De la Maiorescu la Elena Udrea, în pas de defilare !

91

Să  nu  creadă  cineva  că  rândurile  de mai  jos  sunt  o  consecinţă  a  recitirii  de  către mine  a  poemului  „Epigonii”  de  Mihai  Eminescu. Nici  vorbă. Pur  şi   simplu, făcându-mi puţină  ordine  în  bibliotecă, un  corpus, de  altfel, destul  de  mic  şi  cu  semne  de îmbătrânire, am  dat peste  un  volum  ce  mi-a  atras imediat  atenţia. Avea  un  parfum vechi,  „Titu  Maiorescu, Critice, I”. Repede,  din  gând  în  gând, am  ajuns  la  anii liceului, la  clădirea  aceea  mare  din  „Dorobanţi”, doldora, după  cum  aveam  să  aflu, de profeasori  de matematică, fizică,  chimie, materii  care  mie  nu-mi  plăceau, dar  şi  de purtători  de  catalog care  transmiteau  stări  de linişte, seninătate, predând  româna, franceza  sau , în  regim  de  chiuituri, muzica,  desenul. Liceul purta  numele lui  I.L. Caragiale, dar  înainte, pe  vremea  „burgheziei”  se  numise  Titu  Maiorescu. Ce  ni  se spusese  nouă, conform  programelor, despre  acesta  din urmă  prin  anii  de liceu?…În orice  caz, nu  lucruri  prea  bune. Fusese  un  reacţionar, dorea  o  artă  ruptă  de  popor, esteticul  să  primeze, cultiva  elitismul, bineînţeles, nu  l-a  ajutat  pe  Eminescu  în  clipele lui grele, a  făcut politică în  defavoarea intereselor  ţării. „Nu-uri”, care-l transformau  într-un personaj  indezirabil  pentru  spiritualitatea, cultura ,oricărui  popor. Şi  astfel se proceda, la  injectarea  neadevărurilor  în  sufletele  unor  generaţii. În realitate, Maiorescu, asta  foarte  pe  scurt, a  fost  prima  minte  critică  limpede  care  a început  să  facă ordine  într-o  literatură  mică, care  tocmai  se  năştea. A  tras  semne  de  alarmă  în  faţa preluării  din  apus  a  anumitor  valori  pentru  care  nu  aveam terenul pregătit. Vorbim aici, în realitate, de  „formele  fără  fond”. A  pledat  pentru  o  limbă  română limpede, firească, debarasată  de italienisme, galicisme, formule  arhaice  apropiate  de lexicul  cronicarilorA  vituperat  împotriva  ignoranţei, indiferent unde  ea  s-ar  fi manifestat,  printre  membrii  „Societăţii  Academice”  sau  în  rândurile învăţătorilor  din şcolile  primare. A  subliniat  în repetate  rânduri, prin  discursuri  ori  articole  publicate  în „Convorbiri  Literare” despre  rolul  culturii în  supravieţuirea, progresul  unei  naţii. În fapt, în  aceste  gen  de  „observaţii”, deschideri  de  direcţii, a  şi  constat  opera  lui. Câteva citate  vor  da  greutate  acestor  firmaţii…”Poporul  român  de  câteva  decenii se  află invadat  sub  formele  nenumărate  ale  civilizaţiei  apusene. Într-o  asemenea  situaţie, trebuie  să  ne  ferim  mai  ales  de  un  pericol. De  fraza  goală, de  iluzia  că  formele deşerte  pot  ţinea  locul  fondului  solid  şi  acest pericol  este  tot  aşa  de mare  în literatură ca  şi  în politică”. Sau, mai  departe…”Ne  lipseşte  activitatea  ştiinţifică, cercetări originale  în  toate ramurile  ştiinţei sau  nu  există  deloc  sau  sunt  prea puţine. Şcoale  mai  multe şi  mai  bune, profesori  din  ce  în  ce  mai puţin ignoranţi, încetul  cu încetul  gustul  ştiinţei  deşteptat  în  tinerime”.  Nu  e  de  prisos  să reamintim  şi  aceste rânduri…Tocmai  spre  deşteptarea publicului  român ( eternul” Deşteaptă-te Române”), din  nepăsarea  lui  trebuie  prezentate  numai  formele  estetice  cele  mai curate , şi  în  mijlocul  agitărilor  politice  şi  sociale  arta  este  anume  chemată  a  ne da un liman  de  adăpost”. Şi,  acum , în  încheiere…Va  avea  România  un  viitor?  Se  mai află în poporul  ei  destulă  putere  pentru  a  ridica  şi  a purta  sarcina  culturei?. Se  vor găsi  întotdeauna oameni  cari  exploatând  aparenţele  uşoare  vor  pune  nălucirea  în locul  realităţii  şi caricatura  în  locul  fiinţei  adevărate. Totul  este  însă  ca  acestui  fel de oameni  să  nu le  fie  îngăduit  să  ocupe locul  cel  de  frunte  în  mişcarea  intelectuală  a poporului  lor”.  ( Extrase  din  studiile  lui  Titu  Maiorescu, „Observări  polemice”, Direcţia nouă  în poezia  şi  proza  română )

De  la  scrierea  acestor  lucruri  timpul  s-a  scurs, alte generaţii  au urcat  pe  scenă, s-au consumat  două  războaie, a  sosit, în  sfârşit la  noi  şi  comunismul,  cu închisori,  Dan Deşliu,  Mitrea  Cocor,cu legiuni  de  impostori , cu  toate  binefacerile  lui. De la personalităţipolitico-culturale  de  dimensiunea  lui  Maiorescu  et  comp. s-a  ajuns,  prin intermediul  unei  „misterioase revoluţii”, la lideri,  conducători  ai  ţării precum  T. Băsescu, E  Udrea, G. Oprea, F.  Coldea, L.C. Kovesi. De  „operele lor” pot  fi legati termeni ca…mită, abuz,  D.N.A., audieri, cătuşe, plagiat, falşi  autori  de  cărţi, etc. Straşnic  plonjon  în  hăuri de la Maiorescu  la  E. Udrea  şi  compagnonii  ei…

LĂSAȚI UN MESAJ