Sărbătoarea luminii la Sinagoga din Timișoara-Cetate. În a doua zi de Hanukkah s-a aprins a doua lumînare. Au participat Silviu Vexler, președintele Federației Comunităților Evreiești din România și Sorin Grindeanu, președintele Camerei Deputaților din Parlamentul României care au aprins lumânarea, Rafael Shaffer, prim rabinul României, Alfred Simonis, președintele Consiliului Județean Timiș, Dominic Fritz, primarul Timișoarei, Ovidiu Ganț, reprezentantul minorității germane din Parlamentul României, Slavoliub Adnagi, reprezentant al comunității sârbilor din Timișoara și Banat, fost deputat în Parlamentul României, Înalt Prea Sfințitul Ioan Sălăjean, mitropolitul Banatului, episcopi și preoți reprezentând diveritatea cultelor religioase din Timișoara, mulți alții. Un numeros public de toate vărstele.
Momentul a fost memorabil, mai ales pentru că splendida sinagogă neologă din centrul Timișoarei e acum aproape de finalul unei admirabile restaurări (vezi foto). Ca istoric, am avut bucuria să asist la un eveniment asemănător celor de la mijlocul secolului al XIX-lea, când sinagoga a fost inaugurată. Ca unul care în urmă cu patru decenii cercetasem timp de un an în Arhiva Comunității Evreilor din Timișoara, am avut ocazia de a fi văzut și citit impresionantul proiect al sinagogii realizat la Viena. Voi aminti pe scurt câteva informații din cartea mea (are la bază documentarea din amintita arhivă, precum și din altele), “Istoria evreilor din Banat. O mărturie a multi- și interculturalității Europei Est-Centrale“ (ediția I, Atlas, București, 1997, ediția a II-a, Brumar, Timișoara, 2016):
Evreii din Timișoara, ale căror investiţii în viaţa economică erau resimţite de întreaga populaţie a orașului, au susţinut o amplă politică a construcţiilor în capitala Banatului. În sfera de interese a comunităţii, aspectul acesta este ușor identificabil dacă urmărim cum s-a ridicat sinagoga din Timișoara-Cetate. Comitetul care se ocupa de construirea singaogii a apelat la faimoasele firme din Imperiul Austriac pentru furnizarea pietrei de construcţie, pentru cumpărarea și montarea faianţei, a teracotelor, a sticlei, a ornamentelor. Pentru a avea o imagine și mai exactă, precizez că în cazul materialelor de sticlă necesare firma K.K. Landesbefugte Tueren & Fenster Fabrik din Viena a cerut suma de 8.294 de guldeni austrieci. Pentru marmura de Almăj („Almaser Marmor”) s-a cerut suma de 3.014 guldeni. Pentru teracote s-a plătit către Heinrich Drasche K.K. Pr. Thonwaaren Fabrik Inzerdorf am Wienerberg suma de 3.323 guldeni. Firmele care au furnizat asemenea materiale erau de la Viena, Budapesta, mici localităţi austriece, ungare și bănăţene. Comunitatea a plătit transportul materialelor de construcții, precum și deplasarea și șederea meșterilor care au lucrat la finisarea lucrărilor. Pentru proiectul architectural al singaogii a fost invitat arhitectul vienez Carl Schumann.
După emanciparea din 1868, ponderea și rolul lor în Timișoara i-a încurajat să-l invite și pe împăratul Franz Josef I la singaoga din Timișoara-Cetate. Deși fusese deschisă în anul 1865, reprezentanţii evreimii timișorene au organizat o a doua inaugurare în prezența împăratului Franz Josef I. În amintirea acelui moment a fost dezvelită o placă ce consemnează prezenţa lui Franz Josef I în sinagoga din Timișoara-Cetate la data de 7 mai 1872: „Cu ocazia preamăritei sale vizite, onorându-ne cu prezenţa sa de cel mai înalt rang și aducând semnul milostiv al aprobării sale, Franz Josef I a inaugurat încă o dată templul nostru strălucit și sfânt. Conţinutul acestei plăci de marmură este lăsat ca amintire nepoţilor de mai târziu, ca o mărturie că milostivirea dinastiei habsburgice s-a extins asupra tuturor cultelor”.Placa e așezată la intrarea în templu și a fost realizată în marmură albă de firma timișoreană Kerschek & Kubichek.
Interesul deosebit de mare pentru ridicarea sinagogii din Timișoara-Cetate arată că încă în anii ce au premers acordarea egalităţii în drepturi, evreii din Timișoara s-au afirmat și au fost recunoscuți ca importanți contributori în multe domenii ale vieții economice, tehnice, culturale. Industriașii, medicii, comercianţii, bancherii, profesorii și jurnaliștii au fost prezenţi în organizarea și administrarea fabricilor, în edificarea sistemului bancar, în redactarea presei moderne, în asigurarea circulaţiei informaţiilor și ideilor, a mărfurilor. Între numele frecvent întâlnite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea amintim: industriașul Ignát Deutsch, mare producător de bere la Timișoara, sub patronajul său dobândind prestigiu firma „Fabrikshof-Bierbraurei-Aktiengeselschaft”; Samuel Singer, constructorul și patronul primei fabrici de textile din Timișoara, fosta întreprindere de industrie a lânii (ILSA); groful Ignátz S. Eisenstädter de Buziaș (titlu nobiliar), președintele comunității neologe din Timișoara-Cetate, sub conducerea căruia s-a inaugurat templul neolog la 1865, respectiv, la 1872 (lui i se datorează invitarea împăratului); avocatul Ignátz Hirsch, liderul Baroului de avocaţi din Timișoara; medicul Alexandru Schossberg, directorul policlinicii de copii din capitala Banatului; dr. Lászlo Lengyel, al cărui nume se asociază celebrului ziar „Pester Lloyd” și Ernst Lengyel, de la ziarul „Az Est”.
Toate acestea sunt și ele argumente pentru ca sărbătoarea luminii să fie a noastră a tuturor cetățenilor Timișoarei. Secolul extremelor s-a încheiat.
În cazul în care o înțelegem, democrația nu are nici o legătură cu antisemitismul și rasismul din Europa, din România și din Timișoara secolului 20, motiv pentru care susțin promulgarea legii Vexler.
Hag Hanukkah Sameah!
Foto credit: Adrian Pîclișan
