționează de la sine!

Social-democrații și liberalii

Natascha Kohnen, nr. 1 pe lista social-democraților, a explicat corect situația, dar nu a reușit să suplinească atât lipsa de eficiență a partidului la nivel de land, cât și performanța, ca și inexistentă la nivel federal, în umbra Angelei Merkel. Așadar, chiar cu un discurs bine închegat, cu o bună înțelegere a cererii sociale — costurile traiului zilnic, accesul în căminele de bătrâni, îngrijirea sănătății, un lider local nu poate face primăvară. Din poziția de parteneri ai CSU la guvernare, social-democrații se vor mulțumi sau nu cu locul 5 și cu dificultatea de a acumula capital electoral din afara (cel mai probabil) coaliției de land.

Nici liberalii lui Martin Hagen (FDP) nu stau bine și nici nu aveau de unde să adune speranțe. Economia Germaniei încă funcționează mult prea bine — și la adăpost de furtunile politice —, încât mari reforme structurale sau financiare să nu fie absolut necesare, iar, prin prisma rezultatului foarte slab, nu vor intra nici în calculul construcției unei coaliții de guvernare. Poziția de „partid balama” (M. Duverger), care putea înclina formarea unui guvern spre o culoare sau alta este deja un fapt istoric, greu de schimbat fără un proiect cu adevărat convingător.

De fapt, ambele partide — SDP și FDP —, asemeni coaliției creștine — CDU/CSU — împărtășesc aceeași soartă: blocajul într-o percepție depășită a societății germane, dar și a exigențelor relațiilor internaționale. De aici, reacțiile convenționale, dar ineficiente, de aici persistența în aceeași listă cu nume de politicieni, în aceleași ecuații din care lipsesc coeficienți importanți, practic nesesizarea dinamicii sociale. Cei ce construiesc agenda acestor partide „mainstream” nu mai iau în considerare felul în care societatea se redefinește și se adaptează timpului pe care îl trăim, formulând un diagnostic greșit și, automat, remedii fără legătură cu realitatea.

Alianța pentru Germania

Toată lumea a așteptat cu sufletul la gură exit-poll-urile, cu teama că formațiunea care deja a intrat în legislativul federal și în 15, din cele 16 parlamente de land, va rupe echilibrul puterilor, aruncând München-ul înapoi în istorie. Este adevărat că au reușit să obțină 11 % dintre voturi și 22 de mandate parlamentare, dar, cel mai probabil, nu vor fi cooptați la guvernare. Față de cele 205 voturi din Landtag, 22 de mandate reprezintă o minoritate care nu ar trebui creditată cu mai mult decât o arată aritmetica. De ce? Tocmai pentru că marii câștigători au fost centriștii, grupări ale politicilor publice, ale decenței și moderației. Cu alte cuvinte, electoratul a sancționat o anumită grupare politică, CSU, nicidecum ideea și principiile tradiției locale, valorile regionale, între care democrația, toleranța, nevoia de îmbunătăți viața de fiecare zi. Adică nevoia de guvernare, nu de război retoric sau de radicalism al gesturilor! Politica fricii — indusă în ultimii ani ca reacție la prezența a peste un milion de imigranți nu a reușit să transfere creditul necondiționat al populației spre AfD. Identitatea, cutumele, cultura, creștinismul chiar sunt compatibile cu oferta Verzilor și a Alegătorilor liberi, limitând proporțiile unui dezastru electoral proiectat de visători!

Morala jocului

Lecția principală vine dinspre realii căștigători — Verzii și Alegătorii liberi. Dincolo de ideologiile politice tradiționale, de înregimentări de partid sau de false calcule electorale, cele două grupări au venit cu ofertă de guvernare! Oamenii așteaptă să vadă ce poți să faci pentru ei, ce intenționezi să faci. Epoca metaforelor ține de istorie, mai ales într-o țară democratică și dezvoltată economic, precum Germania. Katharina Schulze (Verzi) declara: „oamenii vor politiceni care să le rezolve problemele, nu să creeze necazuri!” Iar meniul cu care a adjudecat 17 % din voturi cuprinde aspecte ale vieții de zi cu zi din regiune — alimentele bio, soarta populației de albine, dimensiunea creștină asumată, inserția socială a migranților eligibili, returnarea celorlalți. Speranța politicienilor verzi, deja creditați ca a doua forță politică la nivel federal (tot cu 17 %) este să modifice atât mentalitatea alegătorilor, cât și peisajul politicii germane. Totul pare să se structureze pe aceleași valori tradiționale pe care toți ceilalți se laudă că le protejează, dar Verzii, din partidul mic de pe vremea lui Joschka Fischer, simt că a venit timpul să reconfigureze retorica politică, regulile jocului, profilul candidatului, maniera dialogului cu cerințele societății. Și, deocamdată, au succes. Aduc o briză proaspătă, credibilă, dinamică și, mai ales, orientată spre politicile publice.

Alegătorii liberi — grupare non-partinică de mare succes în Germania și cu precădere în Bavaria — crează o listă cu candidați care vin cu proiecte concrete pe plan local/regional. Anul acesta au vorbit despre asistența medicală, întărirea efectivelor poliției de land, încurajarea micilor agricultori, accesul tuturor gospodăriilor la tehnologie, îmbunătățirea serviciilor de îngrijire a bătrânilor și celor aflați în dificultate, reforma educației. Au obținut 11 % și, cel mai probabil, se vor regăsi în viitorul executiv de land.

Greu de crezut că Angela Merkel va reuși să recâștige ceea ce a pierdut cu atâta ușurință! Greu de crezut că, de data aceasta, chiar a formulat concluzia corectă. Foarte probabil că nu-și va încheia cel de-al patrulea mandat de cancelar! Greu de admis și scenariul AfD, care se vede, în următorii ani, unul dintre cei doi piloni ai politicii germane: reprezentanți ai naționalismului identitar vs. Verzii, care ar simboliza o identitate deschisă, incluzivă. Ceea ce pierd din vedere și unii, și ceilalți este că societatea a votat/a cerut un nivel intermediar: cel al guvernării. Nu politica puterii, ci politica proiectelor publice. Oamenii cer și așteaptă soluții, prețuri mici, alternative și securitate socială. Chiar și fără politică!

LĂSAȚI UN MESAJ