”Idolul și Ion Anapoda”. Dar n-a fost nimic anapoda. Un Dan Puric dramatic și o Irina Cojar tulburătoare

107

”Idolul și Ion Anapoda” a umplut, luni seara, sala Operei din Timișoara. Pentru că Teatrul Național I.L. Caragiale din București a fost prezent cu o piesă superbă, poate prea puțin cunoscută publicului larg. O comedie amară, scria pe afiș, dar a fost, de fapt, o dramă.

Drama lui Ion (întruchipat de maestrul Dan Puric), un om anapoda, trecut bine de prima tinerețe, neînțeles, dar plin adorație pentru Mioara, frumoasa, dar prea superficiala nepoată a Stăvăroaiei (Ileana Stana Ionescu, o mare doamnă a scenei românești), stăpâna casei. Și drama Frosei (Irina Cojar, chiar nepoata regizorului piesei, regretatul recășean Ion Cojar, și strănepoata autorului piesei, G.M. Zamfirescu), copil din flori al răposatului soț al Stăvăroaiei, tolerată ca slujnică.

Devenirea Frosei, din fata stângace și neîngrijită, în domnișoara superbă și plină de sentimente adânci, are la bază mitul prințesei din basmele copilăriei noastre. Ion își asumă educarea tinerei, iar aceasta înflorește pe zi ce trece. Într-un final apoteotic, Ion își dă seama că fericirea era chiar lângă el. Doar că nu avea, până atunci, ochi să o vadă.

“Este un fel de «Pygmalion» al lui George Bernard Shaw, în dimensiune românească. Este teatru, în cel mai frumos sens clasic, care strânge în sine armonie, echilibru și face bine publicului“, a declarat Dan Puric.

LĂSAȚI UN MESAJ