Universitățile de elită din SUA atrag de mult timp copiii celor mai bogate familii, iar în Ivy League, rețea ce reunește opt astfel de universități, unul din șase studenți are părinți din categoria celor mai bogați 1% dintre oameni – dar nu neapărat pentru că acești tineri au obținut note ma bune sau că au urmat studii mai dificile, ci și pentru că, pur și simplu, provin din familii bogate. Aceasta este concluzia unui nou studiu publicat săptămâna aceasta și citat de The New York Times, primul studiu care analizează efectiv efectele avuției asupra admiterii la colegiile de elită din SUA.

Potrivit studiului menționat, studenții care provin din familii bogate tind să aibă calificative mai bune la testele standardizate folosite la admitere și CV-uri mai bine construite. Totodată, își depun în proporție mai mare dosarele la universități de top. Dar și după aceste criterii sunt suprareprezentați: în rândul candidaților cu aceleași rezultate la testele standardizate, e cu 34% mai probabil ca un tânăr a cărui familie e în top 1% din punct de vedere al bogăției să fie admis la o universitate de top, comparativ cu un candidat obișnuit. Când e vorba despre copiii unor familii din top 0,1% al bogăției, e de două ori mai probabil ca aceștia să fie admiși.

Studiul citat a fost realizat de Opportunity Insights, un grup de economiști de la Harvard care studiază inegalitățile. Aceștia au analizat cifrele privind participarea la învățământul superior, coroborate cu datele fiscale ale părinților, pentru studenții înregistrați în perioada 1999-2015. Au fost luate în calcul în special universitățile din Ivy League (Princeton University, Brown University, Columbia University, Cornell University, Dartmouth College, Harvard University, University of Pennsylvania, Yale University) și universitățile Stanford, Duke, M.I.T. și University of Chicago.

Analiza arată că, în rândul candidaților cu aceleași rezultate la testele standardizate, au fost preferați copiii unor absolvenți ai universităților și atleți recrutați, iar candidaților proveniți din școli private li s-au acordat calificiative neacademice mai mari.

Potrivit sursei citate, există diferențe considerabile între universități: un candidat din top 0.1% cele mai bogate familii e de cinci ori mai probabil să fie admis decât un candidat obișnuit la Dartmouth, pe când diferențele sunt aproape inexistente, la această categorie, în cazul MIT. Pe de altă parte, în medie, universitățile tind să îi favorizeze, între candidații cu aceleași rezultate la testări, și pe cei care provin din medii sărace.

Așa se face că, la universitățile de elită, sunt defavorizați la admitere candidații provenind din clasa mijlocie.

NY Times notează că mai puțin de 1% dintre studenții din SUA urmează programele celor 12 universități de top, dar acest grup select joacă un rol supradimensionat în societatea americană: 12% din cei mai bogați șefi de companii și un sfert dintre senatori au urmat aceste programe, la fel și 13% dintre cei mai bogați 0,1% dintre americani.