Prin vorbe, multe vorbe frumoase, prin afirmații ritoase, prin propagandă de partid (USR și PSD) — căci despre PNL ce să scriem?! Aproape că nu mai contează la ora de față nici măcar în Timișoara.
Avem un primar, pe Dominic Fritz, care e la un pas să-și piardă mandatul după sentința dură și fără echivoc a Curții de Apel Timișoara privind incompatibilitatea cu demnitatea funcției actuale. Un primar care după cinci ani și jumătate de mandat nu se poate lăuda cu nicio realizare edilitară majoră pentru oraș, dar care și azi dă cu bidineaua cu lături în Robu, primarul de dinaintea lui, vinovat de toate relele și neîmplinirile Timișoarei.
Tot mai înfricoșat că e pe cale să fie aruncat din primărie direct pe bulevard, dacă Înalta Curte de Justiție va menține, cel mai probabil, sentința Curții de Apel din Timișoara, pe Fritz îl ia gura pe dinainte și spune, cu subiect și predicat, că se întâlnește săptămânal cu Nicușor Dan într-o cameră capitonată (poate chiar obscură, de nu chiar obscurantistă, am zice noi!) la discuții solide, cu mare impact pentru națiune, feriți de ochii și urechile securiștilor actuali.
Că o astfel de afirmație e de tot râsul, că ea arată nivelul jenant de inteligență a acestui primar mult ridicat în slăvi de unii, la fel de nătângi ca el, e una. A doua ar fi că, prin asemenea „întâlniri de taină” (vezi tu cu cine ai de-a face, persoane importante, coană Zoițico!), Fritz încearcă să transmită mesaje justiției, înainte de toate, că ar fi ținut în brațe de președinte. Prin urmare, să-l lase în plata Domnului, să se mai joace vreo trei ani prin curtea primăriei.
Toate astea vin din partea unuia care s-a născut în Germania, a stat, chipurile, prin preajma unui fost președinte al țării respective, dar care acționează la fel de penibil ca orice pesedist prins cu corupția în nădragi, din aceia cu mari probleme cu justiția și cu bunul-simț. Cum s-ar spune, dacă tot nu a reușit să lase moștenire nici măcar un stadion de 10.000 locuri orașului, măcar să producă o ultimă impresie de doi bani tuturor acelora care au crezut cândva în el.
Dincolo, la județ, aflăm zilnic de la Alfred Simonis, președintele CJT, că se construiesc în draci stadionul „Dan Păltinișanu” și Institutul Oncologic sau se renovează Castelul Huniade și te miri câte altele. Veștile bune vin în cascadă, ne zăpăcesc, nu alta, doar că, deocamdată, numai cu ele, cu veștile, rămânem cu toții. Stadionul e demolat și adormit, Institutul cu pricina e și el demolat și în ațipire (să speram că nu una veșnică!), la Huniade se tot lucrează în ritmul cu care ne-au obișnuit și precedentele administrații județene: Ostaficiuc, Dobra, Nica. Cum ar veni, azi-mâine e gata mărețul castel, doar că nu se știe în care an…
Prin urmare, dacă tot au devenit din vechi și ardenți prieteni, dușmani feroce în ultima vreme, nu le-ar strica deloc domnilor Simonis și Fritz (ultimul, cât o mai fi primar) să se apuce, în sfârșit, de treabă. Nu de alta, dar azi-mâine li se termină mandatele de șefi aleși în fruntea administrației locale, și bănățenii de la pustă se vor trezi, pentru a nu știu câta oară în acești 36 de ani, că au fost făcuți din vorbe și de acești corifei locali.
