Oficial, avem un „Plan de pace” propus de Washington și apoi trimis, în 21 noiembrie, la Moscova, ulterior, la date care nu au fost făcute publice, către Kiev și capitalele europene. Inițial, nici oficialii ruși nu auziseră de el. Unele voci susțin că ar fi efectul înțelegerii din Alaska, alții doar că e o înțelegere Trump-Putin, fără a da detalii. Cum, la acest nivel, câteva detalii sunt întotdeauna de ordinul evidenței, se nasc primele suspiciuni. Apoi, dacă ne uităm pe text, el sună cam rusește, chiar dacă avem varianta engleză: numai cedări din partea Ucrainei, avantaje pentru Federația Rusă, niciun cuvânt despre Europa, nici chiar despre SUA. Fără garanții de securitate. Capitulare în fiecare aliniat. Cu termen de acceptare 28 noiembrie, Thanksgiving Day, Ziua Recunoștiinței peste Ocean. Totul în termeni de „acceptați totul sau dispăreți”! Evident, complet inacceptabil pentru Kiev. Totul pentru Moscova și cine știe ce bussiness nesperat pentru Donald Trump. Textul cuprinde 28 de puncte, majoritatea „înroșite” de liderii europeni de la prima lectură.
„Pentru ca un plan de pace să fie drept, acesta nu trebuie să pedepsească victima sau să ignore crimele comise. Și pentru ca pacea să fie de lungă durată, trebuie să garanteze suveranitatea Ucrainei, capacitatea acesteia de a-și determina independent cursul și un viitor demn. Ucrainenii și europenii cunosc Rusia prea bine și au nevoie de garanții sigure că această agresiune nu se va repeta. De aceea, Ucraina și Europa trebuie să aibă o voce completă în orice așezare”, a avertizat președintele ceh, Petr Pavel. Îl completează ministrul ceh de externe, Jan Lipavski, amintind de anul 1938 și avertizând că „termenii în care se va încheia această pace vor afecta securitatea europeană pentru următoarele decenii”.
Pe scurt, îndată ce a apărut acest document numit Plan de pace, toată diplomația a luat foc. Practic, pentru Ucraina era o provocare limită. Pentru europeni, era un avertisment de neignorat. Dar și pentru aliații lor, Canada, Japonia și Norvegia, care au reacționat rapid considerând totul doar „un punct de plecare” pentru negocieri ulterioare. La început, 11 lideri europeni erau în drum spre Johannesburg pentru a participa la summit-ul anual G20, găzduit anul acesta de Republica Sud-Africană. Dar Zelenski a învățat lecția calmului diplomatic. Cum Trump a lăsat deschisă poarta dialogului, Zelenski a acceptat și s-a organizat la Geneva o întâlnire Ucraina – Europa – SUA pentru a revizui prevederile Planului. Cum secretarul de stat american Marco Rubio s-a declarat mulțumit de primele discuții cu partea ucraineană, a dispărut termenul limită de 28 noiembrie, acceptându-se că mai e mult de negociat și că, în cele din urmă, va fi nevoie de acordul părții ruse.
