Cum transformă administrația Fritz datele UVT în propagandă politică și cum sunt reinterpretate datele UVT pentru a salva imaginea administrației USR a Timișoarei? Simplu. Așa cum o fac de ani de zile. În fiecare început de an, administrația condusă de Dominic Fritz își reactivează principalul instrument de legitimare publică: Barometrul Calității Vieții, realizat de colectivul Facultății de Sociologie și Psihologie de la Universitatea de Vest din Timișoara.
Oficial, este vorba despre un studiu sociologic complex, solid metodologic, cu peste 2.500 de respondenți, marjă de eroare ±2% și o acoperire extinsă pe cartierele orașului. Neoficial, barometrul a devenit, an de an, materia primă pentru un exercițiu sofisticat de comunicare politică selectivă.
În 2025–2026, pe fondul unui context economic sever (inflație cumulată, scăderea puterii de cumpărare, presiune pe costurile locuirii) ruptura dintre datele reale și narațiunea oficială nu mai este subtilă. Este sistemică.
Acest articol nu contestă legitimitatea studiului UVT. Dimpotrivă. Îl ia în serios. Și tocmai de aceea demontează felul în care Primăria Municipiului Timișoara îl fragmentează, îl reambalează și îl instrumentalizează.
Ce este Barometrul UVT și de ce contează
Barometrul Calității Vieții 2025 este un studiu sociologic anual care măsoară:
·percepția asupra direcției orașului
·calitatea vieții personale
·satisfacția față de infrastructură
·încrederea în instituții
·facilități, mediu, cartier, mobilitate
Metodologic, studiul este corect și echilibrat, iar concluziile finale formulate de echipa UVT sunt explicit nuanțate.
Concluzia-cheie a documentului integral este dublă: „Timișoara se îndreaptă într-o direcție bună, însă indicatorii privind calitatea vieții personale se află într-un trend descendent.”
Această frază NU apare nicăieri în comunicarea Primăriei.
„3 din 4 timișoreni” – adevăr statistic, manipulare narativă
Cifra reală: 74,2% dintre respondenți consideră că Timișoara merge într-o direcție bună.
Ce nu spune Primăria?
Această cifră este rezultatul unui trend de revenire după prăbușirea din 2021 (pandemie + criză).
Optimismul este inegal distribuit, fiind maxim la tineri și femei și minim la vârstnici și la persoanele ale căror cheltuieli depășesc veniturile
Cu alte cuvinte, exact categoriile cele mai lovite de criza economică nu confirmă narațiunea triumfalistă.
Cum este comunicată cifra
În postările Primăriei Timișoara, ale viceprimarilor Ruben Lațcău și Paula Romocean, procentul se transformă în limbaj de lemn: „încredere”, „confirmare”, „rezultat al muncii”.
Fără context. Fără distribuții. Fără segmente vulnerabile.
Este o manipulare prin generalizare.
Capitoul complet ascuns: viața personală merge mai prost
Aici apare ruptura fundamentală.
Ce spune UVT, negru pe alb.
Scade satisfacția față de starea de sănătate, față de nivelul educațional, relațiile de familie, locuință și habitat.
Scade ponderea celor care spun că viața lor e „mai bună”, dar crește ponderea celor pentru care viața e „la fel” sau „mai proastă”.
Aceste date sunt esențiale pentru evaluarea unui mandat administrativ.
Ce face Primăria?
Elimină complet acest capitol din comunicatul oficial, din postările primăriei, ale viceprimarilor și din mesajele publice ale PMT.
Nu este o omisiune accidentală. Este o decizie editorială.
Încrederea în instituții – clasamentul ca iluzie
Primăria insistă obsesiv pe ideea: „Suntem printre instituțiile cu cel mai ridicat nivel de încredere.”
Clasamentul real (scor 1–10)
1.Companii private – 6,73
2.Armată – 6,57
3.Primăria Timișoara – 6,42
4.Biserică – 6,24
5.Președinție – 6,05
Primăria NU este lider. Este sub mediul privat și armată, iar diferența nu este marginală.
Manipularea
·se folosește formularea „printre primele”
·se evită ierarhia explicită
·se sugerează legitimitate instituțională
Efect de halo prin vecinătate statistică.
Cum este comunicată cifra
În postările Primăriei Timișoara, ale viceprimarilor Ruben Lațcău și Paula Romocean, procentul se transformă în limbaj de lemn: „încredere”, „confirmare”, „rezultat al muncii”.
Infrastructura – trend pozitiv nu înseamnă performanță bună
UVT afirmă corect că toate dimensiunile infrastructurii sunt în ușoară creștere, dar adaugă imediat detalii negative relevante: traficul auto rămâne principala problemă, starea drumurilor și trotuarelor rămâne slab evaluată iar transportul feroviar este profund nemulțumitor.
Cum traduce PMT?
Tot prin limbaj manipulator, pe emoțional tipic instituțional, golit de conținut, folosind expresii precum „se văd îmbunătățiri” ori „investițiile încep să se simtă”, fără a menționa că nivelul absolut rămâne negativ.
Este diferența dintre trend și realitate trăită.
Tehnicile de manipulare recurente, ani la rând
1.Selecția indicatorilor favorabili
2.Omisia capitolelor sensibile
3.Reîncadrarea semantică
– „direcție”, „proces”, „pas cu pas”
4.Externalizarea responsabilității
– crize globale, moșteniri, context
5.Moralizarea datelor
– „încrederea ne responsabilizează”
Acest tipar apare constant, nu doar în 2025.
