Interviu cu președintele sindicatului „Spiru Haret” Timiș, doamna profesoară Diana Sarca

— Doamna Sarca, aveți o experiență destul de îndeungată în învățămînt. Ați mai pomenit vreodată un început de an atât de haotic, ca să nu folosim alte cuvinte mai dure, atât de dezorganizat ca anul acesta?

— Eu lucrez în învățământ din anul 1997. Am intrat chiar în perioada primelor reforme ale domnului Marga. Atunci spuneam că este o nebunie, dar ce a fost în vara aceasta… Nu vreau să folosesc cuvinte foarte dure, dar pot să vă spun că a fost o nebunie totală. Problemele au venit în cascadă. Legea 141 a intrat, spunem noi, destul de târziu în vigoare. La începutul lunii august, era publicată în Monitorul Oficial, dar noi aveam nevoie de măsuri tranzitorii. De ce? Pentru că noi, efectiv, a trebuit să reluăm încadrările personalului didactic, care au fost făcute undeva la începutul anului calendaristic, ianuarie-februarie. Pentru că metodologiile așa prevăd — tot felul de etape începând cu luna ianuarie. Și normal că toate aceste lucruri au trebuit comprimate într-o săptămână, cel mult două. Dacă mă credeți… inclusiv astăzi și mâine (marți și miercuri — n.r.) vor fi ședințe publice. Nu există cadre didactice pe posturi, deocamdată.

— Fiindcă mi-ați spus că sunteți un om al cifrelor, dați-ne niște date de la noi din județ, ca să nu ne extindem la toată țara. În Timiș, cam câte cadre didactice vor fi afectate de aceste măsuri?

— Ne gândim la o primă vedere la cele două ore în plus, deci creșterea cu două ore a normei didactice. Știm că la 10 cadre pleacă unul. Pentru că norma didactică acum e compusă din 20 de ore. Normal că nu pleacă titularii. Dar avem suplinitori calificați, oameni tineri intrați în sistem, care, la ora asta, din păcate, au devenit șomeri. Dar domnul ministru întotdeauna face referire la titulari, cei cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată. Cei mai afectați sunt colegii noștri suplinitori calificați — repet, calificați. Și la nivelul județului Timiș, la o discuție avută cu doamna inspector școlar general și de fapt cu mai mulți reprezentanți, la un moment dat zicea dânsa că sunt undeva la 700 de posturi în întreg județul. Nu știu, nu avem încă cifre exacte. Cum v-am spus, inclusiv mâine mai sunt ședințe publice, să vedem exact câți și cum mai rămân sau pleacă. Dar e primul an când scoatem șomeri în învățământ!

— Și, așa, simplist vorbind, dacă un post din 10 este afectat, asta înseamnă că în jur de 10% dintre dascăli nu vor mai avea locuri de muncă…

— Corect. Avem și un val de pensionări. Colegi care au mai dorit, în luna ianuarie, să rămână în sistem peste limita de vârstă. Acum, la vârsta de pensionare, foarte mulți au renunțat să mai rămână. Unii de voie, alții de nevoie.

— Problema care se ridică este imposibilitatea reală de a face o navetă decentă. În momentul în care ai post în cel puțin două sau chiar trei comune, care uneori nici nu sunt apropiate sau sunt chiar în direcţii diferite, e imposibil de făcut naveta.

— Categoric! Naveta se face foarte greu, mai ales acum, când avem colegi puţini. Iarăși… domnul ministru dezinformează. Într-adevăr, în orașul Timișoara, un coleg nu mai poate să predea și acele două ore. Dar, în schimb, sunt la Gizela două ore. Sunt libere. Merge în ședință publică. E foarte greu de făcut naveta. Plus că nu ne ajută nici comunitatea locală, în foarte multe cazuri. Nu se plătește naveta cadrelor didactice, deși este o sumă mizeră, dacă mă întrebați pe mine, că se decontează contravaloarea unui abonament pe o rută similară. Prețul motorinei a crescut. Iar profesorul primeşte cam cu 30–40% mai puţin din ceea ce plătește. Banii se întorc cadrului didactic cu întâriere. Primăriile plătesc după trei-patru luni. Deci situațiile de acest fel sunt foarte multe și grave.

