Fundația Aquatim nu pierde nici o ocazie de a pune în valoare muzeul Apei pe care l-a deschis publicului cu un an în urmă. Au devenit deja notorii expozițiile de arte vizuale, concertele sau alte prilejuri de a aduna oamenii în jurul evenimentelor culturale.
Cu prilejul aniversării unui important artist plastic timișorean ce s-a remarcat în variate forme de exprimare ca desenul, grafica ori pictura nu s-a putut găsi un mai potrivit mod de a face o reverență maestrului Ciprian Radovan decât o mică expoziție omagială.
Scriitorul Robert Șerban a mărturisit că a fost extrem de greu de a alege cele 20 de lucrări reprezentative pentru toate perioadele de creație ale artistului din cele mult peste o sută ce se află în patrimoniul fundației. A fost un gest de mare mărinimie sufletească al artistului faptul de a face o donație atât de complexă. Dar dânsul a înțeles foarte bine că, decât să zacă în magazii sau în subsolurui (ca în multe alte cazuri) e mult mai bine să fie sub atenta supraveghere a unor oameni de bine ce le vor expune prin rotație spre deliciul publicului. Potrivit lui Robert Șerban o altă donație și mai bogată cu peste 600 de pânze a fost trimisă Muzeului Național de Artă Timișoara.
Din păcate maestrul Radovan nu a putut lua parte la propria sărbătoare. Dar a fost reprezentat de fiica dânsului, Diana Radovan, care în ciuda evidentei emoții a evocat amintiri din tinerețe și copilărie când petrecea ore în șir în atelierul părintelui săi. Studiile de istoria artelor le-a făcut la fața locului prin scufundare directă în artă. Nu erau doar vizite de admirat lucrări. De copil avea la dispoziție ușa atelierul unde exersa linii și culori după bunul plac dar cu o supravegere exigentă.
A fost pe larg expusă plurivalență artistică a celui ce a început să deseneze cu maestrul Julius Podlipny apoi a trecut la explozia solară a peisajelor bănățene. A excelat și la portretistică atât în carbune cât și în culore. Dar poate adevărata găsire a sinelui și redarea publicului a prea plinului de care s-a încărcat pictorul Radovan este perioada în care a explorat abstractul. Pentru că avea atât de multe de oferit publicului o nouă etapă de creație a fost cea de exeget al altor confrați de artă ce erau amplu analizați în sute de articole și prezentări. Pictorul Radovan și-a dublat activitatea de creator de frumos cu cea de istoric și critic de artă foarte avizat. Dovadă stau volumele de critică și albumele de artă semnate de dânsul. O mulțime de artiști plastici bănățeni se pot lăuda că le-a fost vernisată exploziție de Ciprian Radovan. Și o astfel de prezentare critică era deja o garanție a acelei expoziții.
Pentru cine nu cunoaște personalitatea complexă a lui Ciprian Radovan mai trebuie spus că era un adevărat „homo universalis” de tip renascentist (poate ultimul timișorean din lungul șir de oameni de știință ce s-au dedicat artelor și culturii în general). Dânsul de fapt în viața civilă este cercetător și profesor universitar de chimie. Ba chiar membru de vază al prestigioasei ISE (International Society of Electrochemistry) la fel ca și al Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici (AIAP).
E greu de înțeles că după zile și nopți întregi în care se încuia în laborator pentru a desluși tainele electrochimiei trecea la șevalet pentru a picta minunatele sale lucrări. Și nu sunt puține. La o estimare rapidă se poate vorbi de câteva mii de pânze.
Ca un fapt inedit trebuie consemnat că la finalul discursului despre artist, maestrul lemnului cioplit, sculptorul Constantin Grangure (coincidență sau nu (?) tot absolvent de chimie) a relevat faptul că a fost martor al primei expoziții personale Radovan din anul 1962. Deci este cel mai vechi (sau unul din ei mai vechi) prieten și confrate artistic al sărbătoritului.