Concluzia reală a barometrului și de ce deranjează
Dacă Barometrul UVT ar fi comunicat onest, mesajul ar fi: „Orașul merge într-o direcție percepută ca fiind bună, dar oamenii o duc mai prost în viața lor personală. Iar acest decalaj se adâncește.”
Aceasta este concluzia politică incomodă pe care administrația Fritz refuză să o asume.
Indicator
Date UVT – realitate completă
Mesaj PMT
Direcția orașului
74,2% direcție bună, optimism inegal
„3 din 4 timișoreni”
Viața personală
Trend descendent
ignorat
Locuire
Acces dificil, satisfacție în scădere
ignorat
Încredere instituții
Primăria loc 3–4
„printre cele mai de încredere”
Trafic
Principala problemă
„provocare în curs de rezolvare”
Infrastructură
Creștere mică, nivel slab
„investițiile se simt”
De la infrastructură la propagandă: cazul TPT–RATT sau cum devine dependența „satisfacție”
Dacă mesajele Primăriei și ale viceprimarilor funcționează prin generalizare și omisiune, comunicarea TPT–RATT adaugă un strat suplimentar, mai exact reinterpretarea funcțională a datelor, până la inversarea sensului lor.
Postarea STPT despre Barometrul Calității Vieții 2025 este revelatoare nu pentru ce spune, ci pentru ce reușește să transforme: un serviciu public utilizat din necesitate devine, prin limbaj și selecție de cifre, un serviciu validat emoțional.
Procentul-ancoră: 69,4% „mulțumiți”
STPT își construiește întregul mesaj în jurul unei singure cifre: „69,4% dintre respondenți sunt mulțumiți de transportul public.”
Cifra este reală. Apare în Barometrul UVT. Problema apare în momentul în care aceasta este izolată de restul distribuției, care arată astfel:
·24,4% nemulțumiți
·6,2% fără opinie clară
Cu alte cuvinte, aproape un sfert dintre utilizatori sunt explicit nemulțumiți.
În orice audit serios de servicii publice, 25% nemulțumire nu este un succes. Este un indicator critic.
În comunicarea STPT, acest segment dispare. Nemulțumirea este redusă la o cifră inertă, fără consecințe, fără adresare directă, fără responsabilitate managerială.
Confuzia intenționată dintre „folosire” și „calitate”
Al doilea pilon al mesajului STPT este: „52,9% dintre timișoreni folosesc transportul în comun”.
Această cifră este prezentată ca o dovadă de încredere și integrare în viața orașului. În realitate, ea măsoară dependența structurală, nu satisfacția.
Barometrul UVT arată clar transportul public este perceput drept cea mai benefică investiție tocmai pentru că traficul auto este sufocant, alternativele sunt limitate și costurile utilizării mașinii personale cresc.
Cu alte cuvinte, oamenii folosesc transportul public pentru că trebuie, nu pentru că este exemplar.
STPT inversează această logică și transformă lipsa alternativelor într-o formă de validare simbolică: „nu este o alternativă, face parte din viața de zi cu zi”.
Această frază este adevărată factual, dar profund problematică managerial.
Un serviciu indispensabil nu are voie să se ascundă în spatele indispensabilității.
Limbajul empatic ca mecanism de neutralizare a criticii
Postarea STPT este saturată de formule aparent oneste, precum „știm că nu suntem perfecți”, „nu privim datele ca pe un clasament” sau „fiecare procent sunteți voi”.
Acesta este un mecanism clasic de deplasare a evaluării:
·de la performanță → la relație
·de la rezultate → la intenții
·de la responsabilitate → la emoție
În acest cadru, nemulțumirea nu mai este un eșec operațional, ci o „poveste de viață”.
Întârzierea nu mai este un indicator de management, ci o „experiență trăită”.
Rezultatul este o dizolvare a răspunderii instituționale într-un discurs empatic, dar steril.
Ce lipsește complet din mesajul STPT
Din propria lor sursă – Barometrul UVT – STPT nu menționează că aglomerarea și întârzierile sunt explicit indicate de respondenți, că satisfacția este relativă, nu absolută, că trendul pozitiv este minor, nu structural sau că transportul public este evaluat pozitiv mai ales în comparație cu un trafic dezastruos, nu ca serviciu autonom de calitate.
Toate aceste nuanțe dispar.
Rămâne un mesaj festiv, autoreferențial, care se înscrie perfect în strategia mai largă a administrației: date reale, concluzii cosmetizate.
Cazul STPT nu este o excepție. Este forma cea mai clară a unui tipar aplicat la nivelul întregii administrații: indicatori reali → selectați → reîncadrați → emoționalizați → livrați ca validare politică.
De aici încolo, nu mai vorbim despre interpretare sociologică, ci despre inginerie de percepție.
De ce nu mai vorbim despre sociologie, ci despre propagandă
Când un studiu sociologic devine materie primă pentru cosmetizare politică, nu mai discutăm despre interpretare. Discutăm despre manipulare structurală, repetată anual, cu scop electoral.
Barometrul UVT nu validează propaganda administrației Fritz.
O contrazice – atunci când este citit integral.
Sursa:
Mircea Opris
