Depinde din ce unghi privești toată povestea.

Adică, Fritz, care are, fără îndoială, prima șansă înaintea celorlalți candidați să rămână primar, poate câștiga doar dacă se repetă scenariul de acum patru ani. Nu la șansa lui istorică de atunci mă refer, când toată lumea, mai ales electoratul foarte tânăr, îl ura de moarte pe Dragnea, ajuns la vremea aia în pușcărie, și pe acel PSD preluat de rafinatul lider politic Viorica Dăncilă. Acel electorat spera, pe bună dreptate, la o altfel de Românie și, pe cale de consecință, la o altfel de Timișoară, un alt fel de Brașov etc. Așa a reușit USR, condus, altminteri, de lideri slabi și insipizi la culme, precum Barna, Drulă și destui alții, să urce în trăsura marilor speranțe ale atâtor români exasperați de politica de cumetrie, dusă cot la cot de pesediști și peneliști vreme de decenii.

Acum, Fritz a înțeles că, nefăcând nimic major în Timișoara vreme de patru ani, adică niciun pod de Doamne ajută, niciun stadion, nicio polivalentă, deși a dispus de bugete anuale de sute de milioane de euro, trebuie să pedaleze non-stop pe vehiculul imagologic. La asta se pricepe cel mai bine, la restul — mai puțin. Așa că, riscând, cum s-a și întâmplat, să miroase a rasism și xenofobie de sus până jos, lucru reproșat inclusiv de simpatizanți de-ai săi, a tras tare pe ura împotriva romilor milionari din Timișoara. Despre care știe bine, ca un român sadea ce-a devenit de când e politician, că se „bucură” în ochii multor timișoreni de o inestimabilă ură de clasă, ca să nu zic de rasă, cum stau, în realitate lucrurile.

Pe lângă artificiile de imagine și atacul la Robu pe toate canalele de comunicare, Fritz mai știe că toate astea nu sunt de ajuns, nu mai sunt, de fapt, de ajuns, ca să câștige un nou mandat. Și atunci el visează și trage speranța în subteran că pesediștii și peneliștii nu-și vor da suficient mâna duminică, 9 iunie, astfel încât să-și scoată întregul electorat urban la vot. Pentru că aici se află cheia votului de duminică, anume care dintre tabere va fi în stare să-și mobilizeze la urne simpatizanții obișnuiți.

Simonis și Robu știu foarte clar că dacă partidele lor vor reuși să aducă la urne aproximativ 50.000 de oameni, cifra cu care a câștigat Fritz acum patru ani, atunci victoria va fi a lui Robu. Fritz și ai săi știu la fel de bine că, la momentul actual, numărul real al celor care vor vota cu ei nu depășește 35–40.000 de timișoreni. Cam astea sunt cifrele vehiculate inclusiv de sondajele de opinie comandate și păstrate la secret de toate cele trei partide importante în bătălia pentru Timișoara. Asta cu condiția ca ele să fi fost făcute de profesioniști autentici, nu cum vedem că se întâmplă în ultimii ani cu acest gen de sondări ale opiniei publice, care au un unic cusur: să placă întru totul comanditarului.

Așa încât, dincolo de sondaje și de tot felul de predicții partizane, intrarea pe ușa din față a clădirii de pe Bulevardul Loga numărul 1 are de-a face exclusiv cu marea mobilizare de partid și de stat din proxima duminică. O intrare care valorează pentru actorii politici cu pricina și pentru toți ceilalți din jurul lor lozul câștigător în valoare de peste 2 miliarde de euro. Din care, să sperăm, o mare parte se va cheltui pe transformarea, cu adevărat, a Timișoarei într-un oraș unde să ne facă plăcere tuturor să trăim în următorii patru ani.