Așa-numitul Plan de pace prevedea reducerea efectivelor Ucrainei, pe timp de pace, la 600.000 soldați, față de 800.000 câți are acum; înscrierea în Constituție angajamentul că nu va adera niciodată la NATO; acceptarea de către partea ucraineană a faptului că peninsula Crimeea, regiunile Donetk și Luhansk sunt teritorii rusești, iar Kiev-ul își va retrage toate trupele de acolo, inclusiv din zonele pe care încă le controlează militar, acele teritorii rămânând zone tampon, demilitarizate; împărțirea regiunilor Herson si Zaporojie, respectiv Dnipropetrovsk și Harkov în funcție de linia actuală a frontului; respectarea Planului va fi monitorizată de un grup format din SUA, Rusia (și Ucraina + Europa, doar în planul modificat de Europa); Moscova și Sankt Petersburg-ul nu vor fi atacate niciodată, iar Ucraina va renunța la rachetele cu rază lungă de acțiune; ridicarea sancțiunilor pentru Moscova (cu completarea europenilor, ridicarea „treptată”); „denazificarea Ucrainei”, cuprinzând două definiții: varianta europeană, menționând toleranța religioasă și protecția minorităților lingvistice, în schimb textul „american” insistă că ambele părți vor modifica programele educaționale, vor eradica rasismul și vor elimina măsurile discriminatorii în media și educație, respectiv vor renunța la ideologia nazistă; Ucraina urmează să organizeze alegeri cât mai când posibil, cu un termen de 100 de zile în varianta americană; plus amnistia pentru crimele de război comise pe teritoriul ucrainean, spune textul american, articol șters în totalitate de varianta europeană. Contra-propunerea europeană a fost redactată de așa-numitele puteri europene E3 — Marea Britanie, Franța și Germania,
Fapte
Cu toate că diplomația nu se împacă bine cu atitudinile lui Trump, acesta a boicotat summit-ul G20 acuzând oficialitățile de la Johannesburg de comportament discriminatoriu față de populația albă rezidentă în țară. Temele predilecte au fost inegalitățile dintre diferitele regiuni de pe glob și schimbările climatice. Pentru numeroase state mai sărace, acest summit este lumina de la capătul tunelului, așteptând soluții la care nu pot ajunge singure. Dar pentru Trump nu a prezentat niciun fel de importanță, mai ales că anul viitor SUA preia președinția anuală a acestui for. Ca urmare, nu s-a făcut nici ceremonia tradițională de predare/primire a bastonului de președinte, iar președintele sud-african, Cyril Ramaphosa, s-a declarat profund jignit de atitudinea lui Trump.
În schimb, cei 11 lideri europeni și aliații lor prezenți la Johannesburg au ținut de urgență o întrunire chiar acolo, încheiată cu o declarație semnată de președinta Comisiei UE, Ursula von der Leyen, de președintele Consiliului European, Antonio Costa, de președinții Macron și Stubb, de cancelarul german, Friedrich Merz, și de premierii Canadei, Mark Carney, irlandez, Micheal Martin, italian, Giorgia Meloni, japonez, Sanae Takaichi, olandez, Dick Schoof, spaniol, Pedro Sanchez, britanic, Keir Starmer, şi norvegian, Jonas Gahr. Ei condamnă ferm realizarea unui asemenea Plan fără participarea Ucrainei și a Europei; ideea de a modifica prin forță granițele unui stat și chiar divizarea teritorială; reducerea FAU — Forțele Armate Ucrainene, deja inferioare Forțelor Armate Ruse. Cât despre garanțiile de neagresiune din partea Rusiei, Europa le consideră neconvingătoare, amintind toate încălcările promisiunilor făcute de Moscova, înainte de toate, Memorandumul de la Budapesta. De asemenea, europenii și aliații lor s-au arătat indignați de dorința lui Trump de a crea un fond de investiții comun cu Federația Rusă, care i-ar permite lui Putin să profite de activele rusești înghețate Europa.
La rândul său, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a transmis o declarație în termeni simpli și fermi (preluată de Reuters): „Granițele Ucrainei nu pot fi modificate cu forța, armata sa nu poate fi redusă, lăsând-o vulnerabilă la un atac, iar Uniunea Europeană trebuie să aibă un rol central în acordul de pace pentru Ucraina”. Apoi a încercat să clarifice principiile pe care Europa le vede obligatoriu de respectat în procesul negocierilor de pace: frontierele nu pot fi modificate prin forță; „ca națiune suverană, Ucraina e singura care să determine dimensiunea forțelor sale armate, restricțiile ar face țara vulnerabilă la viitoarele atacuri și ar submina, astfel, și securitatea europeană, Ucraina trebuie să aibă libertatea și dreptul suveran de a-și alege propriul destin. Ei au ales un destin european”. Pentru a adăuga apoi, pe contul de X: „Orice acord trebuie să includă returnarea copiilor ucraineni răpiți de Rusia. Nu ne vom odihni până când fiecare dintre ei nu se va reuni cu familia sa, în casa sa”.