— Mai sunt şi tineri suplinitori necalificaţi, care, de nevoie, vor lua posturile celor calificați pentru că mulți nu vor să se ducă în sate izolate din zona de deal şi munte, din estul județului.

— Pot să vă spun următorul lucru: acolo nici nu prea mai sunt posturi și vă spun de ce. Noi avem o prevedere în Legea educației, pentru profesori, cadrele didactice titulare, care au jumătate de catedră, adică 10 ore de predare. Aceștia pot să fie plătiți calificați pe alte discipline. Și atunci avem o situație destul de ciudată, zic eu, dificilă pentru colegii noștri care preferă să rămână la locul de muncă în localitățile din mediul rural. Profesorul de matematică, de exemplu, trebuie să predea desen ori educație fizică. Atunci vă dați seama cine pleacă. Pleacă tocmai colegii suplinitori calificați. Și aici să ne punem o simplă întrebare: care va fi calitatea actului instructiv-educativ? Poate, de exemplu, profesorul de matematică să ia orele de desen. Zicem că ar putea integra orele de matematică făcând, — eu știu? — corpuri geometrice, desen. Dar cum poate profesorul de matematică să predea educație fizică? Şi atunci, nu văduvim copiii de un act constructiv educativ de calitate? Categoric, da!

— Astea sunt unele din tarele începutului de an școlar care nu se vor rezolva prea curând. Mișcarea sindicală va lua unele măsuri în acest sens?

— Nu că va lua! Noi am luat deja măsuri. În luna august, începând cu data de 1, în fiecare zi am avut colegi în fața ministerului. Celebra pichetare prezentată şi de mass-media. La care am fost și noi prezenți două săptămâni la rând, în fiecare zi aproape (în afară de miercuri), protestând la București. Uneori am fost patru inși, altă dată cinci, uneori 10. Gândiți-vă că implică și costuri financiare, și oboseala care se adună. Dar nu ne văităm. Dar n-am fi vrut să fim acolo, ne-ar fi plăcut să fim aici, acasă, să organizăm începutul de an școlar frumos. Începând de ieri, din 1 septembrie, am inițiat o serie de acțiuni împreună cu ceilalți colegi, atât din mișcarea sindicală, atât de învățământ, cât și din alte domenii de activitate, din sănătate, finanțe, primării, am fost toți împreună, toate confederațiile sindicale, în fața prefecturii.

— Şi veți mai continua?

— În fiecare zi, de la ora 12 la ora 13, vom fi acolo toată această săptămână — excepţie face ziua de vineri, când vom avea un marș de protest începând cu ora 11:30. Se va pleca de la Operă și se va merge tot înspre Prefectură. Să sensibilizăm, măcar în ultimul ceas, conducerea țării. Și să înțeleagă că nu suntem în stradă pentru că ne dorim, suntem în stradă să tragem un semnal de alarmă că țara nu merge într-o direcție bună. Și să le spunem să se aplece şi asupra învățământului. Nu doar în campanie electorală, când spuneau că învățământul este prioritatea națională. Dacă e aşa, să o și dovedească!

— Dacă ne gândim la nivelul județului Timiș, Prefectura, în cel mai bun caz, poate să vă asculte. De rezolvat, mă îndoiesc că s-ar putea rezolva pe plan local mare lucru. Dar la nivel național, ce rezultate vă așteptați să aveți? V-a ascultat cineva? Aveți convingerea că se va rezolva măcar o parte din probleme?

