La noapte trecem la ora oficială de vară. Dăm ceasurile înainte şi dormim mai puţin

286

În noaptea de sâmbătă spre duminică, 25 martie spre 26 martie, ultima duminică a acestei luni calendaristice, ora 03.00 devine ora 04.00 (ora oficială a României trece de la GMT+2 la GMT+3). Orarul de vară se aplică până în ultima duminică a lunii octombrie (29).

CFR Călători a informat că trecerea la ora de vară nu modifică mersul trenurilor în vigoare, circulația urmând a se efectua conform orarului prevăzut în mersul trenurilor.

În România, ora de vară este corelată cu orarul de vară practicat în statele Uniunii Europene. Ora oficială de vară, ora Europei Orientale la care trece țara noastră în noaptea de sâmbătă spre duminică, a fost introdusă în România pentru prima dată în 1932. Până în 1939, a funcționat în fiecare an, între prima duminică din aprilie, ora 00.00, și prima duminică din octombrie, ora 01.00 (ore locale). Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată.

În 1979, România a semnat Convenția fusurilor orare, iar, în 1997, prin ordonanță guvernamentală, orarul de vară a fost corelat cu cel practicat în țările UE.

Pe continentul european, schimbarea se face în toate țările, cu excepția Islandei, Belarusului și Rusiei. Schimbarea nu este însă simultană în toate țările, din cauza diferenței de fus orar. În unele țări, trecerea se realizează în prima duminică a lunii aprilie.

Prin introducerea orei de vară s-a urmărit să se beneficieze cât mai mult de lumina naturală a Soarelui și de reducerea folosirii luminii artificiale.

Benjamin Franklin a sugerat, în 1784, această metodă într-o satiră, în care menționa că s-ar realiza o economie de lumânări prin folosirea luminii de dimineață a soarelui. Ideea folosirii orei de vară este atribuită neozeelandezului George Vernon Hudson, entomologul care a susținut că ar avea nevoie de mai multă lumină pentru a studia insectele și a venit cu această idee în 1895.

Schimbarea orei a fost aplicată, pentru prima dată, în timpul Primului Război Mondial, în 1916, de câteva țări din Europa. Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând cu anul 1916 (între 30 aprilie — 1 octombrie). Au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai — 16 octombrie), apoi Belgia, Danemarca, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia.

La 31 martie 1918, ora de vară a fost introdusă și în Statele Unite. Pentru o perioadă mai îndelungată, a fost aplicată în SUA, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, între 3 februarie 1942 și 30 septembrie 1945.

La data de 13 aprilie 1966, legislativul american a impus respectarea orei de vară la nivel național („Daylight saving time” — DST sau „summer time”), din ultima duminică a lui aprilie, până în ultima duminică din luna octombrie. Douăzeci de ani mai târziu, președintele Ronald Reagan a semnat un act federal pe probleme de mediu, ce conținea și o prevedere care solicita conservarea energiei și respectarea orei de vară. De atunci, ora de vară a rămas stabilită pe o perioadă de șapte luni, între echinocțiul de primăvară și cel de toamnă.

Printre țările care au reintrodus recent ora de vară se află Haiti, în 2017, renunțase ultima dată în 2015; Tonga, în 2016, renunțase în 2002, Chile, în 2016, după ce renunțare în 2015; Mongolia, în 2015, renunțase în 2016, Iordania, în 2014, după ce renunțase în 2012. Alte țări care au renunțat, fără a reveni sunt: Armenia (2011), Libia (2013), Rusia (2014), Egipt (2015), Uruguay (2015), Azerbaidjan (2015). Există multe state care au folosit sau folosesc doar experimental acest sistem orar, potrivit www.timeanddate.com. China a utilizat experimental ora de vară în perioada 1986-1991. De asemenea, țările ecuatoriale și tropicale nu aplică această oră, deoarece durata zilei este egală de-a lungul anului.

LĂSAȚI UN MESAJ