Nici ceilalți lideri europeni nu au fost scutiți de a face declarații de presă, aproape fiecare cu trimitere la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. Teama de revenirea unui déjà-vu a făcut ca interpretarea acestui război între Rusia și Ucraina să dea fiori prin mai toate capitalele europene. „Rusia a declanșat un război ilegal de agresiune. Acum, Rusia trebuie să pună capăt, în sfârșit, acestei agresiuni care a adus suferințe umane teribile Europei”, a declarat cancelarul german Friedrich Merz. „Dacă Ucraina se prăbușește, va avea repercusiuni pentru întregul continent”. Apoi a punctat și el imposibilitatea de a modifica prin forță granițele unui stat internațional recunoscut. Și a adăugat un aspect extrem de important. În ceea ce privește relația Ucrainei cu UE sau cu NATO e nevoie de acordul sau respingerea membrilor acestora, nicidecum de vreun Acord la care nu au participat. Dacă Ucraina dorește să adere la UE, acceptul sau refuzul va veni din partea țărilor membre (propunerea privind utilizarea activelor înghețate sau aderarea Ucrainei la UE este doar de competența europenilor și a fost pronunțată și de președintele Macron); dacă Ucraina se simte în siguranță sub protecția NATO, aceasta se va decide în prezența membrilor organizației. În varianta americană, există o prevedere privind un soi de garanție de securitate prin aplicarea art. 5 NATO asupra teritoriului ucrainean în caz de atac. Dar încrederea europenilor în aplicarea acestui Tratat asupra Ucrainei fără alte Acorduri este la o cotă foarte joasă. De asemenea, Merz s-a arătat sceptic cu privire la atingerea vreunui Acord pentru toate cele 28 de puncte până joi, dar, acum spuneam, Marco Rubio a detensionat acest aspect, arătând că termenul a fost util doar pentru începerea negocierilor, acum putând fi decalat.
Președintele Erdogan s-a alăturat, în marja summit-ului G20, acestei tendințe și a menționat că va avea o discuție telefonică cu Vladimir Putin propunând relansarea transportului cu cereale în condiții de siguranță, prin Marea Neagră, apoi a promis aliaților NATO că va depune toate eforturile pentru a deschide calea către pace.
În paralel, s-au desfășurat la Geneva discuții Ucraina – Europa – SUA. Sceptici, cu toții, la început, atmosfera s-a limpezit, determinându-l pe Marco Rubio să afirme că ar fi fost cele mai bune și consistente negocieri de când a preluat mandatul. Să menționăm că nici Donald Trump, nici Volodimir Zelenski nu au participat, delegația ucraineană fiind condusă de Andrii Iermak, șeful cancelariei ucrainene. Și el a avut aceeași declarație pozitivă că întrunirea a fost „foarte productivă, iar lucrurile se îndreaptă spre o pace justă și durabilă”. La finalul primei zile, se convenise că negocierile privind schimburile teritoriale vor începe de la linia de contact, în loc să se stabilească în prealabil că anumite zone ar trebui recunoscute ca „de facto rusești”, așa cum sugerează planul american. De asemenea, Andrii Iermak a spus că „am avut prima întâlnire cu consilierii pentru securitate națională ai liderilor Regatului Unit, Franței și Germaniei: Jonathan Powell, Emmanuel Bonne și Günther Sauter”, semn că europenii, cu precădere E3, sunt acolo și susțin din plin poziția ucraineană.
Auzind toate acestea, Donald Trump și-a declarat profunda nemulțumire, menționând că „liderii Ucrainei nu au exprimat niciun fel de recunoștință pentru eforturile noastre, iar Europa continuă să cumpere petrol de la Rusia”. Întrebarea e dacă Trump chiar merita recunoștință pentru „Acordul de pace”. Dar Zelenski s-a conformat, a mulțumit și a subliniat că „e bine că diplomația a fost relansată”.
La Geneva au fost reluate discuțiile de transformare a Diktatului americano-putinist într-un text acceptabil. Dacă varianta finală va fi agreată de Putin este o grea întrebare, iar dacă va pune bazele unei păci juste și durabile deja depășește capacitățile umane de înțelegere.