— Eu sper să se rezolve măcar o parte din probleme, deși noi cerem răspicat abrogarea Legii 141. Noi nu ştim ce concesii se pot face în condițiile date. Gândiți-vă că am discutat doar de cele două ore suplimentare. Dar mai avem și problema creșterii numărului de elevi la clase. Iar afirmația domnului ministru, cum că „ce mare lucru e să mai pui o bancă și două scaune în plus” pentru corpul profesoral sună a glumă. Afirmațiile dumnealui despre reorganizarea de clase la școlile cu sub 500 de elevi din același UAT iarăşi sunt deplasate. Colegii noștri au trecut prin mișcare de personal. Să-ți faci dosar de mișcare, pentru a participa totuși la o etapă de mișcare de personal, acum, în numai trei zile, e incredibil. Și au făcut dosarele. Situația este foarte complicată. În unitățile școlare din mediul rural avem copii care vor trebui să învețe în regim simultan. Și asta în cazul fericit că vor învăța în sistem simultan. Pentru că, în marea majoritate a cazurilor, se vor duce copiii la un centru de comună. Vor veni din satele din jur. Și atunci vom avea copii de cinci-șase ani navetiști, lucru care nu e totuși normal în secolul XXI. Și gândiți-vă la siguranța lor — la cum este infrastructura în România… Dacă stăm să analizăm cât costă microbuzul, motorina, asigurările. Plus siguranța copilului, prin urmare, cred că s-ar fi putut plăti un cadru didactic de acești bani. Legea învățământului, care este în vigoare acum, de acum doi ani de fapt, ne-a făcut să avem o vară fierbinte. Întotdeauna vara guvernanții se găsesc să facă niște schimbări în învățământ. Aveam legea ce prevede 6% din PIB. Acel articol veșnic se prorogă.

— Măcar primăriile au numărul necesar de microbuze pentru a asigura acestă navetă cu elevi foarte mici?

— O situație exactă nu am, dar este clar că sunt necăjiţi directorii unităților școlare, care și ei, în mare parte, sunt membrii noștri de sindicat — de fapt, noi toți suntem colegi. Și, teoretic, ar trebui să tragem la aceeași căruță. Sunt microbuze, dar, vă spun, astfel se mută efortul financiar de pe Ministerul Educației, îl mută la primării. Și atunci, gândiți-vă și primarul cât de deschis ar fi — trebuie să plătească naveta cadrelor didactice, să întrețină clădirile, prin urmate, să mai asiguri acum și transportul elevilor… Este tare delicat. E ușor să iei dintr-o parte și să arunci pisica în curtea primăriilor. Vor intra și ele în incapacitate de plată. Gândiți-vă acum că și ei trec printr-o așa-zisă reformă. Deci, situația pornită de la centru e, de fapt, problema. M-aţi întrebat, la un moment dat, și nu am răspuns punctual, la întrebarea dumneavoastră. La nivel național, domnul președinte Marius Nistor mi-a spus, într-una din zilele acestea, că senzația este că avem un dialog al surzilor și muților. Pe scurt… în data de 8 septembrie noi plecăm la București! Să fim prezenți la mitingul organizat de cele trei mari federații sindicale — două din învățământul preuniversitar și una din universitar. Noi, din județul Timiș, plecăm cu un autocar. Vor fi prezenți acolo colegi din toate județele… Au primit inclusiv tabele pentru boicotare. Am făcut apel la directorii unităților școlare să nu organizeze festivități de deschidere a anului școlar. Și să știți că avem semnale destul de îmbucurătoare. În foarte multe unități școlare nu se vor ține festivități de deschidere a anului școlar, cu hotărâri luate în Consiliul Profesoral.

— Măsura e valabilă în toate şcolile?

— În majoritatea. Cum ar fi la Liceul „Calderon” sau la Școala Gimnazială Nr. 27, dar mai sunt şi altele. Important este să dăm un semnal. Eu l-aș chema pe domnul ministru într-o unitate școlară, la început de an școlar, să primească dânsul buchetele de flori. Și micile cadouri, pentru care toți suntem acuzați. Că de aceea ne place să deschidem anul școlar — nu-i așa?! —, pentru cadouri și pentru flori.